Categorie: honeymoon

17. Amarul drum spre casa

     Amar sau fericire? Cred ca erau si una si alta si am sa iti explic si de ce: amar pentru ca se termina, fericire pentru ca am ocazia sa vad si eu cum e aceea senzatie cand mergi cu….avionul.
Exact, era prima oara cand aveam sa merg cu avionul si intr-un fel asteptam sa se termine aceasta luna de miere de aproape 2 luni dar intr-un fel Italia mai avea mii de lucruri care asteptau sa fie descoperite. Acum intelegi atat starea de amar cat si cea de fericire.
     Ne cumparasem bilet de intoarcere in 14 noiembrie dar am fost anuntati de catre agentie ca acel zbor s-a anulat si ca vom suntem nevoiti sa ne intoarcem in 13 noiembrie seara.
Data de 13 se lasa cu o groaza de bagaje de facut, un pranz delicios de paste cu sos si pornim spre Milano.
     Cred ca marele mereu defect ramane faptul ca am impresia ca niciodata nu ajung la timp. Prefer sa ajung cu o jumatate de ora mai devreme decat sa intarziu 1 minut, evident atat cat stiu ca tine de mine toata situatia.
Eram paranoica si tot timpul ma gandeam ca o sa intarziem la aeroport, ca nu am sa trec de securitate, o groaza de prostii imi treceau prin cap, doar era ceva nou.
     Destul de aglomerat pe autostrada ca doar era ora de varf, ma iau palpitatiile si reusesc sa ma calmez cand ajungem in aeroport si ma uit pe ceas, pfiu..mai avem 2 ore. Perfect
     Ne lasam bagajele de cala, check-in-ul in avem facut, intampin niste probleme ca am rucsacul si o geanta de mana si mi se spune ca nu am voie..trebuie sa fie o singura geanta. Dupa un brainstorming reusesc sa fac o geanta si toate in regula.
     Ne luam ramas bun de la socrii mei si ajungem la securitate, ceva coada..din nou imi creste tensiunea ca nu o sa ajungem la timp dar pana la urma am ajuns prea devreme :P.
     Emotiile incep sa creasca, urcam in avion, Radu ocheste rapid 2 locuri dintre care unul e obligatoriu sa fie la geam, adica al meu.
Ne pregatim de decolare, stewardesele ne fac instructajul si porniiiim..inima incepe sa bata destul de tare, e noapte, motoarele sunt turate, ma uit pe geam si tot ce vad e un joc de luminite care acum 2 minute era un imens aeroport.
     Zborul a durat undeva la o ora, care a trecut destul de repede, nimic neobisnuit cu exceptia durerii de cap, cel mai probabil din cauza presiunii.
     Ne pregatim de aterizare, nimic special si din pacate, atat.
La aeroport ma asteapta vara mea si cu un prieten dupa care a urmat un drum luung pana la Satu Mare si in final…somn de voie in patul meu.
                                                                 The end
 
 
     Ce a insemnat luna de miere?
 
-aproape 2 luni de hoinareala: incepand din Drobeta-Turnu Severin, Belgrad, Zagreb, Ljublianja-Trieste, Milano, Torino, Susa
-sute de km de mers pe jos, cu bicicleta, cu trenul, cu masina
-o groaza de locuri vizitate
-experiente inedite
-peisaje superbe
-planuri de vitor
-ghinioane, soare, zapada, ploaie
-muzee, statui, gradini, printese, plimbari, manastiri si lista poate continua la nesfarsit.
Citeste si:

    4. Tura de recunoastere in Susa
    5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
    6. Un castel ascuns in munte : Forte di Exilles
    7. Punct panoramic: Madonna della Losa
    8. Tura de recunoastere in Torino
    9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale
  10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
  11. O plimbare pana la Losa
  12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis
  13. Vizita la Lago Grande, Avigliana
  14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone
  15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa
  16. Ghinion spre Sacra di San Michele

16. Ghinion spre Sacra di San Michele

      Mai avusesem o tentativa sa ajungem la Sacra di San Michele dar am ajuns la Avigliana.
De data asta nu mai scapa nimic deoarece planul e bine pus la punct de cu seara si eu trebuie sa ajung cu orice pret la Sacra di San Michele.
     De cu seara pregatesc totul (sandwish-ul, apa, etc), undeva la ora 10 am tren spre Sant Ambrogio (gara unde aveam sa cobor), stiu unde trebuie sa merg si stiu sa cer un bilet de tren dus-intors (am experienta de cand am fost la Torino).
     Scenariul din dimineata urmatoare:
Radu: „Bibi, trezeste-te, nu ziceai ca mergi iar pe nu-stiu-unde?
Eu: „Ba da, merg. cat e ceasul?”
Radu: „9:10, hai ca mai trebuie sa iei micul-dejun”
Eu: „Caaat maaa? 9:10?!?! La cat ti-am zis sa ma trezesti?!?”
Radu: „Poi pe la 8:30 dar am vazut ca dormi asa de bine, te-am mai lasat putin!”
    Ok, this is not funny! Si incep: nu o sa gasesc bilete, nu o sa ajung la gara, o sa pierd trenul, no waaay!.
     In 5 minute ma imbrac, mananc din mers un corn cu ciocolata, imi verific rucsacul si ies pe usa in fuga spre magazinul de unde imi cumpar biletul de tren si ajung in gara chiar cu vreo 3-5 minute inainte. Pfiu!!!
Asa isi intimpina gara din Susa turistii
     Ma uit pe panou, vad ca la ora 10 pleaca trenul, vad lume in gara totul e ok, pana se face un anunt, in limba italiana evident, dupa care iese toata lumea din gara. Am inghetat instant!
Whaaat?!?! Ok, care e faza?
Eu, dupa ei. Vad ca toata lumea se strange in fata garii unde era un autocar maricel. Nu inteleg nimic!
Ma gandesc sa intreb pe cineva si gasesc un tanar care imi explica ca trenul nu vine pana la Susa si noi vom merge pana in Bussoleno (urmatorul orasel) de unde vom lua trenul spre Torino.
M-am linistit, autocarul a fost gratuit, ne-a lasat in gara din Bussoleno unde ne astepta trenul cu pricina.
     Mica mea calatorie decurge fara probleme, urmarind si numarand statiile, unde sunt nevoita sa cobor.
Toate drumurile duc la…Sacra di San Michele
Exista mai multe drumuri care duc la binecunoscuta abatie, eu am urmat traseul marcat cu alb din partea stanga pentru a urca spre manastire pe drumul vechi, cel folosit de calugari cunoscut sub numele de „Antica Mulateria” („Drumul Vechi”), un drum pavat cu pietre, fiind presarat cu cele 14 momente importante traite de Isus in drum spre Golgota.
Harta traseelor

 

Statiunea a II-a

 

 

 

Am parcurs mai mult de jumatatea traseului

 

Traseul este superb, trece printr-o padure, nu necesita efort foarte mare, eu l-am parcurs aprox intr-o ora in pas de plimbare. Asteptam sa ajung la locul cu pricina.

Ajung sus si peisajul imi taie respiratia, e suuperb. A meritat tot urcusul.. Ce avea sa vina era lovitura sub centura..

Valea Susei

 

Vf. Rocciamelone cu plete carunte

 

 

 

 

 

     Admir peisajul..ma uit in stanga, in dreapta, peisajul e superb…ma invart ca un copil care si-a gasit jucaria si ma indrept spre caserie ca sa imi cumpar biletul de intrare…si inghet.
Mesaj scurt: „Pauza de masa intre orele 12:00 -14:00
Whaaaat?!?! Si sa nu mai zic ca am ajuns la 12:10.
Cum am putut sa uit de pauza de masa?!?! Fiindca in Romania nu se practia,mi-a iesit complet din minte…
Asta este, imi gasesc de lucru vreo 2 ore prin zona dar nu plec fara sa vad abatia..
Dupa ce fac poze cu peisajul, cu exteriorul, ma uit peste toate panourile de informare si uite asa au trecut 2 ore.
Hihi, now I`m ready!
     Biserica Sf. Mihail (Sacra din San Michele) este situata in varful stancos al muntelui Pirchiriano (962 m), Pichiriano este unul dintre cele mai vechi locuri de cult a Arhanghelului Mihail, ocupand centrul geografic intre sanctuarul muntelui Sant`Angelo in Puglia (Italia) si intre muntele Saint Michael in Normandia (Franta).
A fost fondata in secolul X fiind unul dintre cele mai mari complexe arhitectonice religioase din epoca romanica in Europa, impunatoarea temelie avand o inaltime de 26 m.
         
Intrarea
     Scara mortilor este locul unde sunt cele mai evidente caracteristici care apartineau arhitecturii romanice. In acest loc de o importanta structurala se ingropau calugarii si binefacatorii bisericii (cateva din morminte fiidn vizibile si astazi sub fereastra si in nisele laterale).

 

Scara mortilor
     Usa zodiacului este situata la baza superioara a „Scarii mortii” fiind elementul artistic cel mai important. A fost realizata in primele decenii ale secolului XII. Pe stalpul din dreapta sunt sculptate semnele zodiacului si pe cel din stanga 16 constelatii.
Pe latura interna sunt scumptate animale si mici figuri umane, semn al armoniei Creatorului, persoane biblice (Cain Abel) si persoane tipice ale iconografiei medievale (femei care alapteaza serpi, sirene) acestea fiind simbol al pacatului.
Usa zodiacului

 

Usa zodiacului – detaliu
     Trecuta de „Poarta zodiacului” se ajunge in una din cele mai recente zone ale manastirii. Ultima parte de scari si arcuri carieriste neogotice, elemente importante de consolidare ale bisericii, incepute la sfarsitul sec. XIX.
Arcuri carieriste
O alta perspectiva
     Biserica, realizata cel putin in doua timpuri si modificata de-a lungul timpului, este rezultatul grandios al ultimelor restaurari ce au avut loc in anul 1937 cu reconstructia boltei centrala incrucisata.
Primei perioada apartin sculpturile carea inrameaza fereastra principala: Fecioara Maria si Arhanghelul Mihail.
Biserica
     Se ajunge la o terasa deschisa unde se poate admira in tihna peisajul…
Admirati peisajul, azi e gratuit!

 

Amazing
Un varf de 3538 m
     Un ultim element important este Turnul frumoasei Alda si ruinele manastirii. Construite intre sec XII si XIV aveau rolul de a ospita mai mult de 60 de calugari. Ceea ce se poate vedea astazi sunt niste ruine, cea mai importanta fiind numita Turnul frumoasei Alda. Legenda spune ca o frumoasa fata, pentru a fugi de soldati, s-ar fi aruncat de pe turnul manastirii ajungand jos teafara si nevatamanata multumita interventiei ingerilor. Din orgoliu si pentru bani s-a aruncat si a doua oara, murind.
Ruinele

 

 

Turnul frumoasei Alda

 

Un alt mod de a privi lucrurile
Statuia Sf. Mihail

 

 

Sacra din San Michele – exterior
     Dupa ce am facut turul, mi s-a parut scurt dar de fapt, m-am plimbat aprox 2 ore.
Urmeaza minunata coborare dar stiti cum se spune? „Mai usor la vale, decat la deal!”. Reusesc sa cobor in aprox 35 de minute si ma indrept spre gara cand, ce crezi ca imi aduc aminte?
Damn it! Nu m-am uitat la ce ora am tren inapoi. Am bilet dar nu stiu la ce ora am tren. Grabesc pasul spre gara si realizez ca trenul a plecat cu 8 minute inainte sa ajung eu. Nice!
   Asta este, mai astept inca 52 de minute in gara. Trenul vine si ajung acasa teafara si nevatamata unde Lidia ma asteapta cu un delicios strudel cu mere.
See you next time!
     Cine a citit cartea „Numele trandafirului” („The name of the rose”) scrisa de Umberto Eco, mana sus!
Recomand celor care au citit cartea sau au in plan sa o citeasca sa dea o tura pe aici, deoarece Sacra di San Michele a fost o sursa de inspiratie pentru scriitor.
     Spor la citit si intrati un pielea unui detectiv ager in cautarea unui criminal.

 

Citeste si:

    4. Tura de recunoastere in Susa
    5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
    6. Un castel ascuns in munte : Forte di Exilles
    7. Punct panoramic: Madonna della Losa
    8. Tura de recunoastere in Torino
    9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale
  10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
  11. O plimbare pana la Losa
  12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis
  13. Vizita la Lago Grande, Avigliana
  14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone
  15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa
  17. Amarul drum spre casa

15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa

     Nu am cuvinte sa descriu cat de mult visam sa merg pe ciclostrada…sa nu fie nici urma de masina, piesajul sa fie idilic si sa fiu eu si…bicicleta. Visez la ciclostrada de cand o am pe Petunia.
Ce avea sa se intample..avea sa fie sub orice critica dar sa incepem cu inceputul :D.
     Aveam sa aflu din intamplare ca Vio are o bicicleta…aici clar mi s-a aprins beculetul. Am zis ca ies lejer la o tura, mai ales ca de cate ori ma plimbam prin Susa, biciclisti erau garla. Zicea Vio, la un moment dat, de ceva ciclostrada asa ca merg in cautarea ei si uite peste ce dau:

Mergem spre Novalesa!
Cotim la stanga si ma bucur de un peisaj si o tura perfecta…
Feel the silence!

„As fi vrut un munte cu plete carunte…”
Say hello!

Welcome to paradise!
     Totu-i bine si frumos pana incepe frumos sa urce traseul si…pedalez greut, greu si mai greu, foarte greu pana nu mai pot… Nu eram in forma perfecta dar bicicleta nu era nici macar in forma in care eram eu…mi se parea ca escaladez Everestul la cat de greu imi era sa pedalez.
Si imi era o ciuda fantastica, ma gandeam ce bine mi-ar prinde compania Petuniei acum.
Ma las pagubasa si merg frumos pe langa bicicleta, asta e.
     Ajung in Novalesa, ma pun la umbra si ma pun sa mananc sandwish-ul din rucsac. Langa mine un paonu informativ pe care raman blocata timp de cateva minute…pana zaresc ca aproape este o cascada..Hopa…se pare ca deviem de la traseu in cautarea cascadei.
La dreapta, va rog!
Las bicicleta in boscheti si ma rog sa nu o fure nimeni pana merg in cautarea misterioasei cascade. Ta da:
Cascada din Novalesa
Sincer, ma gandeam si eu la ceva mai spectaculos, dar e bine si asa! Cascada „Valu Miresii” e mai frumoasa :P.
     Ajungand la drumul principal, se zareste o minunata abatie din secolul al VIII-lea, „Abatia de la Novalesa”. O adevarata oaza de liniste..
Abatia de la Novalesa
Revin la drumul principal si pornesc spre Susa inapoi…Mama mama da ce bine merge bicicleta la vale :)), ajunsesem mai repede decat am anticipat :D.
A da, era sa uit un detaliu important. Cine stie ce e Via Francigena?
La stanga va rog!
     Probabil la fel de cunoscuta ca „Drumul spre Santiago de Compostela”, Via Francigena este itinerariul unui pelerinaj ce porneste de la Canterbury si duce pana la Roma.
Cea mai veche insemnare este din anul 990 unde este descrisa, in 79 de etape, intoarcerea de la Roma a episcopului de Canterbury, Sigerico. 
     Itinerariul are aprox 1600 km si Sigerico a parcurs acest traseu in 79 de zile cea mai mare parte pe jos, media fiind de 20 km/zi.
Una din variantele traseului trece si prin Valea Susei, adica pe unde am fost si eu, ajungand si la Sagra di San Michele.
      Drumul pana acasa a fost o mana cereasca, locul unde iti este mai mare dragul sa te plimbi cu bicicleta, nu te claxoneaza nimeni :).
Uite si bicicleta cu pricina!
     Dupa ce am experimentat-o si pe asta, am realizat ca Petunia e cea mai tare..din parcare, adica de pe ciclostrada :P.
    
Si o poza speciala:
Citeste si:

    3. Traseul: Drobeta T. Severin – Belgrad – Zagreb – Ljublianja – Trieste – Milano – Torino – Susa.
    4. Tura de recunoastere in Susa
    5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
    6. Un castel ascuns in munte : Forte di Exilles
    7. Punct panoramic: Madonna della Losa
    8. Tura de recunoastere in Torino
    9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale
  10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
  11. O plimbare pana la Losa
  12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis
  13. Vizita la Lago Grande, Avigliana
  14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone
  16. Ghinion spre Sacra di San Michele
  17. Amarul drum spre casa

     

14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone

De peisajul idilic din Italia m-am indragostit din prima, asta nu mai e nevoie sa iti spun.
De cate ori ma plimbam pe strazile inguste si pavate din Susa vedeam un „varfulet” care domina tot peisajul.
Mi-a starnit curiozitate asa ca am inceput sa intreb in stanga si in dreapta cine e „varfuletul”.
Arata cam asa:

 

Vf Rocciamelone 3538 m
Pe cat de aproape pe atat de departe. Mi-a atras atentia de prima data cand l-am zarit si mi-am zis: „Bianca, trebuie atacat varful”.
Intr-o alta zi am fost intr-o tura de recunoastere pentru a putea vedea exact de unde porneste marcajul…evident ca nu s-a lasat mult asteptat..
Cred ca e mai mult decat clara directia 😛
Varful Rocciamelone (3538 m) face parte din Alpii Graici acestia, la randul lor, facand parte din Alpii Occidentali. Prima ascensiune a avut loc in Evul Mediu, autorul acesteia fiind unul din calugarii manastirii din Novalesa, ascensiune fara succes datorita conditiilor meteo nefavorabile: vant puternic si grindina.
Prima ascensiune cu succes si atestata documentar a avut loc in anul 1358, fiind cel mai probabil, un record in Muntii Alpi.
Curajosul Bonifacio Rotario D’Asti este capturat de turci in timpul ascensiunii, el se roaga Sf. Fecioare si promite ca ii va ridica o statuie daca reuseste sa se intoarca acasa.
Acest lucru s-a si intamplat, dovada vie fiind statuia Madonnei di Rocciamelone.
Urcusul in sine este presarat cu doua refugii: refugiul „La Riposa” (2205 m) de unde porneste si o telecabina si loc unde se pot lasa masinile. Urmatorul este refugiul Ca D`Asti (2854 m) dupa care se ajuge la Crucea de Fier (3306 m). De la refugiul Ca D`Asti se fac aprox 2h 30m pana in varf, unele portiuni fiind dotate cu corzi fixe.
O movilita de 3538 m
Si cum, evident, nu am reusit sa ma abtin am inceput sa iau la rand toate librariile din Susa pana am dat de asta:
Am fost copil cuminte si am inceput sa ma documentez!
Va urma!!!
Citeste si…

2. A disparut statuia
3. Traseul: Drobeta T. Severin – Belgrad – Zagreb – Ljublianja – Trieste – Milano – Torino – Susa.
4. Tura de recunoastere in Susa
5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
6. Un castel ascuns in munte : Forte di Exilles
7. Punct panoramic: Madonna della Losa
8. Tura de recunoastere in Torino
9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale
10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
11. O plimbare pana la Losa
12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis
13. Vizita la Lago Grande, Avigliana
15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa
16. Ghinion spre Sacra di San Michele
17. Amarul drum spre casa

13. Vizita la Lago Grande, Avigliana

A da..lacul din Avigliana 🙂

Aici am ajuns din greseala…dar stiti cum se zice: planul de acasa nu se potriveste cu cel din piata.
Noi am vrut sa ajungem la Sacra di San Michele….

Sacra din San Michele
Fiind o groaza de drumuri spre fortareata (si pe jos si cu masina) la o mica neatentie am ratat indicatorul asa ca..am ajuns la lacul din Avigliana
Lacul Mare din Avigliana
In realitate sunt 2 lacuri: Lacul Mic si Lacul Mare care sunt de origine glaciara iar Lacul Mare are o suprafata de aprox. 92 de ha.
Las pozele sa vorbeasca

 

 

Pe pasarela

 

Nici daca vrei nu ai cum sa te pierzi!

In prezent, in zona lacului s-au dezvoltat un parc care indeamna lumea la miscare: exista un tur al parcului in care ai tablite si ti se propun anumite exercitii…cand le vezi…trebuie sa te apuci de sport.

Deci? Facem si noi ceva?
Si ca sa nu ziceti ca nu am facut sport..
Barbatii vs femeile 😀
Daca vrei sa ajungi si tu aici:
Citeste si…

2. A disparut statuia
3. Traseul: Drobeta T. Severin – Belgrad – Zagreb – Ljublianja – Trieste – Milano – Torino – Susa.
4. Tura de recunoastere in Susa
5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
6. Un castel ascuns in munte : Forte di Exilles
7. Punct panoramic: Madonna della Losa
8. Tura de recunoastere in Torino
9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale
10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
11. O plimbare pana la Losa
12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis
14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone
15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa
16. Ghinion spre Sacra di San Michele
17. Amarul drum spre casa

 

12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis

     Sa recapitulam: suntem in nordul Italiei inconjurati de munti cu varfuri acoperite de zapada cat vezi cu ochii… A da..si suntem in luna noastra de miere. Divin!!!!
Iesind putin din oraselul Susa facem tot posibilul sa mai urcam putin in altitudine si sa facem o vizita la vecinii nostri francezi. Suna bine, nu?
Acum altitudinea ati reusit sa o aproximati din titlu, peste 2000 m? Oare unde suntem?
Ghici ciuperca ce-i?
Suntem pe unul din drumurile care duc spre Franta, un pas superb si un lac si mai superb: Pasul Col du Mont Cenis si lacul Mont Cenis (sau Moncenisio).
     Col du Mont Cenis (2081 m) este un pas care formeaza limita dintre Alpii Graici si Alpii Cotici. Pasul a fost utilizat ca fiind granita dintre Franta si Italia, la ora actuala acesta apartine in totalitate Frantei fiind punct de legatura intre Lanslebourg Mont Cenis (Franta) si Susa (Italia).
De mentionat este si faptul ca aici se afla si un lac artificial 6.68 kmp plus este obligatoriu de adaugat faptul ca acest superb loc a fost inclus in 5 editii in binecunoscutul concurs de ciclism Tour du France.
Sa lasam vorba si sa ne incante pozele
On the road to France

 

 

Mare de nori

 

Say „Hello” to France!

 

Urcam, urcam!

 

Welcome to Col du Mont Cenis!

 

Lacul Moncenisio

 

Incotro?

 

Aici se gaseste un muzeu si o gradina alpina

 

27.5 km e bine?

 

Panorama

 

Prima zapada pe anul 2013!
Dupa ce ne-am plimbat suficient prin frig aproape „dezbracati” (cand am pornit din Susa era soare si cald) am zis sa luam o piatra in gura (adica un sandwish) in stil francez :P. A fost delicios!

 

Pofta si tie! Cel mai bun sandwish frantuzesc!
Daca vrei sa dai si tu o raita:
Stai aproape, luna de miere nebuna continua!
Citeste si:

2. A disparut statuia
3. Traseul: Drobeta T. Severin – Belgrad – Zagreb – Ljublianja – Trieste – Milano – Torino – Susa.
4. Tura de recunoastere in Susa
5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
6. Un castel ascuns in munte : Forte di Exilles
7. Punct panoramic: Madonna della Losa
8. Tura de recunoastere in Torino
9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale
10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
11. O plimbare pana la Losa
13. Vizita la Lago Grande, Avigliana
14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone
15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa
16. Ghinion spre Sacra di San Michele
17. Amarul drum spre casa

 

11. O plimbare pana la Losa

Despre prima iesire la Losa cu siguranta ati citit si aici.  Spre deosebire de prima vizita la Losa, a doua am facut-o pe jos intr-o mica plimbare :P.

Am pornit dimineata la ora 09.00 cu toate lucrurile necesare la mine: apa, macare ciocolata, banuti, voie buna si sigura ca trebuie sa ajung pana sus :P.

Stanga sau dreapta? :-??

 

Bun, ramane la stanga!

 

Va invitam pe Strada Reala!

 

Podgorii
Just silence!!!

 

 

Just perfect!!!

 

Yuppi, mai avem 3 km pana sus!

 

 

Turistii sunt practic viata muntelui, respectati-l!!!

 

Munte cat vezi cu ochiul!

 

Daca ati stii voi ce se ascunde in spatele muntelui!!!

 

Ca sa nu spuneti ca nu am urcat deloc!
Ce ziceti de o oaza de liniste?

 

Asa arata marcajele turistice in Italia!

 

Am ajuns!!!

 

Welcome to LA LOSA!!!

 

Acelasi loc in care parca timpul s-a oprit!
Cine a spus ca picioarele mele sunt mai mici decat Susa?
Tineti voi minte ca aici v-am pus o intrebare?
Haideti sa o recapitulam 😛
Intrebare: Sunteti curiosi sa vedeti cum arata camera noastra de la Losa?
Raspuns: Asa!
Traseul il gasiti mai jos:
Citeste si…

    2. A disparut statuia
    3. Traseul: Drobeta T. Severin – Belgrad – Zagreb – Ljublianja – Trieste – Milano – Torino – Susa.
    4. Tura de recunoastere in Susa
    5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
    6. Un castel ascuns in munte: Forte di Exilles

  10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
  12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis
  13. Vizita la Lago Grande, Avigliana
  14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone
  15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa
  16. Ghinion spre Sacra di San Michele
  17. Amarul drum spre casa

 

10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino

Cui ii plac masinile, mana sus!!!! Azi ne intoarcem in timp si admiram evolutia in timp a ceea ce azi pare a fi indispensabil: masinuta.
Unde?
La Muzeul Automobilelor din Torino!!!!
Treaba ii simpla! Va povestesc pe scurt cum am ajuns, dupa care va las sa va incantati privirile:P.
Dupa ce m-am plimbat pe strazile din Torino, era musai sa revin si a doua oara. Dupa ce am intors harta pe toate fetele, am mai descoperit cateva atractii care, consider eu, merita vizitate. Muzeul Automobilelor mi-a tras cu ochiul de cand am auzit de el…nice:).
Toate lucrurile pregatite de cu seara, evident ca am emotii si ma rog sa se faca dimineata mai repede.
Nu apuca sa sune ceasul ca sar ca arsa din pat, pregatita de aventura. De data aceasta merg doar eu si Radu in Torino si imi vin in minte o groaza de lucruri: „Trebuie sa cumpar bilete!,” „Nu stiu italiana!”, „O sa plece trenul de pe alta linie!”
Incerc sa alung gandurile rele si dupa ultimele retusuri pornim mai repede sa cumparam bilete si toate sunt in regula.
Ajunsi in Torino, primul lucru ma uit de unde pot sa cumpar harta si pornim la drum..Yuuhhuu!!! Frumos pe aici. Pana diseara avem timp sa ne tot plimbam!!!
Luand-o la pas spre muzeu ( ca doar nu o sa luam metroul), trecem pe langa Castelul Valentino, unul din castelele dinastiei de Savoia. Din pacate nici-o sansa sa intram deoarece castelul serveste Facultatea de Arhitectura din Torino. Ne multumim cu o poza:

 

Castelul Valentino
Intre timp Radu are impresia ca tine o veverita in palma…
Da, acolo e o veverita!!!
Si un si doi si unu, doi, trei ca am ajuns la muzeu. Ta na:
Welcome!
Program de vizita:
     luni: 10:00-14:00
     marti: 14:00-19:00
     miercuri, joi, duminica: 10:00-19:00
     vineri, sambata: 10:00-21:00
Bilet de intrare:
     -intreg: 8 euro
     -redus: 6 euro
     -elevi: 2.5 euro
Noi am platit 6 euro deoarece am avut asupra noastra carduri care dovedesc ca suntem studenti. Noi am folosit Omnipass dar sunt valabile si Studcard, Isic etc. So, atentie studenti, cu un astfel de card, mai raman si bani de o bere!!
Cu o colectie de peste 160 de modele de la diferite companii de masini, impartite in peste 30 de camere, Muzeul Automobilelor este o intoarcere in secolul al XX-lea combinand inovatia, tehnologia si istoria:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa ce ne-am intors inapoi in timp, ne-am continuat plimbarea prin Torino:
Mole Antonelliana

 

Mole Antonelliana
Mole Antonelliana este simbolul orasului Torino si este cea mai inalta cladire din Italia.
Pentru o vedere de ansamblu a orasului se poate lua liftul care are cabina….transparenta!
La ora actuala Mole Antonelliana gazduieste Muzeul National de Cinematografie.
Daca aveti drum spre Torino, va recomand sa ii acordati o zi ca sa il vizitati!!
Va urma…
Daca vrei sa ajungi si tu:
Citeste si….
 

 

9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale

 

Bine ati venit la Venaria Reale!
Ah, de cand am asteptat sa va povestesc cum traiau regii…numai cand ma gandesc mi se face pielea de gaina :P. Sincer… nici nu stiu cu ce sa incep. Incerc sa incep cu inceputul :P.
 
Venaria Reale este cunoscut si sub denumirea de Versailles al Italiei. Este palatul regal al binecunoscutei dinastii de Savoia.
Sincer, cand am ajuns in Italia, habar nu aveam de existenta acestei minunatii care este situata la doar 60 km distanta de Torino, insa cand Vio a propus sa-l vizitam si mi-a aratat pozele pe internet, m-am indragostit instant!
Ce pot sa spun, din pacate vremea nu prea a tinut cu noi dar macar nu a plouat.
 
Si sa incepem:
 
Dupa ce Lidia face in asa fel incat sa „trage chiulul” de la o zi de lucru, pentru urmatoarea dimineata toate sunt pregatite, planul fiind sa pornim aprox. la ora 10 din Susa, urmand sa facem aprox. o ora pana in Venaria. Toate bune pana aici! Dar stiti voi ca niciodata planul de acasa nu se potriveste cu cel din piata si Radu la prima ora e invadat pe tot corpul de o alergie malefica (v-am zis ca are ceva probleme de sanatate) care ii taie instant pofta de plimbat pe coclauri. Damn it, mama ei de alergie!!! Cum Radu stia ca toti doream sa mergem la palat, nu se discuta sub nicio forma sa anulam iesirea, vom merge in formatie de 3, urmand sa il stresam la telefon :P.
 
Si pornim frumos pe autostrada si in aproximativ o ora ajungem, cu ajutorul lui Giovanna (GPS-ul), in Venaria. Mama mama, presimt ca o sa ma distrez azi! :X.
 
Si ajungem…privelistea imi taie respiratia….
 
Turnul cu ceas
Curtea de onoare
Si ajungem la minunatele gradini….
Mai e mult?

 

Detaliu

 

Fantana principala

 

 

Una din gradinile cu flori

 

Autumn is coming!

 

Plimbare

 

S-a meritat plimbarea, uite recompensa 🙂
Dupa calculele noastre, de aruncatul cu privirea, plimbarea ne-a luat aproximativ 3 ore…si am „masurat” ca ar avea circa 1 km.. Gradina in sine gazduieste mai multe gradini: gradina cu pomi fructiferi, gradina cu flori si gradina cu legume.
Si pentru cei lenesi dornici totusi sa vada gradina s-a inventat:
Trenuletul
Hmm..intrebare: Oare ce facea regele Victorio Emanuele al II-lea cand se plictisea?
Raspuns: Pescuia!

 

Pescarie
Va invit la o plimbare cu barca!
Dupa ce ne-am rupt picioarele in plimbare, degetele pe aparatele foto si mainile pe camera de filmat, in sfarsit ajungem sa vizitam interiorul.
Noi ne-am luat bilet intreg care include: vizita gradinilor, vizita palatului, expozitia de rochii, expozitia de carute si prezentarea barcii.
Urmatoarea oprire a fost expozitia rochiilor. Din pacate, fotografiile sunt interzise. In expozitie se aflau rochii de colectie, rochii de mireasa ale reginelor, realizate de designerul Roberto Capucci.
Dupa ce m-am simtit printesa o ora, intram sa vizitam palatul in sine:
Vedere spre curtea de onoare

 

Detaliu

 

Luam un loc?

 

Sala Mare
Capela Sf. Hubert
Dupa un tur de aproximativ 2 ore, in care cireasa de pe tort a fost Sala Mare, ne-am oprit la o cafenea regala, in interiorul palatului si am aterizat exact pe..terasa :P.

 

Coffe time in stil regal!
Penultima parte a aventurii regale a fost vizitarea calestilor fiind expuse calesti din anul 1760 pana cand a aparut automobilul.
Dupa o zi intreaga de umblat si facut poze se pare ca cele 2 aparate foto si camera video au obosit si ele, astfel ca pe cand am ajuns in sala carutelor, ne rugam de fiecare aparat sa se mai deschida si sa mai faca inca o poza sau doua…
Cine doreste o tura?
Ultima oprire a fost barca regala unde, din pacate, nu ne-a fost permis sa facem poze. Barca regala a avut parte de o prezentare mai speciala deoarece aceasta a fost reconstituita in urma cu cativa ani fiind ultimul exemplu de barca in stil venetian din secolul al XVIII-lea din lume.
Toata distractia s-a incheiat in jur de ora 19:00. Dupa ce iti admira ochii asemenea splendoare, se pare ca stomacul isi cere drepturile asa ca, o pizza italiana e bine venita la pizzeria din apropiere. Mama mama ce buna a fost!
Si pe cand credeam ca e totul gata, ce sa vezi?
Hmm..daca ai citit cu atentie de la inceput  si daca ai fost atent la imagini, cu siguranta ai observat fantana din Curtea de Onoare. In aceea seara, fantana a luat numele de „Fantana Muzicala”, deoarece de la ora 20:00 isi astepta invitatii pentru a ne incanta cu un adevarat spectacol.
Asa ca, dupa ce am infulecat  pizza a la Italia, ne-am intors in Curtea de Onoare la..concert.
Si dupa cum va spuneam, mai ca ma puneam in genunchi la camera video sa se mai deschida si sa mai functioneze inca putin.
Stiati ca…
-palatul regal din Venaria a fost inclus in Patrimoniul Unesco in anul 1991
-imprejurimile palatului cuprind si o rezervatie naturala, numita Parco della Mandria, locul de vanatoare al regilor
De tinut minte….
-toata distractia pe care v-am prezentat-o mai sus a costat, nu mai mult, nici mai putin de 20 euro ce a insemnat: plimbarea prin gradinile palatului, vizita in sine a palatului, vizitarea expozitiei de rochii, vizitarea expozitiei de carute si barca regala.
-daca doriti o plimbare cu trenul prin gradini, vei scoate din buzunar 4 euro
-daca va trage cu ochiul gondola regala si doresti sa te simti rege pentru o zi, 4 euro sunt suficienti
-daca vrei sa te simti vanator si doresti sa vizitez Parco della Mandria, o caleasca te va plimba aprox. 1 h 40 pentru suma de 7 euro.
Daca vrei sa ajungi si tu pe aici:

Vezi harta mare

Citeste si….
 

 

8. Tura de recunoastere in Torino

Bine ati venit!

Cum sta treaba cu Torino? Stati sa va povestesc.
Asteptam de ceva vreme sa merg in Torino, eu cel mai mult ca Radu a mai fost de vreo 2 ori. Pentru el nu era nimic nou.
Ajungem si in ziua cu pricina, la ora 10:30 plecam din Susa, facem aproximativ o ora pana in Torino si sa inceapa aventura.
Si acum sa va zic partea proasta: stiam ca mergem in Torino dar nu stiam ce am sa vizitez asa ca, nu am avut habar ce e aia, ce e cealalta, de ce e statuia aia plantata acolo sau ce e cu cladirea aceea asa de ciudata. Dar cum o problema nu vine niciodata fata vreo portita de scapare, Lidia si Vio au fost ghizii mei pe toata durata plimbarii.
Si sa incepem cu inceputul. Intram in oras, parcare gasim, fara prea multa bataie de cap, in centru si incepem sa strabatem orasul.
Prima oprire este gara Torino Porta Nova. Aici Vio ne arata cum sa ne uitam la mersul trenurilor, de unde ne luam bilete si ne informeaza ca data viitoare sa venim cu trenul. Saru`mana, multumim!
Tinem drumul principal spre centru si ajungem in Piata San Carlo – una din cele mai importante piete din Torino, fiind denumita si inima orasului. In centrul pietei, nu pot sa nu vad monumentul lui Emanuele Filiberto care practic, domina piata.

Monumentul lui Emanuele Filiberto

Piata San Carlo – Torino
Ne continuam plimbarea pe celebra Via Roma unde ma mai fura cate o vitrina cu pantofi la 1000-2000 euro, semn ca trebuie sa inaintez, nu sa ma opresc :)). 
Urmatoarea oprire: Piazza Castello (Piata Castelului) – principala piata din Torino si inima centrului istoric. Aici zabovim ceva deoarece observ in dreapta mea Palatul Madamma si nu pot sa nu ma opresc sa ii fac o poza, poate chiar 2-3 :)).
Piata Castelului

Palatul Madamma
Mergand tot in fata, o cladire impunatoare se arata, care de astfel si domina Piata Castelului, multa lume nimeni altul decat Palatul Regal. Bine te-am gasit si pe tine! Din pacate, nici pe acesta nu l-am vizitat. Tot ce stiu e ca intrarea e 20 euro.
Detaliu- Palatul Regal

Turisti entuziasmati

Bun venit la Palazzo Reale!
Ajungem si la cursul principal de apa care trece orasul: raul Po iar pe pod zaresc un autobuz de culoare rosie, hmm interesant, cam bate la ochi. Dupa ce se apropie, imi dau seama de ce. Poi normal ca trebuie sa bata la ochi din moment ce e autobuz care face turul orasului:)).
Hai la o tura!
Dupa ce trecem de pod, o cladire impresionanta imi sare in ochi: Basilica Superga – o combinatie de stiluri arhitecturale + o nota de baroc. Basilica este construita pe dealul cu acelasi nume (Superga 😛 )
Basilica Superga
Toata plimbarea aceasta a durat pana la 3-4 dupa-masa dupa care am luat o pauza de ciocolata calda/cafea in stil italian :)).
Urmatoarea mini oprire a fost la Muzeul Egiptului – adaposteste a doua cea mai mare colectie din lume de antichitati egiptene dupa muzeul din Cairo. Noi nu l-am vizitat, personal nu ma prea pasioneaza arta egipteana insa imi amintesc ca pretul biletului era 8 euro.
Aceasta a fost ultima noastra oprire dupa care am ajuns la masina si a urmat „amarul” drum spre casa insotit de o ploaie torentiala. Se pare ca stelele s-au alineat din nou in favoarea noastra ca sa avem o plimbare pe cinste.
Si ca sa nu spuneti ca nu ati ramas cu nicio idee dupa ce ati citit articolul, urmeaza seria „Stiai ca…”
Stiati ca…
     – Piata Castelului, cu ocazia Jocurilor Olimpice de iarna, a fost denumita si Piata Medaliilor deoarece aici a fost construit podiumul pe care au fost medaliati sportivii.
     – Basilica Superga a fost construita pentru a indeplini un juramant facut in timpul bataliei de la Torino.
     – Basilica adaposteste mormintele multor regi si printi din cunoscuta dinastie de Savoia, inclusiv mormantul regelui Carlo Emanuele al III-lea.
     – Muntele pe care este construita Basilica a fost locul catastrofei aeriene din anul 1949 a echipei de fotbal Grande Torino.
     – Palazzo Reale a fost palatul Casei de Savoia unde astazi puteti admira Biblioteca Regala, Muzeul de Antichitati si frumoasele gradini ale acestuia.
Daca vrei sa ajungi si tu:

Vezi Harta Mare

Intrebare: Ce mai este de vizitat in Torino?
Raspuns: Va urma!
Citeste si…

    1.  Drobeta Turnu Severin again
    2. A disparut statuia
    3. Traseul: Drobeta T. Severin – Belgrad – Zagreb – Ljublianja – Trieste – Milano – Torino – Susa.
    4. Tura de recunoastere in Susa
    5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
    6. Un castel ascuns in munte: Forte di Exilles