Trasee montane – Zâmbet Călător

Top 6 trasee montane și de coastă în apropiere de Dublin

Dublin e un oraș cosmopolitan și foarte primitor cu toți turiștii care îi trec pragul. Oraș boem cu o gamă foarte variată de activități pe care le poți face de la shopping până la trasee montane și de coastă. Vă spuneam că Irlanda m-a adoptat în 2017 iar de atunci am explorat și bătut cărări multe weekend-uri la rând și încă mai sunt multe de văzut.

Dacă m-ai pune să aleg între o ședință de shopping și un traseu în natură fără dar și poate aș alege o plimbare în natură. Dublin este un oraș situat la mare, prin urmare găsești trasee foarte diversificate, prin urmare ai de unde alege. Țin să menționez că punctul de plecare spre aceste trasee este la nici 1 oră de mers cu mașina, cu autobuzul sau trenul.

Pentru a ajunge în Malahide, Howth, Bray și Portmarnock cea mai bună variantă e trenul (Dart) care îl iei din centru și care circulă foarte des. Pentru traseele din Dublin cea mai bună variantă este autobuzul iar dacă vrei să explorezi Glendalough îți recomand mașina.

Așadar să nu ne mai lungim și să vedem top 6 trasee montane și de coastă pe care să le iei în considerare dacă ajungi în țara veșnic verde.

1. Glendalough (Gleann dá Loch)

Loc denumit și „Valea celor 2 lacuri” este o trecere prin istorie înainte de un traseu frumos pe lângă cele 2 lacuri. Locul găzduiește o mănăstire a Sf. Kevin din secolul al V-lea. Înainte de a intra pe traseu îți recomand o vizită la sit ca să te familiarizezi puțin cu istoria Irlandei.

Acum ești gata să ataci unul din cele mai frumoase trasee pe care le are frumoasa insulă. Există mai multe variante de traseu pentru ambele lacuri. Poți să alegi în funcție de timp și dificultate. Eu am făcut traseul marcat cu roșu pe hartă (traseul lung) și am coborât pe drumul minerilor care însumează aprox 10 km.

Dacă mergeți cu mașina parcarea este aprox 5 euro. De asemenea este și un centru de informare turistică, toalete și câteva magazine. Mai multe detalii găsiți aici.

2. Dublin Mountains Way

Un alt traseu montan, poate prea mult spus montan pentru că se găsește în oraș. Are 42.6 km și străbate partea de sud a capitalei. Se poate parcurge cu plecare din Shankill spre Tallagh sau invers. Este foarte bine marcat și împărțit în 3 părți. Pentru cei mai experiementați se poate parcurge și într-o singură zi. Traseul șerpuiește printre casele oamenilor, păduri, dealuri și parcuri. Priveliștile minunate asupra capitalei sunt garantate.

Mai multe detalii despre traseu găsiți aici.

3. Bray to Greystones Cliff Walk

Probabil unul din cele mai populare trasee de coastă din apropiere de Dublin. Pe lângă faptul că Bray este un orașel pe coastă care trebuie neapărat vizitat, oferă o priveliște de milioane spre coasta estică de-a lungul celor 7 km. O plimbare relaxantă de duminică fiind un traseu fără dificultate. Dacă ai parte și de vreme bună fără vânt, consideră-te norocos și bucură-te de spectacolul naturii.

Ce mai poți să faci înainte să intri în traseu, este să urci la crucea din Bray pentru o priveliște absolut fabuloasă.

Recomand parcurgerea traseului primăvara și în condiții de vreme frumoasă. Mai multe detalii despre traseu găsiți aici.

4. Howth – Cliff Path Loop

Howth este probabil primul loc în mintea tuturor atunci când cineva spune „fish and chips”. Nu poți să spui că ai fost aici dacă nu ai gustat fish and chips aici, în Howth. Pentru cel mai bun fish and chips îți recomand Leo Burdock.

Acum, cu burta plină poți să iei la pas un traseu de coastă cu peisaje minunate. Și aici, există mai multe rute din care poți alege în functie de dificultate și timp. Mie personal nu mi s-a părut deloc dificil fiind mai mult o plimbare de aprox 6 km cu o priveliște superbă spre Farul Baily (Baily Lighthouse).

Mai multe detalii despre trasee găsiți aici.

5. Portmarnock to Malahide Walk

Un alt traseu de coastă mai puțin spectaculos care șerpuiește pe lângă șoseaua principală. Un traseu scurt de doar 4 km, însă pentru cei iubitori de mare (și vânt), traseul merită parcurs. Începe prin a admira plaja din Portmarnock, continuă drumul spre Malahide unde vei găsi un port cochet cu ambarcațiuni și o altă plajă cu nisip absolut spectaculoasă. Dacă mai ai timp îți recomand și o vizită la un castel bântuit Malahide Castle and Gardens.

Mai multe detalii despre traseele disponibile găsiți aici.

6. Dublin South Wall Walk

Dublin Bay este o zonă minunată care așteaptă să fie explorată. Farul Poolbeg (Poolbeg Lighthouse) este cireașa de pe tort al aceste plimbări de 4 km în larg și păzește frumoasa capitală din anul 1768.

Ulterior am aflat că sunt 2 variante de traseu. Eu am făcut-o pe cea scurtă într-o zi de primăvară cu soare (rar așa ceva în Dublin). Nu recomand plimbarea dacă este vânt puternic sau plouă.

Cu siguranță mai sunt și altele (mai am câteva pe listă) care așteaptă să fie explorate. Vremea frumoasă (fără ploaie și vânt) e o raritate iar când ai parte de ea, trebuie să profiți.

Dacă mai știi și alte trasee care crezi că merită parcurse, te rog să lași un comentariu mai jos.

Vii pe Creasta Cocoșului?

Asta e întrebarea care mi-a pus-o Gabriel dupa ce m-a făcut de rușine la Cracovia o săptămână că nu am fost pe Creasta Cocoșului (cred că a vrut să iși spele păcatul :)) ).

Când; 6 august 2016
Unde: Creasta Cocoșului, Munții Gutâi
Cine: Gabriel, Mihai, Lorenzo, eu
Traseu: Pasul Gutâi – Hanul Pintea Viteazul (983) – Poiana Boului – Creasta Cocoșului (1428) – bandă roșie
Distanță: aprox 6 km.
Timp: 2-2 ½ ore

După ce mă așteaptă băieții în gara din Baia Mare ne organizăm și rapid suntem la Hanul lui Pintea, lăsăm mașina și deja suntem în pădure. Până mă dezmeticesc deja suntem în Poiana Boului de unde încet încet se lasă Creasta văzută. Traseul urcă destul de lejer doar eu ce mai gâfâiam :D.

Minune mare când ajungem și vedem că nu suntem singuri: manele, mici, bere, gratare. Ne-am bucurat puțin de peisaj și am coborât în scurt timp.

Creasta Cocoșului e o formațiune de rocă vulcanică fiind rezervație naturală și arie protejată aflată în nord-vestul Munților Gutâi. Cea care dă nume rezervației este o colină ascuțită de circa 200 m lungime fiind aproape verticală. De aici se poate admira Vf. Ignis, Complexul Șuior și Mogoșa.

După ce ajungem în Baia Mare, luăm direcția spre gară ca să ajung și eu acasă. Nu mică mi-a fost mirarea când mi s-a spus că trenul are întârziere ”DOAR” 4 ore. Trăiască CFR-ul. Numai bine că ne-a rămas timp de o limonadă și am luat alt mijloc de transport.

Munții Oașului: prima tură solo

Pot să număr anii de când mi-am dorit o tură solo la munte, să îmi fac eu traseul, să văd cum mă descurc, ce probleme aș putea întâmpina și în final să găsesc un răspuns la întrebarea aceea ”Oare eu pot să fac asta?” Răspunsul a fost mai simplu decât m-aș fi așteptat.

Am ales un traseu ușor, relativ aproape de Satu Mare, Vf Pietroasa (1200 m) din Munții Oașului.
Cu o seară înainte nu știam dacă să plec sau nu, prognoza nu era grozavă și în mintea mea se jucau niște filme de toată coma, prefer să nu îmi aduc aminte :)).
Ceasul sună necruțător la 6 dimineața, afară plouă, verific prognoza și mă pun înapoi în pat, mai merge încă vreo 2 ore de somn.
La 10:30 sunt la ușa microbuzului care mă duce la Negrești Oaș și de aici Cel de Sus cu mila.
Aveam aprox 10 km de asfalt (până la Luna Șes) până să ajung în pădure așa că mintea mea era stresată pentru faptul că am pornit târziu și nu voi ajunge ultimul microbuz Negrești Oaș – Satu Mare.

La 11:30 sunt la intrarea în traseu și nici bine nu imi termin de aranjat rucsacul în spate că se oprește o mașină care se oferă să mă ducă aproape tot drumul asfaltat. Nici nu apuc să mai gândesc și sunt deja în mașină. Domnii nu erau nimeni alții decât proprietarii Pensiunii Ivan (multumesc frumos). M-au scutit de aprox 9 km de asfalt așa că de aici totul merge ca pe roate. Traseul urcă ușor până la Luna Șes, trece de mănăstire și ajunge la viitoarea pârtiede ski.

Traseul e foarte bine marcat așa că nu am avut probleme în ceea ce privește drumul (cu 1 singură mini-rătăcire). Traseul este destinat atât pentru drumeți cât și pentru cicloturism.

Odată ce se ajunge la telecabină drumul cotește la dreapta prin pădure pe un drum forestier. Sunt singură în comuniune cu toată natura și mă rog să nu apară un câine :)).

Pe nerăsuflate ajung în Poiana Boroș, aici pierd puțin marcajul dar îi dau de capăt ceva mai târziu. Practic de aici începe urcușul propriu-zis, până acum a fost doar plimbare :)).

Urc mai bine decât mă așteptam și odată traversată pădurea ies în golul alpin de unde se vede vârful.

Nu putea să fie fără palpitații când toată liniștea locului e perturbată de un lătrat de câine, exact ce nu doream, partea funny era că se auzea lătrat dar nu se lăsa văzut. Pe când se termină lătratul se aude zgomot de motocicletă, acum știu sigur că nu sunt singură pe aici. Pe măsură ce înaintez văd mișcare pe vârf și cineva îmi face cu mâna (dar sigur nu ne cunoaștem :)) ).

Sfinxul Oașului e tot acolo ca și data trecută așa că mă bucur sa îl salut :)).

Într-un final atac și vârful dar nu apuc să ma bucur căci niște domni cu motociclete intră la povești cu mine. Sunt din Ungaria și cum nu au munți pe acolo se ”distrează” pe la noi. Erau fără nicio hartă la ei și veneau de la Firiza.

Pe cât de mult mi-aș fi dorit să fiu singură pe atât de puțin am fost..am avut parte de 9 ”prieteni” :)).

Peisajul e același în schimb îmi era dor de el.. Traseul pe retur se desfășoară foarte rapid, băieții au zis că vor să bea bere așa că s-au oferit să mă ducă și pe mine. Nu era ceea ce vroiam dar așa s-a întâmplat. Am fost din nou scutită de cei aprox. 10 km de asfalt :D.
Ploaia nu a întârziat să apară dar până s-a gândit să toarne cu găleata eu eram deja în mașină în drum spre Satu Mare.

Happy end!

Data: 16,07,2016
Participanți: solo
Localizare: Munții Oaș
Traseu: triunghi albastru
Distanță: 16,7 km
Diferență de nivel: +/- 960 m
Timp: aprox 7 ore

Toamna in Vladeasa

Pregatiti de munte, vineri dupa-masa ne intalnim in fata facultatii, weekend-ul acesta se arata foarte promitator…vreme buna, muuuunte si aproape toti colegii de la facultate prezenti si 2 profi.

Destinatia: Vf. Vladeasa 1836 m.

Scop: evidentierea variatiei unor parametrii meteorologici in diferite puncte pentru a putea reda un profil vertical.

Ziua 1 – vineri, 19 octombrie (marcaj albastru: Bologa-Rogojel, marcaj portocaliu: Rogojel -Cabana Vladeasa)

Ne reintalnim toti colegii in gara de unde urmeaza sa luam trenul pana la halta Bologa.

Drumul nu dureaza foarte mult si oricum timpul trece foarte repede, hop hop si am ajuns in Bologa, toata lumea isi ia rucsacul in spinare si pornim spre microbuzul care ne va duce pana in Rogojel.

De la Rogojel incepem sa urcam..simt miros curat de munte iar urcarea este o placere, evident alaturi de gafaieli.

Intre timp o echipa isi pune tabara la iesirea din Rogojel, iar restul pornim spre cabana Vladeasa. Se pare ca ne asteapta o noapte lunga de masuratori.

Dupa inca aprox. 40 minute am ajuns la cabana Vladeasa (1430 m), ne luam paturile in primire si program de voie.

Al doilea punct de observatie va fi aici, la cabana urmand ca a treia echipa (din care faceam parte si eu) in urmatoarea zi sa urce pe varf.

Seara se lasa cu povesti, rasete si somn putin.

Ziua II – sambata, 20 octombrie (marcat cu roz: Vf. Vladeasa – Cascada Rachitele si retur)

Trrrr, suna alarma de la telefon, ceasul arata ora 05:00 (!!!) un cancer si un vant afara de nu iti vine sa te dai jos din pat. Cu putin curaj reusesc sa ma imbrac si sa ma infoloesc bine pentru ca pornim spre varf, de la ora 08:00 incepem masuratorile.

Suntem 4 voinici (3 voinice si un voinic) + 1 prof. Drumul e o adevarata placere pana sus, recunosc ca la un moment dat incepea sa ma chinuie rucsacul dar pentru rasaritul de soare care ne-a calauzit pasii a fost perfect.

Uite cine-a rasarit?

„Totu-i drum numai drum…”

Buna dimineata

Into the wild

Statia meteo Vladeasa

Totul decurge comform planului, ajungem la statia meteo din varf, instalam cortul, se fac primele masuratori cand, in departare, se vad cateva umbre, erau cateva dintre colege insotite de cel de-al doilea prof care a venit cu noi..se anunta o drumetie in zona…asa ca, let`s go. De mancat am mancat, vremea e perfecta si peisajul idilic.

Pietrele Albe

Ne apropiem cu pasi repezi spre…

Cascada Valu Miresii

Admiram cascada, mai pierdem vremea in zona si pornim inapoi, stiti vorba aceea „mai greu la deal decat la vale”, acum doar de urcat avem.

Ajungem din nou la Pietrele Albe si oboseala incepe sa isi faca simtita prezenta, socul vine cand realizam efectiv pe unde trebuie sa urcam eu si colegul meu ca sa ajungem direct pe varf, deoarece restul colegilor o iau pe alt drum.

Ok, pe aici va rog!

Cred ca ne-a luat aproximativ o ora urcarea insotita de gafaieli si tot ce vreti voi…pe drum am gasit cateva lemne pentru foc.

Surpriza a fost una placuta cand am ajuns la cort deoarece domnul de la stati meteo ne-a facut placinte iar dupa o zi intreaga de hoinarit au fost cele mai bune placinte care le-am mancat vreodata.

Seara incepe sa se lase, facem focul si somn…la ora 03:00 se da trezirea pentru ultimele masuratori care trebuia sa le fac eu.

Poti sa descrii in cuvinte senzatia cand tot corpul tremura de frig de nici sa dormi nu poti? Asta e unul din lucrurile experimentate: un friiiiig de iti clantaneau dintii in gura..am dormit imbracata (cred ca as dormit si incaltata) in sacul de dormit si nu reuseam sa ma incalzesc..tremuram continuu, asta a durat pana la ora 03:00. La ora 03:00 mi s-a dat trezirea, m-am infofolit bine si m-am dus langa foc asteptand sa se faca fix pentru a masura ce aveam de masurat.

Asta a fost partea care mi-a placut cel mai mult: foc, caldura, stele, liniste, munte, umbre…a fost perfect. La un moment dat am inceput sa numar stelele, sa caut constelatii, in zare se vedea Lacul Belis si o mare de nori.. Primele raze de soare, ma anunta ca s-a scurs timpul…o noua zi incepe..

La 07:30 s-au trezit si colegii mei..am inceput sa strangem cortul, la ora 08:00 am facut ultima masuratoare si am pornit spre Cabana Vladeasa.

Say „Hello”

Incotro?

Am coborat destul de repede, dupa ce am ajuns la cabana si am stat vreo 30 minute la soare am inceput sa ma incalzesc :)).

Mai stam ce stam la cabana si pornim spre Rogojel, acolo ne intalnim toti, microbuzul vine dupa noi iar la Bologa facem o scurta oprire la cetate dupa care asteptam trenul spre Cluj Napoca.

Cetatea Bologa a fost ridicata in anul 106 d.Hr si a avut ca scop apararea granitei Imperiului Roman. Cetatea a servit drept refugiu pentru populatia din zona. Turnul si-a pierdut acoperisul in sec XX, astazi putandu-se vedea doar turnul si o parte din ziduri.

Cetatea Bologa – detaliu

Turnul cetatii Bologa

Cetatea Bologa – detaliu

Cetatea Bologa