Am reușit să dormim doar câteva ore, gazda știa că la ora 7 este plecarea în tur așa că s-a trezit dis-de-dimineață să ne pregătească micul-dejun. Cafea, fructe, pâine făcută pe plită, lapte și gem.
Doar ce terminăm micul dejun șoferul vine să ne ia și astfel începe turul în deșert presărat cu surprize care mai de care alese. Suntem aprox 13 persoane de naționalități diferite.
Când am verificat traseul acasă, înainte să fac rezervare, google maps arăta un drum de aprox 6 ore și 355 km până în Zagora. Mă gândeam că nu avea să fie așa rău.
Drumul șerpuiește prin Munții Atlas iar priveliștea e minunată în schimb observ că drumul e tot mai greoi. Nu este autostradă, porțiuni de drum în lucru prost semnalate iar pe alocuri nu există niciun semn de circulație.
În jurul orei 13 ajungem la Aït Benhaddou, oraș marocan fortificat, patrimoniu UNESCO din 1987. Orașul fortificat e separat de podul construit doar cu câțiva ani în urmă, aici fiind încă 4 familii care locuiesc în orașul vechi.
Ksar Aït Benhaddou este probabil cel mai emblematic loc privind cultura marocană, casele construite din noroi cu o tentă de portocaliu, cuptoarele vechi care încă se pot vedea împreună cu peisajul superb dacă urci în kasbah au făcut din acest loc o atracție turistică de renume mondial aici fiind filmate o parte din celebrele filme precum: Sodoma și Gomora (1963), Gladiatorul (2000), Alexander (2004), Prince of Persia (2010) și o parte din Game of Thrones.
Din lipsa de timp, plimbarea în orașul fortificat a fost destul de scurtă pentru a avut suficient timp pentru masa de prânz și de a parcurge kilometri rămași înainte de apusul soarelui.
Ghidul ne povestea că biletul de intrare în Sahara este hijab-ul astfel că înainte de plecare am fost duși la o tarabă unde ne-au făcut o mică demonstrație cum se folosește hijab-ul ulterior cumpărându-le mai bine de jumătate de grup cu un preț deloc mic.
Mi s-a părut o mică scamatorie de a mai face bani pe buzunarul turiștilor.
Fiind un drum atât de lung până în Zagora, am reușit să ieșim din zona turistică, acolo am văzut adevăratul Maroc. Marocul nu înseamnă doar Marrakech, hoteluri de 4-5* în zonele de litoral și restaurante scumpe.
Am văzut un Maroc sărac, case construite tradițional care stăteau să pice și multe sate fără curent electric, ici-colo câte un panou solar. Sătenii încă se ocupă cu creșterea animalelor și au diferite plantații în spate casei care se pot adapta climatului deșertic.
Kilometri curg și mai trag cu ochiul pe hartă, observ că trecem de ultima localitate și parcă nu bate cu ceea ce văd pe geam.
Zagora e poarta de intrare în Sahara. Când spui Sahara te gândești la dune de nisip și deșert cât vezi cu ochii.. Ei, aici nu a fost așa. A fost un deșert stâncos și nici urmă de vreo dună de nisip.Am ajuns chiar înainte de apus unde ne așteptau cămilele să ne ducă la corturi. Da, plimbarea cu cămila în deșert e inclusă în distracție.
Aprox 30 minute a durat distracția dar pentru Mihai a fost un chin, la mine a fost suportabil. Nu e prima oară când m-am plimbat cu cămila, avusesem o experiență de genul în Gran Canaria.
Ajunși la cort primim un bun-venit de la beduini și tradiționalul ceai și se strigă lista pentru cazare. Aici au intervenit niște neînțelegeri privind cazarea la cort.
Eu când am făcut rezervarea am plătit un supliment pentru a avea cort separat (private tent) și se pare că doar pe noi și pe încă un cuplu iau găsit pe lista cu upgrade la cort privat.. Au rămas alte 3 cupluri care au fost nevoite să împartă cortul cu alte 2-3 persoane deși aveam confirmarea pe telefon pentru cort privat. Beduinul susținea sus și tare că nu apar pe listă și că nu are ce să facă și să sune la agenție. For real?! Suntem la mama naibii în deșert fără internet și semnal la telefon și tu te aștepți să sune cineva la agenție sâmbătă seara la ora 19.00 – 20.00?
Nu mi s-a părut deloc profesional cum au rezolvat situația iar lumea a rămas puțin dezamăgită.
Înainte să fac rezervare am trimis email agenției și am întrebat dacă sunt dușuri, mi s-a răspuns că la cort privat sunt. Nu am văzut urmă de duș în tot campusul acela, chiar mă întrebam dacă beduinii se spală? De toalete ce să mai spun, cică 2 intrări (doamne și domni) iar când intri de fapt era același cort fără nici un separeu pentru femei și bărbați.
Am zis asta e, o noapte nu murim. Mihai și-a lăsat jacheta în microbuz așa că a simțit la maxim cele 2-5 grade. Treabă serioasă să îl mai conving pe Mihai să calce în Maroc :)).
Trezirea a fost super devreme, un mic dejun rapid (ceai, pâine cu unt, miere și gem) și înapoi călare pe cămile.
Vă spuneam că pentru Mihai a fost un chin plimbarea cu cămila? În dimineața următoare aveam să aflu de ce pentru că am nimerit cămila lui. Era atât de incomod suportul acela din lemn încât îți venea să urli. Nu te puteai așeza nici cum fără să nusimți durere. Mihai și alte 3 persoane au mers pe lângă cămile până la șoseaua principală.. Același drum înapoi în Marrakech și gata.
Drumul înapoi a fost la fel de lung și spre după-masă iată-ne înapoi în Marrakech. Facem cazarea la hotel, între timp ne întâlnim cu Alina și Stephen mulțumindu-le că nu au venit cu noi :)).
Am terminat seara cu o plimbare spre centru și povești din deșert.
Itinerar:
Marrakech: gust dulce (sau sărat?) de Africa
Ziua I: Marrakech la ceas de seară
Ziua IV: Marrakech – mix de culori,arome și tradiții
Marrakech: sfaturi și cheltuieli
Continuă să citești Ziua II & III: Marocul autentic – 2 zile în deșert
