Welcome to heaven!
Cred ca de mica am fost catalogata ca fiind putin „dusa de-acasa”. Tot timpul mi-a placut sa fac alte lucruri decat faceau ceilalti. Zborul cu parapanta evident facea partea din „acele lucruri” asa ca era „musai”de incercat.
Dupa cateva cautari il gasesc pe Toni de la Airsports si problema e rezolvata: vom zbura de pe varful Ignis (Maramures). Ziua cea norocoasa s-a dovedit a fi o zi de duminica dupa ce ziua de sambata mi-a dat planurile peste cap deoarece s-a stricat vremea
Nu are rost sa mentionez ca nu am dormit deloc aproape toata noaptea :)) dar asta e cel mai putin important…in ziua urmatoarea aveam sa zbor.
Duminica dimineata abia asteptam sa sune ceasul, la ora 07:42 aveam tren spre Baia Mare si vremea dadea semne ca va tine cu mine.
In gara ma asteapta cineva (multumesc 😛 ) si intalnirea e la Toni acasa. Dupa ultimele pregatiri urcam pe varful Ignis si astept nerabdatoare momentul de inceput a ceea ce avea sa fie una dintre cele mai faine zile.
Dupa o scurta perioada de admirare a peisajului din zona (Vf Pietroasa, Creasta Cocosului etc) aud o voce: „Bianca, esti gata?” si raspunsul: „Aaa, cred ca da..deja zburam?” :))))
Incepe echiparea, ultimele sfaturi si porniiiiiim :))).
Nu o sa mint ca aveam ceva emotii la inceput dar dupa cateva minute de acomodare si de realizare ca daaa, sunt in aer totul a decurs perfeeect.
Zborul in sine a durat undeva la 45 de minute (hihi, multumesc si pentru asta:P).
A fost ca un fel de vis iar in aer am realizat ca atarn efectiv in cateva sfori si ca in acelasi timp poate sa fie atat de frumos si sa simti cum iti creste adrenalina. Ma uitam in jos si incercam sa ghicesc cati metri ne despart de pamant in timp ce auzeam aparatul lui Toni care „canta” semn ca urcam in altitudine si totusi, simteam o libertate infinita.
Pe parcursul zborului am discutat cu Toni o groaza de lucruri incepand cu tipurile de nori si terminand cu experienta care a avut-o in Nepal, cred ca a vrut sa imi distraga atentia si sa faca zborul cat mai natural :P.
Dupa ce am urcat suficient in altitudine a urmat cireasa de pe tort: acrobatii, viraje cum vreti sa le spuneti…si incepe..simt cum vantul imi vajaie la ureche si dintr-o data ma trezesc ca sunt cu capul in jos, imi simteam stomacul in gat :))) a meritat tot :D.
Aterizarea a fost mai lina decat ma asteptam, ma si imaginam deja toata zdruncinata si lovita la genunchi :)))) dar nu a fost deloc asa. O aterizare foarte naturala.
Dupa aterizare adrenalina mea a mai scazut si tot a revenit la normal in schimb fata mi s-a blocat cu un zambet foarte mare incat mi-am adus aminte ca cineva mi-a pus o intrebare care ma lasat tablou si anume daca nu ma doare fata de la atata ras :)))).
Cat costa? Zborul este 50 euro iar daca doresti filmulet si poze acestea costa 10 euro.
Wow! Cat curaj! Mi-ar placea si mie sa am astfel de poze, dar nu cred ca m-as putea ambitiona sa fac asta. Mi-e frica de inaltime ….
Ai putea ramane uimita cand vei realiza ca e doar o bariera mentala, limita e acolo unde o stabilesti tu, enjoy 30 de minute de libertate adevarata.
PS: Dupa ce zbori sa imi spui cum a fost. Iti tin pumnii sa iti faci curaj!