Categorie: Croatia

In Trogir timpul se oprește

     Trogir este ultima oprire din cele 3 zile de paradis petrecute în Croația. Odată ce pășești în orașul vechi e istorie, e un muzeu în aer liber. Fiecare colț, fiecare clădire, fiecare piață are o istorie și spune ceva, acel ceva care a câștigat lupta cu timpul.
Trogir poate fi considerat pictura orașului medieval creat de romani. A fost inclus în Patrimonul UNESCO 1997.

     Odată ce treci de o boltă, parte a orașului vechi știi că ai intrat în cartea de istorie, aici ceasul se oprește. Mă bucur de fiecare respirație și simt fiecare piatră din pavaj iar când ridic ochii ajung la Catedrala Sf. Laurențiu o catedrală cu acel turn impunător care datează din 1213.
Turnul se vede de la depărtare și primul lucru care îl fac pașii e să caute scările.

     Turnul datează din sec XIV-XVI iar treptele sunt efotul pentru un peisaj de vis

     Odată revenită cu picioarele pe pământ la 2 pași se găsește Turnul cu Ceas, un alt monument arhitectural al orașului. Este tot ce a rămas dintr-o biserică construită în 1422 Biserica Sf. Sebastian. Se spune că a fost construită în semn de mulțumire deoarece orașului a fost ocolit de cumplita epidemie de ciumă care a decimat Europa.
   Lângă Turnul cu Ceas se află loggia sau sala de judecată ce datează din 1312. Tot ce pot să spun e că este într-o stare foarte bună și găzduiește un basorelief realizat de Ivan Mestrovic. 

     Din centrul istoric pornesc o mulțime de străduțe în toate direcțiile încât nu știi pe unde să o apuci prin urmare le iau la întâmplare.

 

Biserica benedictină și mănăstirea Sf, Nicolae

Biserica Sf. Mihail
   Fortăreața Kamerlengo a fost construită în jurul anului 1420 moment în care orașul Trogir era sub dominație venețiană.Fortăreața a fost conectată la zidurile orașului iar astăzi fortăreața găzduiește concertele din cadrul Trogir Summer Festivals.

  De la fortăreață urmează să te plimbi pe faleză și toate cafenelele mă chemau la o limonadă rece.

     Aceasta a fost ultima oprire după care a urmat un drum lung spre casă dar până atunci mergem la o plimbare?
Citește și:

Ghidul pierduților în Split

     Secretul e că nu e niciun ghid :)). Nu ai nevoie de un ghid ca să te simți pierdut în Split. Pur și simplu te lași dus de val și…te pierzi. Te pierzi pe străduțe și în piețe, te pierzi în timp, te pierzi în imensitate, te pierzi în simplitate și până la urmă te pierzi pe drumul cel bun și știi că acela este.
     Split este cel de-al doilea oraș ca mărime din Croația și un important nod maritim deoarece de aici pornesc cele mai multe ferry-boat-uri atât spre insulele din Croația cât și spre alte țări.
Deoarece timpul a fost destul de scurt am făcut o oprire doar în centrul vechi și bine am făcut. Nu cred că centrul nou ar fi avut atâtea de arătat.
    De cum intri in centrul vechi te întâmpină Poarta de Argint a Palatului lui Dioclețian.
     Odată ce treci de Poarta de Argint a Palatului lui Dioclețian parcă intri într-o carte de istorie, drumul pavat și ceea ce a rămas dintr-un puternic fort îți spun ”Bine te-ai întors în timp!”
Cum treci de Poarta de Argint se ridică Palatul lui Dioclețian cu turnul care domină toată zona.
     Dioclețian a fost cel de-al 51 – lea împărat roman și s-a născut într-o familie umilă aici, în Dalmația. A fost împăratul care a condus Roma cu o mână de fier fiind cunoscut și pentru numeroasele reforme care le-a făcut în timpul domniei sale. După revenirea acestuia în Dalmația a decis să își construiască un palat. 
Azi Palatul lui Dioclețian este unul din cel mai bine conservate palate din perioada romană. 
     Nu ai cum să respiri istorie dacă nu ești la înalțime. Și de la înalțime istoria se respiră așa:

                       

                            

              

     După ce am respirat istoria de la înalțime mă întorc cu picioarele pe pământ și mă las pierdută pe străduțele de marmură și cafenele cochete

     Spre ieșirea din centrul vechi am dat peste unele galerii subterane foarte draguț aranjate cu souveniruri și cu atestarea UNESCO a Palatului lui Dioclețian.
     Traseul istoric se termină cu o faleză superbă plină cu terase și băncuțe de unde poți admira portul la nesfârșit.
     Și cum nu poți să spui că ai fost în Split și nu ai fost în port, am tras o fugă să vedem orarul ferry-boat-ului spre Insula Fericirii (numai dus). Din păcate nu am găsit-o, prin urmare am rămas cu priveliștea.

   Citește și:

Insula Brac sau locul unde marea a fost pictată

     
     Deschid un ochi, mă uit in jur, colegele de cameră dormeau și primul lucru ce îmi vine în minte: ”Ooo da, încă sunt în Croația, ce taaareee!!!!! :))”. Mă trezesc cu un maxim chef de viață și brusc îmi aduc aminte că azi navigăm pe mare, așa cum știm noi mai bine..în zare Insula Brac ne trage cu ochiul, e semn că trebuie să plecăm :D.
     Ne îmbarcăm spre Omis, arunc un ochi la cetate și urc pe vasul ce ne duce pe insulă. Nu e prima mea croazieră de o zi, am mai avut o experiență asemănătoare în Grecia, rău de mare nu am, deci toate problemele sunt rezolvate :)).

     Din Omis am pornit cu câțiva nori destul de nervoși iar pe toata durata croazierei a fost un curent de-a dreptul ”mirific”.
Masa de pranz am luat-o pe vas, un meniu delicios de pește cu salată, yummmi ce bun a fost dar nici bine nu am terminat masa de prânz că în zare se vedea deja portul Bol, semn că am ajuuuuns. 
      Insula Brac
Este cea mai mare dintre insulele Dalmației și a treia cea mai mare dintre Insulele Mării Adriatice (o fi daca așa se zice). Cel care domină insula este vârful Vitus cu o altitudine de 778 m. Predomină calcarul și dolomita fiind o sursă foarte importantă de piatră albă folosită la pavaje și la fațada caselor.
     Portul Bol este unul din principalele porturi ale insulei, e foarte primitor și foarte foarte cochet. Mi-a făcut cu ochiul de cum am ajuns. Toate străduțele erau foarte aranjate și cochete iar Soarele te îndemna să sari direct în apă.

     Bun, nu știam mare lucru despre insulă, de fapt cred că nu știam nimic, așa că prima oprire a fost la un centru de informare de unde am luat o hartă și ”Start la explorare!”
     Nici nu stiu pe unde să o apuc: pe pietonală? pe străduțe? prin apă? Aleg variata pe străduțe după care ies pe pietonală.
     De cum ajungi în port îți sare în ochi un panou super mare cu o plajă de-a dreptul ruptă din povești, se numește Zlatni Rat și e una din cele mai bestiale plaje ale Croației, prin urmare am dat start la cronometru.

   

         

     Din portul Bol și până la plaja din povești sunt aprox. 2 km iar tot drumul este o pietonală superbă într-o pădure de pini. După cei aprox 2 kmse termină pădurea de pini și se petrece miracolul…o mare imensă și o plajă perfectă.

       Zlatni Rat sau Cornul de Aur este una din cele mai frumoase plaje ale Croației și sincer nu mă mir, e super mișto :P. Croații o consideră un monument al naturii. Ceea ce o face atât de specială e faptul că iși modifică forma și dimensiunile datorită curenților de aer și datorită direcției vântului. În partea sudică există un curent de aer cald iar în partea nordică un curent de aer rece. Cei care reușesc să găsească locul potrivit pot simți aceste diferențe. Well, eu nu am simtit și sinceră să fiu am aflat după ce am ajuns înapoi în port de treaba asta. Cei care mergeți dați de știre :P.
     Plaja e cu pietricele, curată iar marea este într-o mulțime de nuanțe de turcoaz încât e momentul ….pentru o baie sănătoasă.
Revin în câteva momente!!!!

     Cu o așa plajă, locul oferă o groază de variante pentru cei care practică sporturi de apă, cu siguranță e un loc unde nu prea se poate plictisi nimeni.
După ce am belit ochii în depărtări și mi-am întipărit toate peisajele e timpul pt stânga împrejur să luam la pas și cealaltă parte de port.
     Pe măsură ce mă îndepărtez mă tot întorc să mai fac câte o poză..din fiecare unghi parcă se vede altfel…

     Ajunsă în port o iau la pas și mă bucur de plimbare, parcă sunt teleghidată.

     Biserica Maicii Domnului de Carmel

Se găsește la 2 minute de port și este o biserică în stil baroc ce datează din 1668, cel puțin atunci a început construcția ei deoarece biserica a fost finalizată doar în 1788.

     Mănăstirea dominicană se află în partea estică a orșului și a fost fondată în jurul anului 1475. În prezent găzduiește un muzeu și o capelă. Ceea ce face faimoasă capela este faptul că altarul a fost fabricat la atelierul lui Jacob Tintoretto (pictor italian renascentist).
     Oricât am negociat cu timpul nu am ajuns, sub nicio formă, la mănăstire. Am avut de ales să văd mănăstirea sau să plec cu vasul înapoi în Omis. Pe când am ajuns în port am apucat să mă răcoresc 5 minute și a început îmbarcarea.
    Pe altă dată!
Iată și traseul:
Citește și: 

Pe fugă în Omis

     Și acum încă mai simt mirosul unei zi superbe de vară. Omis făcea parte din peisajul ideal. Un orășel mai puțin aglomerat, cochet, umbrit de munți, scăldat în apă și povestea nespusă a unei cetăți cocoțate pe o stâncă. A fost o fugă înceată..o fugă din care mă opream atunci când ochii vroiau să admire frumosul, acel frumos care te cheamă să mai stai puțin oricât ești de grăbit.
   Ca oricare alt loc are o poveste de spus. Probabil povestea începe cu cetatea orașului, cetatea Mirabella constituind o parte valoroasă a moștenirii culturale croate. Povestea spune că în Evul Mediu pirații aveao o vedere absolută asupra teritoriului maritim care îl stăpâneau. Cetatea are 4 etaje dar, deși azi se pot admira doar ruinele, etajul 4 este deschis și te poți bucura de o priveliște absolut superbă a canioului râului Cetina și a orașului.
     Prima lecție care m-a învățat Omis a fost ca de fiecare dată când voi ajunge într-un loc nou să schimb euro în moneda locală. Cu cât tânjeam mai mult sa urc la cetate cu atât mai puțin mi s-a arătat..intrarea la cetate era 20 de kuna și eu nu aveam decât euro iar domnul ce stătea la poartă nu s-a arătat deloc binevoitor. Am rămas cu dorintța în cui și am alinat-o pierdându-mă pe străduțele cu miros de levănțică.

     Omis nu stă rău chiar deloc la capitolul ”ce putem face aici?” râul Cetina formează un superb defilul care oferă o groază de lucruri de făcut de la plimbat cu barca, kayaking și tiroliană. După ce îți crește nivelul de adrenalină poți să te odiinești făcând plajă iar la apusul soarelui sa admiri orașul și Insula Brac ce se vede în depărtare din turnul cetății. Sigur garantează o priveliște de milioane!

Citește și:

Dubrovnik: unde marea îmbrățișează o cetate

     După ce am bătut la propriu riviera muntenegreană, ne mutăm în țara vecină, Croația e paradisul ideal în orice colțișor și îți oferă peisaje de neuitat. După ce în prima parte a zilei am vizitat Golful Kotor, după-masă ne delectăm într-una din cele mai frumoase cetăți de pe țărmul Mării Adriatice: cetatea din Dubrovnik.
     Pentru cine nu știe Dubrovnik are norocul să ”găzduiasă” cea mai frumoasă cetate de pe țărmul Mării Adriatice. Construcția cetății din Dubrvnik a început încă din sec VII. Perioadă sec VII este cunoscută ca fiind perioada migrațiilor când locuitorii Epidaurumului au migrat pe una din insulele Coastei Dalmate și au întemeiat orașul Ragusa, orașul fiind denumit Dubrovnik abia în anul 1918.
     Cetatea s-a păstrat foarte bine de-a lungul timpului astfel că toate obiectivele din interiorul cetății pot fii văzute și astăzi. Nu ai cum să nu remarci stilul venețian, o groază de biserici, cafenele, străduțe pavate și taverne. Cetatea din Dubrovnik este printre singurele cetăți din Europa căreia zidurile i-au fost păstrate intacte.
     Toată cetatea este înconjurată de ziduri puternice de 25 de m iar una din lucrurile frumoase care nu le poți face într-o altă cetate este să te plimbi pe acestea. Da, poți să te plimbi pe aceste ziduri, sunt mai mult decât sigură că peisajul e magnific asta dacă scoți din buzunar (numai) 20 euro.
     Eu am ales varianta pe jos și nu pe ziduri dar am rămas profund impresionată.

