Galopul Lisabonei în 24 de ore a început sâmbătă dimineață și au fost 24 de ore extrem de scurte. Mi s-a părut crimă curată să vezi atâtea într-un timp așa scurt. Mă uitam pe hartă și nu știam de unde să încep :)).
După cele 3 zile petrecute la Fatima, i-am condus pe ai mei la aeroport. Eu mai rămân la un maraton de 24 de ore de explorat Lisbona.
Cazarea am avut-o foarte aproape de aeroport așa că am luat metroul spre centru. Turnul Belem, Mănăstirea Jeronimos și Podul Vasco da Gama erau un must și după vedem cum stăm cu timpul.
Arcul de Triumf din Lisabona, pietonala Rua Augusta și portul erau pline ochi de turiști. Aici se simte energia orașului amestecată cu râsete și chicoteli în diferite limbi. M-a încărcat pozitiv locul iar în port era o atmosferă foarte relaxantă, toată lumea stătea la soare pe jos iar valurile se spărgeau la mal în bătaia soarelui de martie.
Eram prea ocupată să stau doar cu ochi în telefon pe hartă așa că am închis telefonul și am luat-o la pas. Dacă era o stradă care îmi trăgea cu ochiul coteam la dreapta fără să stau prea mult pe gânduri. Știam că timpul e scurt dar nici nu vroiam să alerg în van, vroiam să mă bucur de moment și loc.
Mergând agale din Praca do Comercio am ajuns la Castelul San Jorge. Atmosferă de sărbătoare, străduțe înguste și pavate, rufe spălate în public și mulți artiști stradali. Oare cum e să fii artist de la balconul apartamentului tău făcând balonașe?
Nu am zăbovit prea mult, vroiam să găsesc un loc unde să mănânc dar terasele erau pline și aglomerația peste măsura gustului meu. Am renunțat și la a vizita castelul din lipsă de timp.
De la Castelul San Jorge merg mai departe și cotesc la stânga și la dreapta cum îmi vine. Peisajul e frumos și tot locul îmi dă o stare de bine fantastică. Cum necum ajung și la Catedrala din Lisabona încercând să găsesc stația de tramvai ca să ajung la mănăstire și turn.
Mănăstirea Jeronimos probabil cel mai important lăcaș de cult din Portugalia. Este impunătoare iar de cum ai vazut-o poți să observi arhitectura și detaliul cu care a fost creată. Face parte din Patrimoniul Unesco din anul 1983 având o strânsă legătură cu Vasco da Gama. Practic mănăstirea a fost ridicată în cinstea realizărilor marelui explorator în anul 1502 aici fiind și înmormântat.
Nu mi-a rămas prea mult timp să vizitez și mănăstirea însă am reușit să vizitez biserica mănăstirii închinate Fecioarei Maria.
Turnul Belem, l-am văzut prima oară într-o carte pe când eram la școală și de atunci mi-a rămas în minte. Portugalia mi se părea atât de departe de România la vremea aceeea dar cu timpul realizezi că kilometri sunt doar un număr oarecare.
Face parte din Patrimoniul Unesco împreună cu Mănăstirea Jeronimos și a fost ridicat în 1515 în cinstea marilor expediții pe cale maritimă având și rol de apărare al orașului. Este contruit în stil gotic târziu numit și manuelin, stil caracteristic Portugaliei datorită regelui Manuel.
Mi s-a părut mai degrabă un mic castel datorită stilului gotic decât o fortăreață.
Și dacă tot sunt aici la mama tartei portugheze acasă, cum să nu încerci Pasteis de Belem. Pentru cei care vă programați un city break la Lisabona patiseria se află la 2 pași de Turnul Belem și Mănăstirea Jeronimos sub numele Antiga Confeitaria de Belem.
Nu prea ai cum să o ratezi dar depinde de răbdarea fiecăruia dacă apuci să și guști faimoasa tartă. Problema mea a fost coada imensă la ușa patiseriei. O coadă ce se întindea pe 2 străzi. Îmi curgeau balele de poftă și în același timp eram iritată că nu am timp să stau la rând. Am last-o baltă de data asta. Data viitoare când mă întorc la Lisabona mă pun la rând de dimineață.
Pasteis de Belem a devenit marcă înregistrată în 1837 și rețeta nu e scrisă nicăieri, sunt doar 3 persoane care cunosc îngredientele devenind desertul savurat de orice turist în Portugalia.
Itinerar: