Categorie: Italia

Ziua II: Cum să iei țeapă în Capri și să te relaxezi în Sorrento

Ziua III: Vizită la Pompeii și priveliști de Positano

Azi petrecem ziua în 4, tatăl Emei a venit de la Roma și va petrece ziua cu noi iar ce avem azi pe listă e Pompeii și o altă bucățică din Coasta Amalfi.

La pompeii ajungem undeva de dimineață în jur de ora 9 și deja era ceva lume adunată la ghișeu. Să nu uităm că e ianuarie și nu e sezon și totuși văd că Italia e populată de turiști în fiecare zi din an și indiferent de vremea de afară. Trebuia să mă obișnuiesc cu asta.

Biletul de intrare e 13 euro și e unul din cele mai frumoase orașe istorice văzute, nu e primul, cel din Efes a fost la fel de bine conservat.

Poate aș putea scrie romane doar pe acest subiect deoarece situl măsoară 66 hectare dintre care doar 45 au fost excavate. Situl e împărțit în 9 regiuni diferite și sincer cred că ai putea sta relaxat o săptămână aici dacă vrei sa vezi totul. Noi am alocat undeva la 3-4 ore pentru sit.

Vremea ține cu noi astfel că abia așteptam să ajung din nou pe Coasta Amalfi păcat că drumul e atât de îngust și atât de aglomerat dar ce sa-i faci, peisajul merită toți banii.

Ne oprisem în Positano și am apucat să și coborâm la mare, îmi place să merg la mare in decembrie (Gran Canaria), în ianuarie, în lunile în care știu că în România și Irlanda cam îngheață pietrele.

Îmi place să mă bucur de soare în lunile geroase iar peisajul e încântător aici. Putem să rămânem? 🙂

Din păcate oprirea a fost destul de scurtă din lipsă de timp, tatăl Emei ne-a lăsat în Napoli și el s-a întors la Roma. Multumim frumos! :).

Seara ne amuzăm de pățaniile avute, stingerea s-a dat destul de devreme, Krystyna are zborul devreme iar Ema și cu mine am mai pierdut vremea puțin până să mergem la aeroport.

Un trio de pomină și o escapadă cu amintiri frumoase.

Citește și:

Ziua II: Cum să iei țeapă în Capri și să te relaxezi în Sorrento

Ziua II: Cum să iei țeapă în Capri și să te relaxezi în Sorrento

Ziua a II-a o dedicăm pentru Insula Capri, perla Italiei, o insulă pe cât de mică pe atât de scumpă.

Și încă odată se adeverește zicala aceea că planul de acasă nu se potrivește cu cel de la piață și mă cât adevăr în zicala asta :)). Ce avea să vină era de râsul plânsului.

Undeva la ora 9 suntem în picioare, mâncate și grăbite spre feribotul (Caremar) care ne va duce spre Insula Capri. Citisem o căruță despre insulă și de când am decis că mergem în Napoli, Insula Capri a fost prima pe listă.

Cazarea e relativ aproape de feriboat așa că ne îmbarcăn rapid cu destinația Capri – Marina Grande, un drum de aproximativ 1.3 h. Vremea caldă de ianuarie îmi amintește de vară și mă face să uit de frigul și ploaia din Dublin cu care încă nu mă obișnuisem. Peisajul e de nota 10.

Pentru ce merge lumea în Capri? Sau care e cea mai tare atracție? Evident că Grota Albastră.

De cum coborâm din feribot dăm de o barcă pe care scrie mare că face turul insulei iar intrarea în grotă e inclusă.

Mamă, mamă, eu mă agit ca un Pepsi, Ema după mine iar săraca Krystyna era super nedumerită ce se întâmplă. Până să îi explicăm și Krystynei care e treaba, noi eram deja la ghișeu pentru a ne cumpăra bilete pentru tur, Krystyna se conformează. Rapid ne scuturăm de 18 respectiv 15 euro (deh, eu sunt studentă și am reducere :)) ) și țuști în barcă.

Turul dureaza undeva la 1 h și înconjoară insula iar peisajul e divin.

I Faraglioni

Grota Verde

Marina Piccola

Farul Punta Carena

Eram super încântate toate 3, făceam poze din minut în minut iar Ema mă întrabă unde e faimoasa Grotă Albastă, mă uit pe hartă, mă uit pe ceas și ii răspund că e chiar înainte să ajungem înapoi în Marina Grande. Trece vremea, facem poze și dintr-odată realizez că ajunsesm înapoi in Marina Grande. Rămân blocată și îi spun Emei adică am plătit atâta și nu am văzut Grota Albastră? M fac verde la față de supărare iar Ema începe să râdă. OK, asta nu e deloc comic, abia așteptam să cobor din barcă ca o iau val vârtej spre ghișeul de unde am luat biletele să mă lămuresc care e faza. Pe când ajung acolo, ghișeul închis și nici urmă de domnul cu pricina. Eram supărată, nervoasă și în același timp dezamăgită. Na, asta e, o dăm mai departe și încercăm să vedem care e planul și ce mai facem pe aici. Ne plimbasem puțin în zona portului și decidem să ne îndreptăm spre Sorrento.

Știu că puteam face multe, probabil aveam nevoie de toată ziua să vizităm ce era de vizitat: Anacapri, Via Krupp, Gradinile di Augusto, Vila Jovis si multe alte locuri de unde peisajul e cu siguranță splendid. Nu a fost să fie. Ne plimbasem doar în zona Marina Grande până am așteptat feribotul spre Sorrento.

Dap, bun-venit în Sorrento sau perla de pe Coasta Amalfi. Ajungem undeva după-amiază iar soarele acela, off ce mă bucură, parcă aveam nevoie de soare ca de aer. Din port o luam agale pe unde ne duc pașii, ne oprim la poze din metru în metru, totul e prea frumos.

Fiind după-masă căutăm un restaurant să ne potolim foamea așa că după pizza napoletană fugim la înghețată în Piata Tasso, ne mai aruncăm ochii la magazine și ne îndreptăm spre gară ca să prindem trenul spre Napoli.

Ajungem destul de repede în Napoli și ne îndreptăm spre realul motiv pentru care am venit în Napoli. Totul începuse în 2015 când am văzut pentru prima oară un film cu Ema, eram la Ema în vizită la Oradea și spre seară vizionasem un film: Giuseppe Moscati. Filmul se baza pe realitate și toată acțiunea se desfășura în Napoli. Giuseppe Moscati a fost cunoscut ca doctorul săracilor și a fost declarat sfânt. În octombrie 2017 pe când mă mutasem cu Ema la Dublin, ne mai uităm încă odată la film, moment în care decidem că escapada va fi în Napoli. Cu o lună mai târziu Krystyna se alatură și așa iese trio-ul de pomină. Filmul îl recomand cu mare drag, puțină bunătate într-o lume indiferentă.

Biserica Gesu Nuovo e care e închinată sfântului Giuseppe Muscati, se poate vedea și mormântul lui precum si o parte din lucrurile lui personale într-un mic muzeu aflat în incinta bisericii.

Mai facem o oprire în centrul istoric la Domul din Napoli. Nu ai cum să nu îl vezi la cât e de mare după care îndreptăm spre cazare.

Citește și:

Ziua III: Vizită la Pompeii și priveliști de Positano

Ziua I: Fuga la vulcan și plimbare în Napoli

Am dormit toate 3 neîntoarse, cazarea a fost în plin centrul al orașului, în apropiere de gară astfel că undeva la ora 8 facem ochi, azi suntem puse pe fapte. Ies pe balcon și efectiv mă bucur de forfota din oraș, de sunetul mopedelor de claxoane…ah, asta e Italia. Nu știu de ce dar îmi era un dor maxim.

Înainte de ora 9 suntem în Gara Centrala Giuseppe Garibaldi și luam trenul circumvesuviana până la Herculaneum. Gara e puțin spus infectă dar încercăm să facem abstracție de mizerie, murdărie, oameni de tot felul și încercăm să rămânem cu toate lucrurile în buzunare.

Știam că Herculaneum e fratele mai mic și mai puțin aglomerat a Pompeii-ului dar sărim peste și cum ieșim din gară vezi panouri informative cu plecări spre Vezuviu.

Alegem Vesuvio Express care ne duce din Herculaneum până la poalele muntelui după care se merge perpedes.

Prețul distracției a fost de 20 euro: 10 euro transportul Herculaneum – Vezuviu și 10 euro intrarea.

Cred că istoria locului e cunoscută de tot poporul: erupția vulcanului din anul 79 a devastat orașele romane Pompeii și Herculaneum acoperindu-le cu un strat gros de lavă și noroi. Acestea au început să fie excavate în sec XVIII ieșind la iveală tot ceee ce se poate vedea azi în cele 2 situri istorice.

Ultima erupție a vulcanului a avut loc 1944, Vezuviu este considerat un vulcan activ și este în continuă monitorizare.

Drumul de la microbuz până la conul principal e undeva la 30-40 minute de urcat. Practic e potecă, nu ai unde să te rătăcești iar priveliștea de sus merită toți bani.

Înălțimea conului principal are aprox 1281 m altitudine iar relieful ajută la formarea fenomenului de condensare astfel că vremea se schimbă de la minut la minut.

Ne întoarcem în Herculaneum și luăm din nou trenul spre Napoli iar a doua jumătate a zilei o petrecem în Napoli și mergem în recunoaștere. Nu am avut în plan ceva anume de vizitat așa că ne-am lăsat pierdute pe străduțele înguste din centru.

Am uitat să vă spun că meniul meu din cele 3 zile petrecute aici a fost: pizza, paste și înghețată. A contat prea puțin că era ianuarie, gelateria era oricum deschisă și era ocazia perfectă să mănânc înghețată autentică napolitana și…nu cred că are rost să vorbesc despre pizza. Acela a fost deliciul suprem :)).

Citește și:

Ziua II: Cum să iei țeapă și să te relaxezi în Sorrento

Ziua III: Vizită la Pompeii și priveliști de Positano

Napoli: escapadă între fete

Perioada: 24-28 ianuarie 2018

Localizare: Napoli – Italia

Participanți: Ema, Krystyna, eu

Puncte forte: Vulcanul Vezuviu, Insula Capri, Pompei, Coasta Amalfi (Sorrento, Positano)

V-am mai spus că plecarea mea din România mi-a deschis noi porți în ceea ce privește călătoritul.

Locuind în capitala Irlandei, totul a fost mai ușor din această privință astfel că nu se putea fără o ieșire între fete.

A fost foarte greu de ales destinația iar după vizionarea unui film (Giuseppe Muscati), Ema și cu mine am știut că Napoli e locul în care trebuie să ajungem ca să vedem pe viu locurile și o parte din lucrurile personajului principal din film.

Biletele le luasem cu 2 luni înainte iar între timp Krystyna, prietena Emei din Polonia, s-a alăturat escapadei italiene.

Am mai spus și repet că am fost de 3 ori în Italia, niciodată în același loc și nu aș putea să mă plictisesc. E locul care imi dă senzația că timpul stă în loc și am să merg de câte ori voi avea ocazia.

Planul de bătaie în privința obiectivelor turistice era cât de cât bătut în cuie dar consider că oricât ai sta în Italia tot nu vei avea timp să vizitezi tot, prin urmare am văzut din toate câte puțin reușind să ne bucurăm de ele.

Citește și:

Ziua II: Cum să iei țeapă în Capri și să te relaxezi în Sorrento

Ziua III: Vizită la Pompeii și priveliști de Positano

17. Amarul drum spre casa

Amar sau fericire? Cred ca erau si una si alta si am sa iti explic si de ce: amar pentru ca se termina, fericire pentru ca am ocazia sa vad si eu cum e aceea senzatie cand mergi cu….avionul.

Exact, era prima oara cand aveam sa merg cu avionul si intr-un fel asteptam sa se termine aceasta luna de miere de aproape 2 luni dar intr-un fel Italia mai avea mii de lucruri care asteptau sa fie descoperite. Acum intelegi atat starea de amar cat si cea de fericire.

Ne cumparasem bilet de intoarcere in 14 noiembrie dar am fost anuntati de catre agentie ca acel zbor s-a anulat si ca vom suntem nevoiti sa ne intoarcem in 13 noiembrie seara.

Data de 13 se lasa cu o groaza de bagaje de facut, un pranz delicios de paste cu sos si pornim spre Milano.

Cred ca marele mereu defect ramane faptul ca am impresia ca niciodata nu ajung la timp. Prefer sa ajung cu o jumatate de ora mai devreme decat sa intarziu 1 minut, evident atat cat stiu ca tine de mine toata situatia.

Eram paranoica si tot timpul ma gandeam ca o sa intarziem la aeroport, ca nu am sa trec de securitate, o groaza de prostii imi treceau prin cap, doar era ceva nou.

Destul de aglomerat pe autostrada ca doar era ora de varf, ma iau palpitatiile si reusesc sa ma calmez cand ajungem in aeroport si ma uit pe ceas, pfiu..mai avem 2 ore. Perfect

Ne lasam bagajele de cala, check-in-ul in avem facut, intampin niste probleme ca am rucsacul si o geanta de mana si mi se spune ca nu am voie..trebuie sa fie o singura geanta. Dupa un brainstorming reusesc sa fac o geanta si toate in regula.

Ne luam ramas bun de la socrii mei si ajungem la securitate, ceva coada..din nou imi creste tensiunea ca nu o sa ajungem la timp dar pana la urma am ajuns prea devreme :P.

Emotiile incep sa creasca, urcam in avion, Radu ocheste rapid 2 locuri dintre care unul e obligatoriu sa fie la geam, adica al meu.

Ne pregatim de decolare, stewardesele ne fac instructajul si porniiiim..inima incepe sa bata destul de tare, e noapte, motoarele sunt turate, ma uit pe geam si tot ce vad e un joc de luminite care acum 2 minute era un imens aeroport.

Zborul a durat undeva la o ora, care a trecut destul de repede, nimic neobisnuit cu exceptia durerii de cap, cel mai probabil din cauza presiunii.

Ne pregatim de aterizare, nimic special si din pacate, atat.

La aeroport ma asteapta vara mea si cu un prieten dupa care a urmat un drum luung pana la Satu Mare si in final…somn de voie in patul meu.

The end

Ce a insemnat luna de miere?

-aproape 2 luni de hoinareala: incepand din Drobeta-Turnu Severin, Belgrad, Zagreb, Ljublianja-Trieste, Milano, Torino, Susa

-sute de km de mers pe jos, cu bicicleta, cu trenul, cu masina

-o groaza de locuri vizitate

-experiente inedite

-peisaje superbe

-planuri de vitor

-ghinioane, soare, zapada, ploaie

-muzee, statui, gradini, printese, plimbari, manastiri si lista poate continua la nesfarsit.

Citeste si:

3. Traseul: Drobeta T. Severin – Belgrad – Zagreb – Ljublianja – Trieste – Milano – Torino – Susa.

2. A disparut statuia

4. Tura de recunoastere in Susa
5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
6. Un castel ascuns in munte : Forte di Exilles
7. Punct panoramic: Madonna della Losa
8. Tura de recunoastere in Torino
9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale
10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
11. O plimbare pana la Losa
12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis
13. Vizita la Lago Grande, Avigliana
14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone
15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa
16. Ghinion spre Sacra di San Michele

16. Ghinion spre Sacra di San Michele

Mai avusesem o tentativa sa ajungem la Sacra di San Michele dar am ajuns la Avigliana.

De data asta nu mai scapa nimic deoarece planul e bine pus la punct de cu seara si eu trebuie sa ajung cu orice pret la Sacra di San Michele.

De cu seara pregatesc totul (sandwish-ul, apa, etc), undeva la ora 10 am tren spre Sant Ambrogio (gara unde aveam sa cobor), stiu unde trebuie sa merg si stiu sa cer un bilet de tren dus-intors (am experienta de cand am fost la Torino).

Scenariul din dimineata urmatoare:

Radu: „Bibi, trezeste-te, nu ziceai ca mergi iar pe nu-stiu-unde?

Eu: „Ba da, merg. cat e ceasul?”

Radu: „9:10, hai ca mai trebuie sa iei micul-dejun”

Eu: „Caaat maaa? 9:10?!?! La cat ti-am zis sa ma trezesti?!?”

Radu: „Poi pe la 8:30 dar am vazut ca dormi asa de bine, te-am mai lasat putin!”

Ok, this is not funny! Si incep: nu o sa gasesc bilete, nu o sa ajung la gara, o sa pierd trenul, no waaay!.

In 5 minute ma imbrac, mananc din mers un corn cu ciocolata, imi verific rucsacul si ies pe usa in fuga spre magazinul de unde imi cumpar biletul de tren si ajung in gara chiar cu vreo 3-5 minute inainte. Pfiu!!!

Asa isi intimpina gara din Susa turistii

Ma uit pe panou, vad ca la ora 10 pleaca trenul, vad lume in gara totul e ok, pana se face un anunt, in limba italiana evident, dupa care iese toata lumea din gara. Am inghetat instant!

Whaaat?!?! Ok, care e faza?

Eu, dupa ei. Vad ca toata lumea se strange in fata garii unde era un autocar maricel. Nu inteleg nimic!

Ma gandesc sa intreb pe cineva si gasesc un tanar care imi explica ca trenul nu vine pana la Susa si noi vom merge pana in Bussoleno (urmatorul orasel) de unde vom lua trenul spre Torino.

M-am linistit, autocarul a fost gratuit, ne-a lasat in gara din Bussoleno unde ne astepta trenul cu pricina.

Mica mea calatorie decurge fara probleme, urmarind si numarand statiile, unde sunt nevoita sa cobor.

Toate drumurile duc la…Sacra di San Michele

Exista mai multe drumuri care duc la binecunoscuta abatie, eu am urmat traseul marcat cu alb din partea stanga pentru a urca spre manastire pe drumul vechi, cel folosit de calugari cunoscut sub numele de „Antica Mulateria” („Drumul Vechi”), un drum pavat cu pietre, fiind presarat cu cele 14 momente importante traite de Isus in drum spre Golgota.

Harta traseelor

Statiunea a II-a

Am parcurs mai mult de jumatatea traseului

Via Francigena

Traseul este superb, trece printr-o padure, nu necesita efort foarte mare, eu l-am parcurs aprox intr-o ora in pas de plimbare. Asteptam sa ajung la locul cu pricina.

Ajung sus si peisajul imi taie respiratia, e suuperb. A meritat tot urcusul.. Ce avea sa vina era lovitura sub centura..

Valea Susei

Vf. Rocciamelone cu plete carunte

Admir peisajul..ma uit in stanga, in dreapta, peisajul e superb…ma invart ca un copil care si-a gasit jucaria si ma indrept spre caserie ca sa imi cumpar biletul de intrare…si inghet.

Mesaj scurt: „Pauza de masa intre orele 12:00 -14:00

Whaaaat?!?! Si sa nu mai zic ca am ajuns la 12:10.

Cum am putut sa uit de pauza de masa?!?! Fiindca in Romania nu se practia,mi-a iesit complet din minte…

Asta este, imi gasesc de lucru vreo 2 ore prin zona dar nu plec fara sa vad abatia..

Dupa ce fac poze cu peisajul, cu exteriorul, ma uit peste toate panourile de informare si uite asa au trecut 2 ore.

Hihi, now I`m ready!

Biserica Sf. Mihail (Sacra din San Michele) este situata in varful stancos al muntelui Pirchiriano (962 m), Pichiriano este unul dintre cele mai vechi locuri de cult a Arhanghelului Mihail, ocupand centrul geografic intre sanctuarul muntelui Sant`Angelo in Puglia (Italia) si intre muntele Saint Michael in Normandia (Franta).

A fost fondata in secolul X fiind unul dintre cele mai mari complexe arhitectonice religioase din epoca romanica in Europa, impunatoarea temelie avand o inaltime de 26 m.

Intrarea

Scara mortilor este locul unde sunt cele mai evidente caracteristici care apartineau arhitecturii romanice. In acest loc de o importanta structurala se ingropau calugarii si binefacatorii bisericii (cateva din morminte fiidn vizibile si astazi sub fereastra si in nisele laterale).

Scara mortilor

Usa zodiacului este situata la baza superioara a „Scarii mortii” fiind elementul artistic cel mai important. A fost realizata in primele decenii ale secolului XII. Pe stalpul din dreapta sunt sculptate semnele zodiacului si pe cel din stanga 16 constelatii.

Pe latura interna sunt scumptate animale si mici figuri umane, semn al armoniei Creatorului, persoane biblice (Cain Abel) si persoane tipice ale iconografiei medievale (femei care alapteaza serpi, sirene) acestea fiind simbol al pacatului.

Usa zodiacului

Usa zodiacului – detaliu

Trecuta de „Poarta zodiacului” se ajunge in una din cele mai recente zone ale manastirii. Ultima parte de scari si arcuri carieriste neogotice, elemente importante de consolidare ale bisericii, incepute la sfarsitul sec. XIX.

Arcuri carieriste

O alta perspectiva

Biserica, realizata cel putin in doua timpuri si modificata de-a lungul timpului, este rezultatul grandios al ultimelor restaurari ce au avut loc in anul 1937 cu reconstructia boltei centrala incrucisata.

Primei perioada apartin sculpturile carea inrameaza fereastra principala: Fecioara Maria si Arhanghelul Mihail.

Biserica

Se ajunge la o terasa deschisa unde se poate admira in tihna peisajul…

Admirati peisajul, azi e gratuit!

Amazing

Un varf de 3538 m

Un ultim element important este Turnul frumoasei Alda si ruinele manastirii. Construite intre sec XII si XIV aveau rolul de a ospita mai mult de 60 de calugari. Ceea ce se poate vedea astazi sunt niste ruine, cea mai importanta fiind numita Turnul frumoasei Alda. Legenda spune ca o frumoasa fata, pentru a fugi de soldati, s-ar fi aruncat de pe turnul manastirii ajungand jos teafara si nevatamanata multumita interventiei ingerilor. Din orgoliu si pentru bani s-a aruncat si a doua oara, murind.

Ruinele

Turnul frumoasei Alda

Un alt mod de a privi lucrurile

Statuia Sf. Mihail

Sacra din San Michele – exterior

Dupa ce am facut turul, mi s-a parut scurt dar de fapt, m-am plimbat aprox 2 ore.

Urmeaza minunata coborare dar stiti cum se spune? „Mai usor la vale, decat la deal!”. Reusesc sa cobor in aprox 35 de minute si ma indrept spre gara cand, ce crezi ca imi aduc aminte?

Damn it! Nu m-am uitat la ce ora am tren inapoi. Am bilet dar nu stiu la ce ora am tren. Grabesc pasul spre gara si realizez ca trenul a plecat cu 8 minute inainte sa ajung eu. Nice!

Asta este, mai astept inca 52 de minute in gara. Trenul vine si ajung acasa teafara si nevatamata unde Lidia ma asteapta cu un delicios strudel cu mere.

See you next time!

Cine a citit cartea „Numele trandafirului” („The name of the rose”) scrisa de Umberto Eco, mana sus!

Recomand celor care au citit cartea sau au in plan sa o citeasca sa dea o tura pe aici, deoarece Sacra di San Michele a fost o sursa de inspiratie pentru scriitor.

Spor la citit si intrati un pielea unui detectiv ager in cautarea unui criminal.

Citeste si:

3. Traseul: Drobeta T. Severin – Belgrad – Zagreb – Ljublianja – Trieste – Milano – Torino – Susa.

2. A disparut statuia

15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa

Nu am cuvinte sa descriu cat de mult visam sa merg pe ciclostrada…sa nu fie nici urma de masina, piesajul sa fie idilic si sa fiu eu si…bicicleta. Visez la ciclostrada de cand o am pe Petunia.

Ce avea sa se intample..avea sa fie sub orice critica dar sa incepem cu inceputul :D.

Aveam sa aflu din intamplare ca Vio are o bicicleta…aici clar mi s-a aprins beculetul. Am zis ca ies lejer la o tura, mai ales ca de cate ori ma plimbam prin Susa, biciclisti erau garla. Zicea Vio, la un moment dat, de ceva ciclostrada asa ca merg in cautarea ei si uite peste ce dau:

Mergem spre Novalesa!

Cotim la stanga si ma bucur de un peisaj si o tura perfecta…

Feel the silence!

„As fi vrut un munte cu plete carunte…”

Say hello!

Welcome to paradise!

Totu-i bine si frumos pana incepe frumos sa urce traseul si…pedalez greut, greu si mai greu, foarte greu pana nu mai pot… Nu eram in forma perfecta dar bicicleta nu era nici macar in forma in care eram eu…mi se parea ca escaladez Everestul la cat de greu imi era sa pedalez.

Si imi era o ciuda fantastica, ma gandeam ce bine mi-ar prinde compania Petuniei acum.

Ma las pagubasa si merg frumos pe langa bicicleta, asta e.

Ajung in Novalesa, ma pun la umbra si ma pun sa mananc sandwish-ul din rucsac. Langa mine un paonu informativ pe care raman blocata timp de cateva minute…pana zaresc ca aproape este o cascada..Hopa…se pare ca deviem de la traseu in cautarea cascadei.

La dreapta, va rog!

Las bicicleta in boscheti si ma rog sa nu o fure nimeni pana merg in cautarea misterioasei cascade. Ta da:

Cascada din Novalesa

Sincer, ma gandeam si eu la ceva mai spectaculos, dar e bine si asa! Cascada „Valu Miresii” e mai frumoasa :P.

Ajungand la drumul principal, se zareste o minunata abatie din secolul al VIII-lea, „Abatia de la Novalesa”. O adevarata oaza de liniste..

Abatia de la Novalesa

Revin la drumul principal si pornesc spre Susa inapoi…Mama mama da ce bine merge bicicleta la vale :)), ajunsesem mai repede decat am anticipat :D.

A da, era sa uit un detaliu important. Cine stie ce e Via Francigena?

La stanga va rog!

Probabil la fel de cunoscuta ca „Drumul spre Santiago de Compostela”, Via Francigena este itinerariul unui pelerinaj ce porneste de la Canterbury si duce pana la Roma.

Cea mai veche insemnare este din anul 990 unde este descrisa, in 79 de etape, intoarcerea de la Roma a episcopului de Canterbury, Sigerico.

Itinerariul are aprox 1600 km si Sigerico a parcurs acest traseu in 79 de zile cea mai mare parte pe jos, media fiind de 20 km/zi.

Una din variantele traseului trece si prin Valea Susei, adica pe unde am fost si eu, ajungand si la Sagra di San Michele.

Drumul pana acasa a fost o mana cereasca, locul unde iti este mai mare dragul sa te plimbi cu bicicleta, nu te claxoneaza nimeni :).

Uite si bicicleta cu pricina!

Dupa ce am experimentat-o si pe asta, am realizat ca Petunia e cea mai tare..din parcare, adica de pe ciclostrada :P.

Si o poza speciala:

Vf. Rocciamelone (3538 m)

Citeste si:

3. Traseul: Drobeta T. Severin – Belgrad – Zagreb – Ljublianja – Trieste – Milano – Torino – Susa.
4. Tura de recunoastere in Susa
5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
6. Un castel ascuns in munte : Forte di Exilles
7. Punct panoramic: Madonna della Losa
8. Tura de recunoastere in Torino
9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale
10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
11. O plimbare pana la Losa
12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis
13. Vizita la Lago Grande, Avigliana
14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone
16. Ghinion spre Sacra di San Michele
17. Amarul drum spre casa

2. A disparut statuia

14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone

De peisajul idilic din Italia m-am indragostit din prima, asta nu mai e nevoie sa iti spun.

De cate ori ma plimbam pe strazile inguste si pavate din Susa vedeam un „varfulet” care domina tot peisajul.

Mi-a starnit curiozitate asa ca am inceput sa intreb in stanga si in dreapta cine e „varfuletul”.

Arata cam asa:

Vf Rocciamelone 3538 m

Pe cat de aproape pe atat de departe. Mi-a atras atentia de prima data cand l-am zarit si mi-am zis: „Bianca, trebuie atacat varful”.

Intr-o alta zi am fost intr-o tura de recunoastere pentru a putea vedea exact de unde porneste marcajul…evident ca nu s-a lasat mult asteptat..

Cred ca e mai mult decat clara directia 😛

Varful Rocciamelone (3538 m) face parte din Alpii Graici acestia, la randul lor, facand parte din Alpii Occidentali. Prima ascensiune a avut loc in Evul Mediu, autorul acesteia fiind unul din calugarii manastirii din Novalesa, ascensiune fara succes datorita conditiilor meteo nefavorabile: vant puternic si grindina.

Prima ascensiune cu succes si atestata documentar a avut loc in anul 1358, fiind cel mai probabil, un record in Muntii Alpi.

Curajosul Bonifacio Rotario D’Asti este capturat de turci in timpul ascensiunii, el se roaga Sf. Fecioare si promite ca ii va ridica o statuie daca reuseste sa se intoarca acasa.

Acest lucru s-a si intamplat, dovada vie fiind statuia Madonnei di Rocciamelone.

Urcusul in sine este presarat cu doua refugii: refugiul „La Riposa” (2205 m) de unde porneste si o telecabina si loc unde se pot lasa masinile. Urmatorul este refugiul Ca D`Asti (2854 m) dupa care se ajuge la Crucea de Fier (3306 m). De la refugiul Ca D`Asti se fac aprox 2h 30m pana in varf, unele portiuni fiind dotate cu corzi fixe.

O movilita de 3538 m

Si cum, evident, nu am reusit sa ma abtin am inceput sa iau la rand toate librariile din Susa pana am dat de asta:

Am fost copil cuminte si am inceput sa ma documentez!

Va urma!!!

Citeste si…

2. A disparut statuia
3. Traseul: Drobeta T. Severin – Belgrad – Zagreb – Ljublianja – Trieste – Milano – Torino – Susa.
4. Tura de recunoastere in Susa
5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
6. Un castel ascuns in munte : Forte di Exilles
7. Punct panoramic: Madonna della Losa
8. Tura de recunoastere in Torino
9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale
10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
11. O plimbare pana la Losa
12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis
13. Vizita la Lago Grande, Avigliana
15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa
16. Ghinion spre Sacra di San Michele
17. Amarul drum spre casa

13. Vizita la Lago Grande, Avigliana

A da..lacul din Avigliana 🙂

Aici am ajuns din greseala…dar stiti cum se zice: planul de acasa nu se potriveste cu cel din piata.
Noi am vrut sa ajungem la Sacra di San Michele….

Sacra din San Michele

Fiind o groaza de drumuri spre fortareata (si pe jos si cu masina) la o mica neatentie am ratat indicatorul asa ca..am ajuns la lacul din Avigliana

Lacul Mare din Avigliana

In realitate sunt 2 lacuri: Lacul Mic si Lacul Mare care sunt de origine glaciara iar Lacul Mare are o suprafata de aprox. 92 de ha.

Las pozele sa vorbeasca

Pe pasarela

Nici daca vrei nu ai cum sa te pierzi!

In prezent, in zona lacului s-au dezvoltat un parc care indeamna lumea la miscare: exista un tur al parcului in care ai tablite si ti se propun anumite exercitii…cand le vezi…trebuie sa te apuci de sport.

Deci? Facem si noi ceva?

Si ca sa nu ziceti ca nu am facut sport..

Barbatii vs femeile 😀

Daca vrei sa ajungi si tu aici:

Citeste si…