Dacă nu acum, atunci când? Asta a fost replica mea dată tuturor persoanelor care mă întrebau: ”Iar pleci?!?” Dacă îmi făceam planul de bătaie la început de an, sigur dădea cu virgula. L-am lăsat la voia întâmplării și ce iese, iese!
Anul acesta pozele au avut ca și temă pozarea picioarelor, altfel mi-ați văzut jumătate colecția de încălțări și v-ați dat și seama care sunt preferații mei pentru că aproape toate locurile vizitate sunt în nuanțe de verde și galben :)). Scarpa a fost laitmotivul tuturor escapadelor de anul acesta :)) și recunosc că a ieșit binișor toată treaba :)).
Iarna zboară cât apuci să zici că nu a nins iar luna mai bate la ușă. Hop și eu gata de îmbarcare spre câteva grade cu plus pentru un veritabil ”Made in Turkey”. Plimbare de seară în Marmaris, o lecție de istorie în Efes, plajă în Kusadasi și un autentic Bodrum îmi țin gura căscată și aparatul pe poziții. Am avut la dispoziție o săptămână să mă bucur de o altă lume puțin mai diferită.
Nici nu apuc să vin bine acasă căci număr zilele până la următoarea plecare: 3 zile lungi de explorat coasta în superbul Muntenegru și alte 3 zile de admirat sălbăticia Croației.
În Muntenegru e rai, peisaje de munte,sălbatice,exact pe gustul meu, fiecare peisaj îmi rămâne pe retină. Aflu și eu care e treaba cu plaja de nudiști iar Petrovac și Ulcinj si-au spus povestea și istoria prin cetățile care domină plajele. În Budva am găsit una din cele mai frumoase plaje iar portul și cetatea doar îmbogățesc locul. Totul se îmbină armonios și odată ajuns nu îți mai vine să pleci.
Din Muntenegru trecem rapid în Croația și peisajul rămâne la fel de spectaculos.
Îmi iau rămas bun de la Muntenegru cu o ultimă oprire în Golfului Kotor. Fiind timpul foarte scurt am ales să admir golful de sus pentru un o panoramă de milioane.
Dintr-o minunăție în alta am ajuns în Dubrovnik. Cetatea m-a lăsat fără cuvinte; fie că alegi să te plimbi pe străduțele pavate, că îți faci loc printre oameni să înaintezi sau că ești efectiv fascinat de ceea ce vezi rămâne un loc în care vei dori să te întorci.
În Omis am fost tot pe fugă dar peisajul combinat cu munte și mare a fost imposibil de ignorat. Nu mai fusesem în croazieră din 2015 :)) prin urmare am urcat pe vapor cu o singură destinație: Insula Brac. Sălbatică, extravagantă, simplă și impunătoare. Cireașa de pe tort a insulei este plaja Zlatni Rat pe care nu am ratat-o nici eu.
După ce m-am sălbăticit destul revin la oraș și prima oprire pe hartă e în Split. Am vizitat centru vechi cu străduțe înguste și pavate într-un soare nemilos de iunie. Trogir, a doua oprire, merită o vizita deoarece este un adevărat muzeu în aer liber motiv pentru care este inclus în patrimoniu UNESCO.
Dacă tot mi-am făcut încălzirea cu peisaje de munte, am zis să continui și acasă. Prima tură montană solo în Munții Oașului. Altitudine maximă 1200 m Vârful Pietroasa. Nu am avut tragere de inimă pentru o tură solo dar îmi tot ziceam că trebuie să o fac și pe asta, rezultatul a fost mulțumitor.
Sfârșitul lui iulie a început cu o aventură cu gust cracovian alături de prieteni dragi și spre un eveniment mult așteptat.
Plecarea în Polonia a fost singura vacanță programată la începutul anului. Am început cu o scurtă oprire în Slovacia la Kosice pentru un panoramic de 360 de grade. Cracovia ne-a arătat toată partea ei de istorie tumultuoasă presărată cu mult frumos, legende, monumente și povești. După ce ne-a ars soarele bine de tot am hotărât să scădem câteva grade și să coborâm la -327 m în mină de sare Wieliczka.
Wadowice a fost orașul care mi-a arătat câtă bunătate și simplitatea poate să aibă un om care a trăit liber și vrednic, locul de naștere al Papei Ioan Paul al II-lea și casa lui transformată în muzeu.
După ce am bătut betoane destule, Gabi își spală păcatul și ne ”împăcăm” la o drumeție pe Creasta Cocoșului într-un început de cuptor ca la Maramu`.
Dacă tot vine noiembrie și frigul, e de luat o piatră în gură cu ocazia primei vizite în Marea Britanie. Londra m-a prins cu tema nefăcută total. Am mers cu alte treburi decât cele de a bate orașul în lung și în lat astfel că am ajuns doar în St. Albans, un orășel tipic englezesc.
Decembrie a fost cireașa de pe tortul anului 2016. A fost primul meu contact cu Scandinavia și sunt mai mult decât sigură ca nu este ultimul. Am avut 3 zile pline cu gust de înghețată daneză iar Copenhaga s-a ”dezbrăcat” de tot frumosul care am apucat să îl vizităm fie că a fost vorba de o plimbare în Nyhavn, că ne-am simțit regine la Frederiksborg sau că am ales o bere Carlsberg direct de la sursă, Maria fiind gazda perfectă și ghid pe măsura așteptărilor mele.
A fost anul cel mai nebun în materie de nu-stau-acasă și am reușit să bifez și câte ceva din bucket list. Mulțumesc celor care au împărțit cu mine momente faine, oboseală, zâmbete, voie bună și amintiri.
Un 2017 cu zâmbete călătoare!
Ai avut calatorii faine chiar daca majoritatea neprogramate. Iti doresc sa ai un 2017 si mai fain :). Eu mi-am propus ca in fiecare luna a anului 2017 sa am, cel putin, cate o excursie intr-un loc unde nu am mai fost :). Ianuarie mi-a adus judetul Harghita cu Gheorgheni si partia Ciumani. Februarie aduce Lisabona si trebuie sa am grija sa acopar si restul lunilor :).
Buna Andreea, multumesc frumos. Ma astept la un 2017 si mai nebun.
Iti doresc un an cat mai plin cu locuri frumoase, experiente inedite si oameni faini alaturi.
Pupici 🙂