Wadowice: orașul unui papă

     După ce am bătut la picior Cracovia și am bălăurit sub pământ în mina Wieliczka, hotărâm să acordăm căteva ore unui orășel la aprox 1 oră de aglomerația Cracoviei, locul de naștere a Papei Ioan Paul al II-lea.
     De cum ajungi în gară, treci părculețul și un indicator îți arată drumul spre Basilica din Wadowice, nu ai cum să o ratezi. Aici merită un ”popas„ de 5 minute.

     

           

     La nici doi pași de bazilică se află Casa Memorială a Papei. Cred că e cel mai frumos muzeu care l-am văzut până acum. 3 camere din muzeu sunt însuși camerele unde a locuit cu familia sa iar restul clădirii a fost organizată pe anumite perioade din viața sa: prezentarea familiei, perioada copilăriei, momentul hirotonirii, perioadele în care a fost numit episcop, cardinal și ulterior când e ales papă. 
E un muzeu cu foarte multe obiecte personale: haine, cărti, poze și tablouri care te ajută să intri în atmosfera locului. Aa da, în muzeu se află inclusiv pistolul cu care a fost împușcat.

Intrarea la muzeu costă 30 de zloti.
Mai multe detalii despre muzeu găsești aici 

     În fața muzeului este o piațetă ce îi poartă numele.

     Cu siguranță ar fi fost multe de văzut, există un traseu în Wadowicecare merge pe urmele lui Karol Wojtyla care are 13 opriri și evidențiază legătura dintre Papa Ioan Paul al II-lea și Wadowice. Noi nu am apucat să facem traseul dar cu siguranță e foarte interesant. 
Pe deasupra este și un traseu de hiking pentru cei curioși deoarece se știe că Papa a fost un mare iubitor de natură, munte și ski.

Citește și:

Aventuri cu gust cracovian
Kosice: priveliște de 360°
Cracovia: orașul dragonului Wawel
Mina Wieliczka: aventură subterană

Mina Wieliczka: aventură subterană

     Recunosc că am pus ochii pe mină de foarte mult timp iar când am decis că voi pleca în Cracovia a fost primul obiectiv pus pe listă care neapărat trebuia vizitat. După ce ne-am plimbat în Kosice și am ajuns în Cracovia (în gară) am zis că sărim peste centrul Cracoviei că doar mai stăm o săptămână, azi fugim la mină.
     Ne interesăm de tren și numai bine că în aprox 20 de minute am plecat spre Wieliczka. o localitate situată la aprox. 17 km de Cracovia. Tren frumos, cu are condiționat și wi-fi.
Din gară parcă am ghicit drumul până la mine, sunt panouri informative așa că nu prea ai cum să te rătăcești.
     Lume multă de zici că se dă pâine caldă în timp ce un tânăr ne întreabă dacă avem rezervare, raspunsul e nu, prin urmare ne îndrumă spre altă intrare în mina. Șocul nu a fost deloc mic când am văzut câtă lume stă la coadă, era pe puțin o coadă de 150 m. Culmea că rândul care mergea mai repede era doar pentru polonezi și un alt rând pentru turiștii de alte naționalități.
Realizăm că nu prea avem ce face și stăm la coadă și eu broscodind că nu mai fac prostia să nu îmi fac o rezervare în prealabil.

   Am stat aprox 2 ore la coadă într-un soare ucigător și unde inclusiv apa din flacon clocotea. A stai așa, asta a fost coada până ne-am luat biletele :)).
Nici nu știam exact cât este biletul, eu mă uitasem pe site dar cel mai probabil mi-a dat cu virgulă la conversia din zloti în euro sau lei.
     Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut prețul afișat: 84 zloti (echivalentul a 20 euro), nu știu de ce am avut impresia că e 10-15 euro.
Norocul a fost că aveam cardul de studentă, așa că am beneficiat de reducere deoarece eu am plătit doar 64 zloti, așa că dragi stundenti, dacă tot aveți carduri, nu le lăsați acasă, niciodată nu se știe când sunt bune.

     După ce ne vedem cu biletele în mână așteptăm ora de intrare cu ghid în limba engleză. Da, este ghid inclus și nu intri de capul tău, totul este foarte organizat.
      Ce faci când ajungi într-o mină? Te pui și cobori trepte, dar nu 2, ca să ajungem la primul nivel am coborât ”doar” 378 de trepte. Mina are o lungime de 300 km din care doar 3,5 km pot fi explorați de către turiști.
     Nu există loc fără legende iar mina nu face o excepție așa că legenda începe când prințesa Kinga , fiind în călătorie cu soțul ei contele Boreslav, a aruncat inelul de logodnă într-o mină de sare. De cum a ajuns în Polonia a poruncit minerilor să sape un puțș în primul bulgăre de sare a fost găsit și inelul prințesei Kinga. In sec XI a fost săpată și o capelă de sare în cinstea prințesei Kinga care se poate vedea și azi și este locul cel mai frumos din toată mina.
     Din mină s-a extras sare doar oână în anul 2007 iar în cei 600 de ani s-au extras 26 milioane metri cubi de sare, aici fiind totodată și cea mai mare colecție de ustensile și utilaje de extracție a sării din Europa.

     De-a lungul timpului mina a fost vizitată de o serie de personalități precum: Nicolaus Copernicus, Frederic Chopin, Robert Baden-Powell, Papa Ioan Paul al II-lea și fostul președinte american, Bill Clinton.
     În anul 1978 mina Wieliczka a fost introdusă în Patrimoniul UNESCO.
     Din câte am înteles mina mai dispune de o bază de tratament, sală de conferințe, loc de joacă și alte minunății pe care noi nu am intenționat să le vedem și oricum eram contra-cronometru fiindcă trebuia să ne întoarcem în Cracovia.
  
Citește și:

Cracovia: orașul dragonului Wawel

     Cracovia ne-a fost casă aproape o săptămână în care am avut un program nebunesc, am acumulat un nr frumos de km de mers pe jos, am încercat să îi descoperim secretele, să îi plângem trecutul, să admiram arhitectura și să respectăm niște oameni foarte primitori și călduroși.
     Tot ce am vizitat în Cracovia și prin împrejurimi a fost în decursul a unei săptămâni, azi puțin, mâine mai mult și tot așa. Nu am apucam să vizităm tot ce ne-am propus (cred ca nici nu aveam cum) de multe ori eram pe fugă și au fost unele momente în care efectiv îmi doream să nu stau la coadă, să nu mă bat de toată lumea, îmi doream doar să savurez momentul și să mă bucur de el. 
     Am ajuns la concluzia că e un oraș boem, cu multă cultură care te poate învăța multe în măsura în care îi dai timp și răbdare.
     Cam tot centrul istoric al Cracoviei se concentreaza în Rynek Glowny – Piața Centrală. Aici se găsesc principalele atracții ale orașului și locul unde se întâmplă de toate pentru toți. E una din cele mai mari piețe din întreaga lume plus ca e veche de când mama și pământul.
Rynek Glowny (by Gabriel Pop)
     De cum pășești în Piața Cetrală nu știi în care direcție să o apuci, stai te minunezi și în secunda nr 10 te uiți pe hartă ca să reperezi ce vezi.
     Bazilica Sfânta Fecioară Maria, da e biserica aceea imensă care se vede de oriunde și care are 2 turnuri diferite cel mai înalt având 81 m. E una din cele mai importante biserici din Cracovia dar si cea mai bine păstrată, azi e simbolul orasșului si sincer, are și de ce.
O biserică din secol XIII construită din cărămidă în stil gotic care are ca și piesă principală un altar din lemn sculptat de Veit Stoss. Se zvonește că artistul a muncit aprox 12 ani la acest altar. A fost confecționat din lemn de stejar și e format din aripi care seamănă cu o carte și are titlul de cel mai mare și mai vechi altar gotic din Europa.
Trebuie să recunosc că nu am mai văzut o biserică atât de impunătoare: tavanul e pictat într-o nuanță de albastru viu cu stele iar fiecare colțișor e decorat și împodobit, nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării.
by Gabriel Pop 

        

 

      Turnul Primăriei (Wieża Ratuszowa) e unul din principalele puncte ale Pieței Centrale. Acest turn este singura parte rămasă din vechea primărie care a fost demolată în 1820 în scopul lărgirii Pieței Centrale.
Turnul masiv în stil gotic măsoară 70 m și a fost construit din piatră și cărămidă.
Etajul superior al turnul are o punte de observație pentru cei care vor să vadă Cracovia de sus.
     După ce ne-am clătit ochii în Piața Centrală am luat-o tot înainte ca să ajungem la binecunoscutul Complex Wawel. Aici cred că lejer aș fi putut să pierd o zi întreagă și să nu mă plictisesc dar timpul nu iartă și trece așa că am trecut prin Wawel destul de fugitiv. Numai bine, un motiv să mă întorc.
     Complexul Wawel este bijuteria cea mai frumoasă din tot șirajul istoric și cultural al Cracoviei. E piesa principală care poate ar avea nevoie de o zi întreagă ca să o vizitezi toată.
Castelul e format din mai multe clădiri dar cele mai cunoscute sunt Catedrala și Castelul Regal Wawel.
     Complexul a fost sediul oficial al monarhiei poloneze iar Catedrala a fost locul de încoronare a regilor polonezi.
Deși vizita noastră a fost scurtă și nu am reușit să vizităm și curtea interioară, am gustat și respirat puțină istorie. E un sentiment care îl am de fiecare dată când pot să văd ceva palpabil, să ating și să studiez.
             
     Din păcate în catedrală nu sunt permise fotografiile dar trebuie să știți că că aici este păstrat un sicriu de arginit al Sf. Stanislau care e protectorul național al Poloniei, care este aflat chiar la altarul principal. Ce mai e de văzut e Capela lui Sigismund, o capelă cu o cupolă de aur care adăpostește mormântul lui Sigismund II August.
     După vizita catedralei am ieșit în curtea interioară care e foarte aranjată și draguță + îți oferă o panoramă foarte drăguță a Vistulei.

 

     După ce ne-am clătit bine ochii mergem în căutarea dragonului. Nu știi legenda Dragonului Wawel?!? Stai că ți-o povestesc eu.
     Se spune că Dragonul Wawel a trăit într-o peșteră pe malul râului Vistula. Atât Catedrala cât și Castelul Wawel sunt situate pe dealul cu același nume. Un tânăr pe nume Krakus a reușit să omoare balaurul cu un amestec de sulfuri într-un berbec ucis. Dragonul a înghițit lacom berbecul iar balaurul a băut aproape toată apa din Vistula până când a făcut ”Booom” adică a…explodat.
De la numele eroului Krakus vine și denumirea actuală a orașului: Cracovia.
     Peștera dragonului există și astăzi, eu nu am văzut-o dar Dragonul Wawel îl găsești lângă Complexul Wawel și dacă ești cuminte și aștepți poate îți suflă și niște flăcări.
     După ce m-am lămurit care e treaba cu dragonul și Krakus am mers mai departe spre Kazimierz, cartierul evreilor, aveam în plan să vizitez Fabrica lui Schindler.
Odată ce lași în urmă Complexul Wawel și treci podul peste Vistula se schimbă tot peisajul.
Kazimierz a fost cartierul în care evreii și-au trăit viața până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial când a început adevarata oroare.
     De cum cobor din tramvai parcă respir alt aer iar decorul e total schimbat. Primul lucru care îmi sare în ochi e Piața Scaunelor, ulterior aveam să aflu că e opera unor sculptori și arhitecți polonezi , operă care marchează un moment din istoria orașului Cracovia.

    Următoarea oprire e la Fabrica lui Schindler, nu cred că există om care să nu fi auzit vreodată de celebrul film. Fabrica a fost transformată în muzeu unde se pot vedea și azi o parte din pereții scrijeliți, biroul lui Schindler și foarte multe obiecte personale.

 

     Nu e de spus prea mult despre muzeu, trebuie vizitat și simtit, recunosc că am ieșit cu o strângere de inimă. Sunt multe obiecte personale, afișe totul pentru a induce vizitatorul în momentul istoric. Mai multe detalii despre program și alte lucruri, gasiți aici 
! Biletul de intrare a fost 15 zloti.

După ce am terminat de vizitat fabrica, am rămas foarte puțin prin zonă, poate merita cartierul mai mult timp.

 
by Gabriel Pop

     Următoarea oprire și cea din urmă a fost la Sanctuarul Divinei Îndurări. Sanctuarul e format din 2 biserici una închinată Papei Ioan Paul al II-lea și cea de-a doua închinată Sf. Faustina Kovalska, lângă acestea se află și mănăstirea unde a trăit Sf. Faustina Kovalska. De asemenea se poate vedea și camera Sf. Faustina.

 

     De Cracovia se mai pot spune multe, cu sigurantă multe lucruri sau obiective ne-am scăpat dintr-un motiv sau altul. Poate va veni un moment în care să îmi iau restanța dar până atunci vizităm dau o fugă și prin împrejurimile Cracoviei.
Citește și:

Aventuri cu gust cracovian

     Perioada: 25-31 iulie 2016
     Puncte forte: WYD, Cracovia, Wieliczka Wadowice

     Cracovia a fost o adevarată aventură, a fost nebunie, a fost extaz, a fost oboseală, a fost una din călătoriile care au lăsat urme, urme care nu au lăsat cicatrici. A fost orașul care a găzduit ”Întâlnirea Mondială a Tineretului 2016” iar eu am fost cea de a 2,5 mil parte din aceasta nebunie faină de tot.
     Prima întâlnire cu Polonia am avut-o în 2010, de atunci mi-a rămas la suflet și mi-am promis că o să îi mai calc pragul. Anul acesta nu a încetat să mă surprindă astfel încât să îmi rămână veșnic întipărită în suflet.
     Košice, a fost o mică escapadă în drum spre Cracovia, o escapadă cu efect și la înălțime. Am profitat maxim de ea mai ales că aveam în plan demult să dau o raită pe aici și nu avea să îmi pară rau, centrul merită toți banii :)).
     Cracovia, diamantul Poloniei am străbătut-o în lung și în lat și tot nu am apucat să vizităm tot ce ne propusesem. Atunci când orașul crește cu încă 2,5 mil persoane totul merge mai greu: transportul, aglomerația, cozile infernale. Promit să mă întorc să îmi iau cu brio restanța.
     Mina Wieliczka o minunăție subterană la o aruncătură de băț de față de Cracovia îți arată că adevăratele frumuseți nu stau pe garduri. Trebuie căutate, explorate iar când în sfârșit le găsești te bucuri de ceea ce poate face mama-natură.
     Wadovice e locul de naștere a persoanei care a reușit să schimbe lumea măcar puțin. Casa memorială a Papei Ioan Paul al II-lea e unul din cele mai frumoase muzee care le-am văzut vreodată..simplu, mult gust și multe obiecte personale.
Citește și:

Cei 7 aventurieri în Poznan

Perioada: 28 decembrie 2009 – 02 ianuarie 2010                                                                                                      Participanți: Andreea, Cristina, Monica, Larisa, Anca, Ionuț, eu și multi alții
Puncte forte: rugăciune stil Taize, Poznan

Pe când veneam de la Bruxelles cu un an înainte se cânta:

”Foaie verde șervețel, ne-am văzut și la Bruxelles/ Foaie verde leuștean, ne-om vedea și la Poznan”

Anul a trecut foarte repede și iată-ne din nou cu bagajele la ușă de data aceasta în formula ceva mai numeroasă. Toți ne cunoaștem între noi și sperăm să avem parte de o experiență la fel de frumoasă ca în anul precedent

Spre dimineață ajungem la Poznan, gazda noastră deja ne aștepta. O familie tare drăguță și foarte primitoare din Swarzędz, orășel situat la aproximativ 20 de minute cu trenul de Poznan. Am numai cuvinte de laudă referitor la gazdă, ne-au făcut să ne simțim ca și acasă, mereu foarte atenți și buni cu noi.

La fel ca și la Bruxelles, ne facem propriul program încât să vizităm orașul și să participăm la rugăciunea în stil Taize.

Orașul în sine este foarte colorat și boem încă îmbrăcat în sărbătoare. Casele colorate din centru atrag turiști în număr mare, Poznan fiind al 3-lea oraș ca mărime din Polonia.

Stary Rynek ( Old Market Square)

Aici este inima orașului viu și colorat. Piața, a 3-a ca mărime din Polonia găzduiește cafenele, magazine cu suveniruri și foarte multe evenimente în aer liber. Cu stiluri arhitecturale diferite și viu colorate, piața găzduiește o serie de clădiri emblematice orașului precum: Muzeul Militar Wielkopolska, Vechea Primărie, Fosta cancelarie a orașului precum și Statua lui Ioan Nepomuk.

Ratusz (Primăria)

Cea mai importantă clădire din Stary Rynek, numită și ”Perla Renașterii”. Clădirea din secolul al XIII-lea fiind o clădire mică și foarte modestă cu un singur etaj. În secolul al XVI -lea talentatul arhitect italian Jan Baptist Quadro a transformat clădirea într-o adevărată operă de artă.
Ceasul de pe turnul central este o un alt mister al clădirii. 2 capre își lovesc coarnele de 12 ori pentru a anunța prânzul. Astăzi caprele au ajuns emblema orașului.

Poznan Fara

Alături de Catedrala din Poznan, Fara este un exemplu al stilului baroc în Polonia combinat cu stilul romanic și corintic. A fost puternic afectată de un incendiu în 1773 și din nou în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Și cum planul de acasă nu iese cu cel din piață am reușit să ne rătăcim în noaptea de 31 Decembrie. Din dorința de a ajunge mai repede la gazdă, hotărâsem să combinam un troleibuz și autobuzul, nu de alta dar trenul venea doar într-o oră.
Intrasem în vorbă cu 2 polonezi iar după ce am călătorit câteva stații, șoferul ca aceea era ultima stație. Aflasem că noi luasem troleibuzul în sens opus și ajunsesem la depou. Noroc cu cei 2 polonezi la fel de pierduți ca și noi și noroc că stâlceau ceva engleză. ei ne-au ajutat să găsim un alt autobuz și am ajuns cu bine la destinație. *** Later update: unul din polonezi făcuse autostopul până în România în vara anului următor.
Drumul înapoi spre România a fost fără incidente.Era programată o scurtă oprire la Cracovia dar a fost anulată.
Am cunoscut un popor foarte ospitalier și foarte cumsecade bogat în tradiții. Tare mi-aș fi dorit să văd puțin din Cracovia dar am să mă întorc.

Continuă să citești Cei 7 aventurieri în Poznan