Intrarea în cetate se face pe Poarta Pile iar până la poartă se merge pe un pod de piatră, poarta este ”păzită” de statuia Sf. Blasie, care este și patronul orașului.

     Odată intrat în cetate dai de celebra Stradun, un bulevard de marmură bătut de miile de turiști care vizitează cetatea fiind și principala stradă a orașului vechi. Aici simți că te întorcii înapoi în timp, undeva prin 1460 :D.

     De pe artera principală a orașului se poate ajunge la toate obiectivele turistice din cetate:

*Fantâna lui Onofrio, una din cele mai frumoase obiective turistice. A fost construită în 1438 ca parte a unui sistem de alimentare cu apă. Fântâna a fost puternic deteriorată în urma cutremurului din 1667 azi putându-se vedea doar 16 sculpturi din care țâșnesc apă.

*Turnul Clopotului situat în capătul celebrei Stradum este cunoscut datorită unor mici statuete de culoare verde care lovesc clopotul în fiecare oră. Eu nu am prins momentul așa că next time stăm la pândă :P.

*Portul vechi al cetății este unul din locurile care nu ai voie să le ratezi. Aici e locul unde te poți așeza și poți să privești și să privești din nou

     Din portul vechi pașii te călăuzesc mai departe la Fortul Sf. Ioan iar de acolo ajungi la far, aici poți să vezi cel mai bine cum marea…îmbrățisează o cetate.

   De aici poți doar să te întorci, străduțe misterioase, o biserică pentru un moment de liniște sau o poză dintr-o altă perspectivă.

     Desigur că mai sunt și alte obiective de vizitat, unele mai importante, alte mai puțin importante însă atmosfera e una frumoasă…parcă ai vrea să rămâi să te pierzi pe fiecare străduță.
     Ca și aglomerație cred că e pliiin tot timpul dar face parte din farmecul ei :).
Ne vedem în Omis!
Citește și:

    

3 zile în paradisul Croației

     Perioada: 29 mai – 1 iunie 2016
     Puncte forte: Dubrovnik, insula Bol, Split, Trogir
     După ce v-am prezentat cele 5 motive pentru care m-am îndrăgostit pe loc de Muntenegru am zis să trecem la fapte și mai serioase și să admirăm cel mai frumos apus, să ne punem picioarele la încercare în cea mai frumoasă cetate și să facem o excursie pe una din cele mai frumoase plaje din Croația.
     După ce vizităm în fugă Golful Kotor, trecem granița, schimbăm moneda și ne trezim în Dubrovnik, orașul unde marea îmbrățișează o cetate si văzând cum o îmbrățișează cred că o și sărută :P. 
Ziua următoare Croația ne arată una din frumoasele ei insule cu celebra plaja Zlatni Rat și portul Bol, care parcă e rupt din poveste. Ghici ciupercă ce insulă e? :))
     Dacă tot am bătut drumul o oprire la Omis e absolut necesară iar cetatea îmi trăgea cu ochiul de câte ori treceam pe lângă ea, așa că într-un final am cedat :)).
     Drumul spre casă nu e deloooc monoton, scurta vizită în Split si Trogir, mi-au arătat frumusețea orașelor vechi de odinioară..străduțele înguste și pavate, clădirile vechi și turnurile pe care iți dorești să le urci pe scări înguste și panoramele care te fac să exclami câte un ”woow„ la fiecare pas, te fac doar să îți promiți că într-o zi te vei întoarce.
   
Citește și: