5 locuri din inima Bucovinei

Poate trebuia să iau o piatră în gură pentru că a fost prima mea vizită în Bucovina. Multe se spun și s-au spus despre inima Bucovinei, însă 5 locuri de aici le-aș recomanda oricui să le viziteze.

Fiind anul pandemiei, cu excepția plecării mele la Madrid, cam tot concediul l-am petrecut în România. Nu mai vreau să menționez de stresul anulării biletelor, carantină și altele că știți și voi.

Dacă în septembrie am găsit 5 locuri în Maramureș de care oricine se îndrăgostește, vă spun că am găsit alte 5 locuri și în inima Bucovinei. 2 zile au fost pe departe suficiente ca să explorăm toată Bucovina, însă am reușit să gust puțin din farmecul locului. Oricând e loc de revenit!

Perioda: 28- 29 decembrie 2020

Participanți: Mihai, eu

Puncte forte: mănăstiri, mocăniță

1. Mănăstirea Voroneț 

inima Bucovinei

Nu e om care să nu audă de frumoasa mănăstire ctitorită de Ștefan cel Mare în anul 1488. Ceea ce este de remarcat este nuanța de albastru care a dat faimă mănăstirii, nuanță care nu a mai putut fi reprodusă. Picturile interioare și exterioare ale mănăstirii sunt la fel importante. Judecata de Apoi și iadul sunt 2 dintre cele mai emblematice picturi care dau mănăstirii unicitate. Biserica a fost inclusă în Patrimoniul Unesco în anul 1993.

Fiind în decembrie, ne-am dorit din tot sufletul să prindem zapadă. După ce că nici în Islanda nu am prins zăpadă, tare ne-am dorit măcar puțin. Am rămas relativ cu buza umflată, un petec ici-colo de zăpadă. Ceea ce face totți banii este locul în care mănăstirea este amplasată. Mirosul de fum, aerul curat de munte sunt lucruri care îți aduc aminte de casa bunicilor și liniște. Dacă așa miroase inima Bucovinei, promit să mă întorc!

Intrarea este 5 lei/ persoană. Mai multe detalii găsiți aici

2. Mocănița Huțulca Moldovița din inima Bucovinei

inima Bucovinei

Anul 2020 a fost anul mocănițelor. Prima tură a fost cu mocănița din Vișeu de Sus, jud. Maramureș. Nu vroiam să o ratăm nici pe cea din Moldovița dacă tot eram prin zonă.

Ne-am decis cam foarte din scurt să mergem, prin urmare nu am făcut rezervare la bilete. Ne-am uitat pe site și am decis că mergem cu cea care pornește la ora 10:00. Drumul din Suceava a durat mai mult decât am estimat, motiv pentru care eram sigură că nu vom ajunge la timp. Am ajuns la 9.58 am, până am parcat mașina a fost ora 10.00 și mocănița era pe picior de plecare.

Norocul a fost cu un domn amabil care m-a trimis rapid la casa de bilete, urcând în tren din mers, noroc că nu are viteză de fel :)). O porție bună de râs și deja eram la drum. Nu recomand nimănui asemenea adrenalină pentru că aveți toate șansele să rămâneți în gară.

Ceea ce mi-a plăcut a fost că vagoanele erau încălzite cu lemne. La ora actuală traseul are 21 km și oprirea este în Argel unde se servesc mâncăruri tradiționale din Bucovina. Traseul nu mi se pare foarte spectaculos pentru că este aproape paralel cu șoseaua. Mă așteptam la un peisaj ceva mai sălbatic și mai puțin populat.

Linia a fost dată în folosință în anul 1888 și deservea pentru transportul de masă lemnoasă. De-a lungul anilor s-au construit diferinte variante, însumând un total de 73 km.

Dacă mă întrebați o comparație între mocănița din Vișeu de Sus și cea de la Moldovița, aș spune că cea de la Vișeu de Sus este mai comercială, are un traseu mai lung și programul e făcut pentru turiști. Cea de la Moldovița probabil e mai puțin spectaculoasă.

Prețul biletului este de 35 lei. Programul și ora de plecare diferă în funcție de zilele săptămânii. Mai multe detali găsiți aici

3. Sanctuarul marian Cacica din inima Bucovinei

Un loc deloc străin mai ales pentru romano-catolici, o biserică pe cât de mică pe atât de frumoasă și de importantă. Povestea bisericii începe în anul 1780 când se găsesc primele zăcăminte de sare în zonă, astfel sunt aduși muncitori din Polonia care erau romano-catolici. O bisericuță mică de lemn se sfintește aici, la Cacica, unde se adusese deja o copie a Madonei Negre de la Czestochowa.

Biserica de lemn se degradează în timp și ajunge să fie neîncăpătoare astfel că în anul 1892 începe reconstrucția ei în stil neogotic. Cu timpul a început să primească tot mai mulți pelegrini datorită icoanei astfel că ajunge un centru de pelerinaj fiind ridicată la rangul de sanctuar marian și apoi proclamată Basilica Minor.

Vă recomand să vizitați biserica în timpul hramului 14-15 august (Adormirea Maicii Domnului) sau în 8 octombrie (Sfânta Maria Regina Rozariului). Mai multe detalii găsiți aici.

4. Mina de sare Cacica

inima Bucovinei

Mina de sare se găsește în localitatea cu același nume vis-a-vis de sanctuarul marian. O altă lume subterană care coboară spre Sala de Bal, Grota Piticilor toate săpate manual, fără utilaje, la o adâncime de 44 m. Adevărata operă de artă este capela închinată sfintei Varvara, protectoarea minerilor. O capelă situată la 27 m adâncime dăltuită în sare. Azi mina este găzduiește un mic muzeu, o sală de sport și sala de ecou.

Sanctuarul marian și mina de sare sunt strâns legată de venirea muncitorilor polonezi în aceasă zonă. Polonia are zăcăminte importante de sare iar dacă ajungi acolo, neapărat să vizitezi și mina Wieliczka, lângă Cracovia.

Intrarea la salină este 15 lei/ persoană. Programul și mai multe detalii găsiți aici

5. Mănăstirea Sucevița

inima Bucovinei

A fost ultima oprire din inima Bucovinei, mănăstire construită într-un cadru idilic și foarte liniștit. Cred că liniștea e cuvântul potrivit pentru a exprima sentimentul simțit atunci când treci pragul mănăstirilor. Aici timpul chiar se oprește. Povestea mănăstirii începe în secolul al XVI-lea, o mănăstire în stil gotic și arhitectură bizantină. Ceea ce îi denotă unicitate sunt picturile de pe pereții exteriori cu fragmente din Vechiul și Noul Testament.

Mănăstirea este împrejmuită de turnuri iar muzeul mănăstirii găzduiește o impresionantă colecție de artă.

Biletul de intrare la mănăstire este 6 lei/ persoană. 

Acestea sunt doar 5 din cele mai frumoase locuri care merită văzute și care dau faimă Bucovinei. Mănăstiri de vizitat mai sunt și din cauza timpului nu am mai ajuns la Mănăstirea Putna, pe care v-o recomand cu drag.


Continuă să citești 5 locuri din inima Bucovinei

5 locuri pentru care să te îndrăgostești de Maramureș

Despre Maramureș se vorbește de când e mama lună. Fiind din Satu Mare, am pierdut șirul vizitelor mele în Maramureș însă m-aș întoarce oricând. Dacă este vreun loc pe lumea aceasta unde s-a oprit timpul, cu siguranță este aici. Un loc care are totul de la oameni faini, peisaje, tradiții, istorie, gastronomie și un infinit de frumos.

E un loc care l-aș vizita la pas sau cu bicicleta, să ai timp să dai ziua bună unui om pe stradă, să cunoști din bunătatea locului și să te lași surprins de frumosul necunoscut. Deși am fost de nenumărate ori, încă mai sunt locuri de explorat și de iubit. Un loc care îl leg cu ieșirile pe munte alături de oameni dragi, zborul cu parapanta  și nopți frumoase la foc de tabară în acorduri de chitară.

Perioadă: 1-3 septembrie 2020

Participanți: mama, Corina, Mirel, Gabriel, Eduard, Lavinia, eu

Puncte forte: Cascada Cailor, Mocănița, Mănăstirea Bârsana

Lockdown-ul cauzat de covid mi-a schimbat total planurile astfel că toate concediile le-am petrecut în România. Am avut parte de o scurtă ieșire la Madrid înainte ca pandemia să scurtcircuiteze lumea.

A fost un timp frumos alături de ai mei, familie care s-a mărit consistent. Când mergi cu 2 pici de 3 și 4 ani în concediu ești nevoit să găsești activități pe gustul lor, lucru total nou pentru mine :)).

Cred că Maramureș e locul perfect pentru o paletă foarte complexă de activități pentru toate vârstele. Așa am descoperit încă 5 locuri pentru care m-am îndrăgostit de Maramureș.

Mănăstirea Săpânța Peri 

Cu siguranță Săpânța este cunoscută pentru Cimitirul Vesel. L-am vizitat de cel puțin 3 ori și clar merită o vizită. Noi am mers direct spre faimoasa mănăstire cu cea mai înaltă turlă din lemn (78 m). Povestea mănăstirii începe în anul 1391 iar turla mănăstirii este vizibilă de la 5 km depărtare. Astăzi mănăstirea găzduiește 6 măicuțe.

Sighetu Marmației

Cred că mai fusesem aici de cel puțin 4 ori. Cu siguranță cel mai vizitat loc din Sighetu Marmației este Memorialul Victimelor Comunismului și a Rezistenței. Un loc care te va întrista de fiecare dată, pentru că memorialul arată partea cea mai dură a comunismului. Am făcut o scurtă oprire de cafea pentru că nu este un loc de vizitat cu copii.

Cascada Cailor

Nu eram neapărat cu ochii pe ceas înainte să ajungem la cascadă  plus că ploaia dădea târcoale. Marea dilemă era dacă Eduard și Gabriel vor rezista traseului sau vom fi nevoiți să îi luăm pe sus. Am hotarât să riscăm.

Prima cireașă de pe tort a fost telescaunul, premieră pentru o parte din grup :)). Nimic nu se compară cu un peisaj montan văzut de la înălțime. De la telescaun mai sunt aprox 30 de minute până la cascadă. Un traseu foarte aglomerat. O cascadă cu o cădere de apă de 90 de metri în trepte, este considerată cea mai mare cascadă din România. Coborârea de la cascadă a fost în dansul ploii.

Dacă mă întrebați cum s-au descurcat Gabriel și Eduard, să știți că i-am luat și pe sus :)).

Prețul telescaunului urcare-coborâre este 30 lei / adult. Mai multe detalii și programul găsiți aici.

Mocănița – Vișeul de Sus

Maramureș

Probabil cel mai căutat și gustat loc de toți cei care vin în Maramureș. Mocănița este trenul cu abur care folosește ecartamentul îngust. Cândva era folosit pentru a transporta buștenii de pe Valea Vaserului, astăzi este deliciul zonei.  Traseul are undeva la 60 km însă Mocănița se oprește la stația Paltin (km 21). Peisajul e frumos și sălbatic doar pe ultima porțiune, calea ferată fiind aproape paralelă cu râul Vaser.

S-a dovedit a fi foarte comercial. La stația Paltin, unde se face o pauză de 90 de minute, este un adevărat restaurant în aer liber cu mici, grătare și cârnați plus dansuri populare tradiționale. Trebuie să știți că și biletele sunt de 2 feluri cu sau fără mâncare inclusă.

Primul tren pleacă la ora 9.00 am și ajunge înapoi în Vișeu de Sus la ora 15.00 pm. Pe timp de vară sunt undeva la 3-4 curse pe zi iar printre locomotive este și una diesel.

Ce am observat și mi-a plăcut a fost staff-ul, oameni tineri cu deschidere și mult bun simț. Un alt lucru care mi-a plăcut a fost curățenia impecabilă la toaletele din stația Paltin.

Nepoții mei s-au distrat maxim, este frumos să mergi și să experimentezi dar este suficient o singură dată.

Recomand achiziționarea biletelor în avans. Noi am avut bilet fără masa de prânz inclusă. Copiii și elevii au reducere. Mai multe detalii găsiți pe www.cffviseu.com

Mănăstirea Bârsana – Maramureș

Maramureș

Se spune că nu este oază de liniște mai frumoasă în Maramureș decât Bârsana. Adevărat sau fals, locul este cu adevărat un colț din rai. Un complex veritabil construit din lemn care trebuie neapărat vizitat. Istoria mănăstirii începe undeva în anul 1390 aceasta fiind incendiată în 1717. Ultima construcție (1993-1995), cea care se poate vedea azi, este realizată după tradiția locală.

Vei vedea o sumedenie de clădiri (muzeul, biserica, turnul clopot, stăreția, casa maicilor și a duhovnicului) unde te poți plimba în voie. Recomand și poarta tradițională care se află în spatele bisericii.

Maramureș

Astăzi biserica mănăstirii este a doua cea mai înaltă constructie din lemn din Europa și a fost inclusă în Patrimoniul Unesco.

Intrarea în complex este gratuită iar pentru vizitarea muzeului se achită 2 lei/persoană.

Cheltuieli

Pentru cei care stau tot unde se agață harta în cui (Satu Mare), Maramureș este la o aruncătură de băt. Pentru ce care vin din alte zone ale țării, probabil vor avea nevoie de mai mult timp. Traseul de mai sus l-am făcut în 2 zile și cu 2 copii de 3 și 4 ani. Nu ne-am grăbit și am mers în ritmul lor.

Mai jos găsiți cheltuielile:

  • cazare: Vila Confort, 2 camera (dublă și triplă) 2 nopți fără mic dejun 340 lei/ noapte. Vila este la 150 m de gara CFF Vișeu.
  • obiective turistice: 30 lei telescaun Borșa/ persoană și 65 lei/persoană biletul pentru Mocăniță fără masă.
  • transport: mașină personală (aprox 400 lei/ mașină).

Continuă să citești 5 locuri pentru care să te îndrăgostești de Maramureș

Toamna in Vladeasa

     Pregatiti de  munte, vineri dupa-masa ne intalnim in fata facultatii, weekend-ul acesta se arata foarte promitator…vreme buna, muuuunte si aproape toti colegii de la facultate prezenti si 2 profi.
     Destinatia: Vf. Vladeasa 1836 m.
     Scop: evidentierea variatiei unor parametrii meteorologici in diferite puncte pentru a putea reda un profil vertical.
       Ziua 1 – vineri, 19 octombrie (marcaj albastru: Bologa-Rogojel, marcaj portocaliu: Rogojel -Cabana Vladeasa)
     Ne reintalnim toti colegii in gara de unde urmeaza sa luam trenul pana la halta Bologa.
Drumul nu dureaza foarte mult si oricum timpul trece foarte repede, hop hop si am ajuns in Bologa, toata lumea isi ia rucsacul in spinare si pornim spre microbuzul care ne va duce pana in Rogojel.
     De la Rogojel incepem sa urcam..simt miros curat de munte iar urcarea este o placere, evident alaturi de gafaieli.
     Intre timp o echipa isi pune tabara la iesirea din Rogojel, iar restul pornim spre cabana Vladeasa. Se pare ca ne asteapta o noapte lunga de masuratori.
     Dupa inca aprox. 40 minute am ajuns la cabana Vladeasa (1430 m), ne luam paturile in primire si program de voie. 
Al doilea punct de observatie va fi aici, la cabana urmand ca a treia echipa (din care faceam parte si eu) in urmatoarea zi sa urce pe varf.
     Seara se lasa cu povesti, rasete si somn putin.
      Ziua II – sambata, 20 octombrie (marcat cu roz: Vf. Vladeasa – Cascada Rachitele si retur) 
    Trrrr, suna alarma de la telefon, ceasul arata ora 05:00 (!!!) un cancer si un vant afara de nu iti vine sa te dai jos din pat. Cu putin curaj reusesc sa ma imbrac si sa ma infoloesc bine pentru ca pornim spre varf, de la ora 08:00 incepem masuratorile.
    Suntem 4 voinici (3 voinice si un voinic) + 1 prof. Drumul e o adevarata placere pana sus, recunosc ca la un moment dat incepea sa ma chinuie rucsacul dar pentru rasaritul de soare care ne-a calauzit pasii a fost perfect.
Uite cine-a rasarit?

„Totu-i drum numai drum…”
Buna dimineata

Into the wild

Statia meteo Vladeasa

     Totul decurge comform planului, ajungem la statia meteo din varf, instalam cortul, se fac primele masuratori cand, in departare, se vad cateva umbre, erau cateva dintre colege insotite de cel de-al doilea prof care a venit cu noi..se anunta o drumetie in zona…asa ca, let`s go. De mancat am mancat, vremea e perfecta si peisajul idilic.
    

Pietrele Albe

Pietrele Albe
   Ne apropiem cu pasi repezi spre…

Cascada Valu Miresii
     Admiram cascada, mai pierdem vremea in zona si pornim inapoi, stiti vorba aceea „mai greu la deal decat la vale”, acum doar de urcat avem.
     Ajungem din nou la Pietrele Albe si oboseala incepe sa isi faca simtita prezenta, socul vine cand realizam efectiv pe unde trebuie sa urcam eu si colegul meu ca sa ajungem direct pe varf, deoarece restul colegilor o iau pe alt drum.
Ok, pe aici va rog!
    Cred ca ne-a luat aproximativ o ora urcarea insotita de gafaieli si tot ce vreti voi…pe drum am gasit cateva lemne pentru foc.
     Surpriza a fost una placuta cand am ajuns la cort deoarece domnul de la stati meteo ne-a facut placinte iar dupa o zi intreaga de hoinarit au fost cele mai bune placinte care le-am mancat vreodata.
     Seara  incepe sa se lase, facem focul si somn…la ora 03:00 se da trezirea pentru ultimele masuratori care trebuia sa le fac eu.
     Poti sa descrii in cuvinte senzatia cand tot corpul tremura de frig de nici sa dormi nu poti? Asta e unul din lucrurile experimentate: un friiiiig de iti clantaneau dintii in gura..am dormit imbracata (cred ca as dormit si incaltata) in sacul de dormit si nu reuseam sa ma incalzesc..tremuram continuu, asta a durat pana la ora 03:00. La ora 03:00 mi s-a dat trezirea, m-am infofolit bine si m-am dus langa foc asteptand sa se faca fix pentru a masura ce aveam de masurat.
     Asta a fost partea care mi-a placut cel mai mult: foc, caldura, stele, liniste, munte, umbre…a fost perfect. La un moment dat am inceput sa numar stelele, sa caut constelatii, in zare se vedea Lacul Belis si o mare de nori.. Primele raze de soare, ma anunta ca s-a scurs timpul…o noua zi incepe..
     La 07:30 s-au trezit si colegii mei..am inceput sa strangem cortul, la ora 08:00 am facut ultima masuratoare si am pornit spre Cabana Vladeasa.
Say „Hello”

Incotro?

    Am coborat destul de repede, dupa ce am ajuns la cabana si am stat vreo 30 minute la soare am inceput sa ma incalzesc :)).
     Mai stam ce stam la cabana si pornim spre Rogojel, acolo ne intalnim toti, microbuzul vine dupa noi iar la Bologa facem o scurta oprire la cetate dupa care asteptam trenul spre Cluj Napoca.
     Cetatea Bologa a fost ridicata in anul 106 d.Hr si a avut ca scop apararea granitei Imperiului Roman. Cetatea a servit drept refugiu pentru populatia din zona. Turnul si-a pierdut acoperisul in sec XX, astazi putandu-se vedea doar turnul si o parte din ziduri.
Cetatea Bologa – detaliu

Turnul cetatii Bologa

Cetatea Bologa – detaliu

Cetatea Bologa

     

     

1. Drobeta Turnu Severin again

 

      Dupa mai putin de cateva luni, ma intorc din nou in Severin si asta pentru a porni in mult asteptata luna de miere. Eu mai fusesem in Drobeta Turnu Severin cu alte ocazii si am tot vizitat cate putin. De aceasta data ideea e sa termin de vazut tot orasul: din pacate nu s-a putut asa ca Turnul cu Apa si Muzeul Portilor de Fier raman pentru next time. Despre Orasul Drobeta Turnul Severin, va dau detalii cu alta ocazie.
     Din pacate timpul a fost relativ putin dar am apucat sa vedem cate ceva si anume: Vraaaaaaja Dunariiiiii :)). Stiti voi ce e Vraja Dunarii? Vraja Dunarii e…..Vraja Dunarii..adica o ambarcatiune care acum serveste pe post de restaurant, asa ca am luat pranzul direct pe…. Dunare.
     Mancarea nu este ceva deosebit, cred ca mai degraba am cumparat sentimentul :)).
Daca vreodata aveti drum pe acolo, dati o raita ;).
Vraja Dunarii
      De asemenea, e muuuusai de vazut si portul…care e suuuper iar in departare se vede Insula Ada Kaleh.
Acolo poti sa stai toata ziua si sa admiri Dunarea si sa mai vezi uneori cate o ambarcatiune ruginita care mai mult merge in spate decat in fata…
Din pacate accesul la pontoane este interzis asa ca, ne multumim sa o vedem de pe mal.
Dunarea la Drobeta Turnu Severin
TO BE CONTINUED…

Ia-ma nene!!!

Totul a inceput cu un simplu mesaj primit miercuri seara de la Aida: „Ce faci in weekend? Ai chef de o iesire ad-hoc?” In sinea mea „De ce, nu?” Si asta a fost scanteia de la care a pornit totul.
Vineri seara vorbesc cu Aida sa vedem daca mai mergem si pan ala urma unde mergem ca nou habar nu aveam unde mergem, doar stiam ca mergem:)). Aida imi spune ca evident mergem si ca vine si Anca. S-a format echipa.

Ne intalnim sambata la ora 14:00 in Piata Unirii si scoatem hartile..Eu aduc harta cu judetul Cluj si Muntii Vladeasa si Aida harti cu Padis si Muntii Trascau. OK. Pana la urma unde mergem? Mergem in Trascau? Nu, ca inca e zapada si nu vroiam sa mergem cu cortul..Vroiam doar o iesire spontana si fara prea multe planuri.
Luam harta judetului Cluj si pana la urma ne hotaram si mergem la Belis. Bani nu aveam prea multi la noi, fiecare cate 20-25 lei si mancare destula.

Ideea era sa nici nu cheltuim prea multi bani. Luam autobuzul care ne duce la Polus si de acoolo incepem sa facem stopul. La inceput a fost mai greu…eram si 3 fete si nu vroiam sa ne despartim.
Dupa vreo 10-15 minute de facut cu mana opreste un tip foarte amabil si ne duce pana in Capusu Mare. Ce fericite eram noi ca am prins masina:))). Nu a vrut nici macar sa ne ia ceva.

De la Capusu Mare facem dreapta si vedem indicator ca mai sunt 22 de km pana la Belis. Toate fericite, zicand ca daca e pana acolo, mergem si pe jos:)).

                       

O luam la pas si tot mergem…incepem sa ne ingrijoram ca nu mai trece nicio masina:))). Nu mergem nici vreo 20 de minute pe jos ca vine o masina si iar facem cu mana.. Era un domn singur in masina si care ne-a dus pana in Marcesti. La soferii care ne-au luat le-am dat portocale, merre si uneori ciocolata in loc sa le dam bani:)).

Dupa al doilea stop:))

                                                   

In Marcesti coboram si o luam din nou la pas, oprindu-ne sa mancam maciese si nu trec nici 10 minute ca iar facem cum mana la o masina care trece si care ne ia si ne duce pana in Rasca. Multumit frumos!!! De aici pornim din nou pe jos…si mergem destul… Si aici vine cireasa de pe tort. Suntem in Rasca, deja era ora 18:00, nu avem unde sa dormi, sufla vantul si suntem in the midle of nowhere!!!

Si la Aida i se aprinde beculetul: cercetasele si-au facut tabara de vara anul trecut in Rasca, iar terenul pe care si-au pus corturile apartinea unor batranei foarte simpatici. Ne hotaram sa trecem pe la ei cu speranta sa zica: „Poi cum sa mai mergeti pana la Belis asa tarziu? Dormiti aici si mergeti maine!!” :)). Perfect plan:)).

Cu batraneii din Rasca

                                                       

🙂

                                                                   
Mergem pe drumul principal si se zareste casa batraneilor..ne incumetam pe carare si cand ajungem, batem la usa. Ne deschide un batranel cu un zambet mare pe buze si o recunoaste pe Aida cand aceasta a pomenit de cercetasi. Ne pofteste inauntru bucuros si incepe sa ne intrebe ce facem pe aici? unde mergem?  I-am spus ca ne-am pornit spre Belis doar ca ne-a prins seara. Surpriza a fost cand batranelul nu a ezitat nicio clipa sa ne invite sa dormim la el si sa pornim maine dimineata spre Belis. A fost cel mai dragut moment din toata iesirea!!! Am stat la povesti, batranica s-a bucurat si ea si ne-a dat de mancare.
Cred ca am mancat cea mai buna telemea cu slanina si cu ceapa ever!!!! :))

Ca sa recompensam bunatatea batraeilor ne-am gandit cum sa ii ajutam si am mers sa le spargem gheata de pe carare, evident ca au strigat dupa noi sa venim in casa ca e frig afara:)).
Cred ca a fost cel mai tare batranel care l-am cunoscut. Imaginati-va un barbat de 81 de ani, cu zambetul pe buze tot timpul, care stia sa utilizeze telefonul si pe deasupra stia o gramada de numere din cap (nu m-ar mira sa stie sa scrie si mesaje :)) ), care stia cine e Mihai Ungureanu (poreclit Mihaita) si ca Victor prezinta vremea la PROTV si care, culmea, nu s-a barbierit:)), care vorbea de vacuta lui si care stia tot programul de la TV pe de rost. Nu am avut cum sa ne plictisim:)).

Seara la ora 21:00 ne-am pus in pat si noi nu aveam somn. Am dormit toate 3 intr-un pat fiind putin inghesuite dar asta nu mai conta. Dimineata la 6, ei s-au trezit si pe la 7 ne-am trezit si noi. Ne-am spalat, am mancat, am multumit pentru ospitalitate,batranica s-a dus la biserica si noi ne-am continuat drumul spre Belis.

Eram atat de fericite toate 3 incat radeam flux continuu:)). Si..incepem sa facem din nou stopul..In apropiere era o manastire, fiind duminica, era destul de circulat drumul si asa am prins o masina pana la manastire. Intram putin si noi sa vedem manastirea dupa care ne continuam drumul.

On the road

                                                                 

O dimineata superba

                                                           

Umbre

                                                                 

Poza de grup

                                                                 

😀

                                                                       
                   

Facem din nou cu mana…si masina respectiva ne duce pana in Belis-sat ca apoi sa aflam ca pana in Statiunea Fantanele mai sunt vreo 4-5 km:)). Super!!! Eram bine imbracate, mancate, hai sa mergem pe jos. Zis si facut! Am inceput sa cantam pe drum, sa radem, timpul trecea repede si observam indicatorul cu „Statiunea Fantanele”. Asta e! Am ajuns. O statiune mica dar draguta cu tot felul de cabane si pensiuni si cu un peisaj superb 8->.

Am ajuns in statiune:)

🙂

Poza de grup la lac:)

Mergem ce mergem si deja incepem sa zarim lacul…ne oprim la el si ne-am pus sa mancam. Era un peisaj foarte frumos totul fiind imbracat in alb.
Stam ce stam, mai facem poze si pornim mai departe. Si din nou incepem sa facem cu mana masinilor care trec.

🙂

Dadeam raportul:)))

Entuziasm

Zambete

Ne ia o familie draguta care dorea sa ajunga in Marisel. Super!!! Ne-am ratacit putin dar pana la urma am ajuns pe drumul cel bun. Atunci am observat cat de mare e comuna….Pot sa spun ca aici am vazut cel mai frumos peisaj de iarna:X.

La Marisel, masina ne lasa la intersectie, loc care imi era cunoscut deoarece mai trecusem pe acolo. Vedem cativa biciclisti la magazinul de acolo..iar noi ne punem sa mancam pe ceva bancute.
La un moment dat unul dintre ciclisti a venit la noi, a intrat in vorba cu noi, l-am servit si pe el cu mancare.
Tipul a venit din Cluj intr-o plimbare cu bicicleta, a alunecat pe o bucata de gheata si i s-a rupt ceva la bicicleta iar acum astepta un prieten sa vina dupa el.
Ne luam ramas bun de la el si pornim din nou la drum si din nou facem cu mana.
Si mergem si mergem si nu ne mai ia nimeni…

Trece o masina foarte draguta, un Land Rover care in final opreste si spre bucuria noastra mergeau spre Cluj. Ganditi-va la o masina mare toata piele si noi putin cam murdarele. Replica doamnei din fata nu intarzie sa apara: „Fetelor, sper ca nu sunteti foarte murdare”. Cei doi au facut o plimbare pe la Belis, Marisel..doar ca ei, spre deosebire de noi, erau cu masina.
S-au cam mirat cand le-am spus ca am pornit de ieri si ca am pornit cu stopul:)).
Foarte amabili ne-au dus pana in Cluj:D. Le-am multumit frumos si aici s-a terminat aventura noastra.

Si acum partea care ne-a placut la toate 3 cel mai mult: am cheltuit 0 lei:)).
In loc de bani am dat mere, portocale si ciocolata:)).

Sper sa revin cat de repede pe blog cu aventuri noi:).