5 locuri din inima Bucovinei

Poate trebuia să iau o piatră în gură pentru că a fost prima mea vizită în Bucovina. Multe se spun și s-au spus despre inima Bucovinei, însă 5 locuri de aici le-aș recomanda oricui să le viziteze.

Fiind anul pandemiei, cu excepția plecării mele la Madrid, cam tot concediul l-am petrecut în România. Nu mai vreau să menționez de stresul anulării biletelor, carantină și altele că știți și voi.

Dacă în septembrie am găsit 5 locuri în Maramureș de care oricine se îndrăgostește, vă spun că am găsit alte 5 locuri și în inima Bucovinei. 2 zile au fost pe departe suficiente ca să explorăm toată Bucovina, însă am reușit să gust puțin din farmecul locului. Oricând e loc de revenit!

Perioda: 28- 29 decembrie 2020

Participanți: Mihai, eu

Puncte forte: mănăstiri, mocăniță

1. Mănăstirea Voroneț 

inima Bucovinei

Nu e om care să nu audă de frumoasa mănăstire ctitorită de Ștefan cel Mare în anul 1488. Ceea ce este de remarcat este nuanța de albastru care a dat faimă mănăstirii, nuanță care nu a mai putut fi reprodusă. Picturile interioare și exterioare ale mănăstirii sunt la fel importante. Judecata de Apoi și iadul sunt 2 dintre cele mai emblematice picturi care dau mănăstirii unicitate. Biserica a fost inclusă în Patrimoniul Unesco în anul 1993.

Fiind în decembrie, ne-am dorit din tot sufletul să prindem zapadă. După ce că nici în Islanda nu am prins zăpadă, tare ne-am dorit măcar puțin. Am rămas relativ cu buza umflată, un petec ici-colo de zăpadă. Ceea ce face totți banii este locul în care mănăstirea este amplasată. Mirosul de fum, aerul curat de munte sunt lucruri care îți aduc aminte de casa bunicilor și liniște. Dacă așa miroase inima Bucovinei, promit să mă întorc!

Intrarea este 5 lei/ persoană. Mai multe detalii găsiți aici

2. Mocănița Huțulca Moldovița din inima Bucovinei

inima Bucovinei

Anul 2020 a fost anul mocănițelor. Prima tură a fost cu mocănița din Vișeu de Sus, jud. Maramureș. Nu vroiam să o ratăm nici pe cea din Moldovița dacă tot eram prin zonă.

Ne-am decis cam foarte din scurt să mergem, prin urmare nu am făcut rezervare la bilete. Ne-am uitat pe site și am decis că mergem cu cea care pornește la ora 10:00. Drumul din Suceava a durat mai mult decât am estimat, motiv pentru care eram sigură că nu vom ajunge la timp. Am ajuns la 9.58 am, până am parcat mașina a fost ora 10.00 și mocănița era pe picior de plecare.

Norocul a fost cu un domn amabil care m-a trimis rapid la casa de bilete, urcând în tren din mers, noroc că nu are viteză de fel :)). O porție bună de râs și deja eram la drum. Nu recomand nimănui asemenea adrenalină pentru că aveți toate șansele să rămâneți în gară.

Ceea ce mi-a plăcut a fost că vagoanele erau încălzite cu lemne. La ora actuală traseul are 21 km și oprirea este în Argel unde se servesc mâncăruri tradiționale din Bucovina. Traseul nu mi se pare foarte spectaculos pentru că este aproape paralel cu șoseaua. Mă așteptam la un peisaj ceva mai sălbatic și mai puțin populat.

Linia a fost dată în folosință în anul 1888 și deservea pentru transportul de masă lemnoasă. De-a lungul anilor s-au construit diferinte variante, însumând un total de 73 km.

Dacă mă întrebați o comparație între mocănița din Vișeu de Sus și cea de la Moldovița, aș spune că cea de la Vișeu de Sus este mai comercială, are un traseu mai lung și programul e făcut pentru turiști. Cea de la Moldovița probabil e mai puțin spectaculoasă.

Prețul biletului este de 35 lei. Programul și ora de plecare diferă în funcție de zilele săptămânii. Mai multe detali găsiți aici

3. Sanctuarul marian Cacica din inima Bucovinei

Un loc deloc străin mai ales pentru romano-catolici, o biserică pe cât de mică pe atât de frumoasă și de importantă. Povestea bisericii începe în anul 1780 când se găsesc primele zăcăminte de sare în zonă, astfel sunt aduși muncitori din Polonia care erau romano-catolici. O bisericuță mică de lemn se sfintește aici, la Cacica, unde se adusese deja o copie a Madonei Negre de la Czestochowa.

Biserica de lemn se degradează în timp și ajunge să fie neîncăpătoare astfel că în anul 1892 începe reconstrucția ei în stil neogotic. Cu timpul a început să primească tot mai mulți pelegrini datorită icoanei astfel că ajunge un centru de pelerinaj fiind ridicată la rangul de sanctuar marian și apoi proclamată Basilica Minor.

Vă recomand să vizitați biserica în timpul hramului 14-15 august (Adormirea Maicii Domnului) sau în 8 octombrie (Sfânta Maria Regina Rozariului). Mai multe detalii găsiți aici.

4. Mina de sare Cacica

inima Bucovinei

Mina de sare se găsește în localitatea cu același nume vis-a-vis de sanctuarul marian. O altă lume subterană care coboară spre Sala de Bal, Grota Piticilor toate săpate manual, fără utilaje, la o adâncime de 44 m. Adevărata operă de artă este capela închinată sfintei Varvara, protectoarea minerilor. O capelă situată la 27 m adâncime dăltuită în sare. Azi mina este găzduiește un mic muzeu, o sală de sport și sala de ecou.

Sanctuarul marian și mina de sare sunt strâns legată de venirea muncitorilor polonezi în aceasă zonă. Polonia are zăcăminte importante de sare iar dacă ajungi acolo, neapărat să vizitezi și mina Wieliczka, lângă Cracovia.

Intrarea la salină este 15 lei/ persoană. Programul și mai multe detalii găsiți aici

5. Mănăstirea Sucevița

inima Bucovinei

A fost ultima oprire din inima Bucovinei, mănăstire construită într-un cadru idilic și foarte liniștit. Cred că liniștea e cuvântul potrivit pentru a exprima sentimentul simțit atunci când treci pragul mănăstirilor. Aici timpul chiar se oprește. Povestea mănăstirii începe în secolul al XVI-lea, o mănăstire în stil gotic și arhitectură bizantină. Ceea ce îi denotă unicitate sunt picturile de pe pereții exteriori cu fragmente din Vechiul și Noul Testament.

Mănăstirea este împrejmuită de turnuri iar muzeul mănăstirii găzduiește o impresionantă colecție de artă.

Biletul de intrare la mănăstire este 6 lei/ persoană. 

Acestea sunt doar 5 din cele mai frumoase locuri care merită văzute și care dau faimă Bucovinei. Mănăstiri de vizitat mai sunt și din cauza timpului nu am mai ajuns la Mănăstirea Putna, pe care v-o recomand cu drag.


Continuă să citești 5 locuri din inima Bucovinei

Tradiții madeireze în estul insulei

Dacă e să fac o comparație între cele 2 extremități ale insulei aș spune că în estul insulei, Madeira își ascunde locurile frumoase. Aici poți să descoperi frumoasele tradiții madeireze care așteaptă turiștii curioși cu brațele deschise.

Nu ai cum să explorezi estul insulei și să nu faci o oprire la fabrica de răchită din Camacha sau să nu vezi casele tradiționale madeireze. Nu ai cum să ajungi aici și să nu te bucuri de pădurile de laur, incluse în Patrimoniul UNESCO. Nu mai e nevoie să menționez și peisajele din această zonă, la fel de superbe ca în orice colț al insulei.

Traseul pe coasta de est mi s-a părut ceva mai scurt decât cel de pe coasta de vest a Madeirei dar cu toate acestea au fost experiențe total diferite.

1.Fabrica de răchită din Camacha 

tradiții madeireze

Nu prea ai cum să ocolești locul. Epicentrul industriei de răchită este în acest oraș iar turnul cu ceas te va ajuta să te orientezi. Aici răchita vine modelată sub orice formă și dimensiune: de la rame, jucării până la portofele și coșuri de pâine. Apropo, să știți că aici se fac și coșurile de răchită pentru săniuțul pe asfalt din Monte. Fabrica găzduiește partea de producție, un mic muzeu și un magazin de prezentare.

Intrarea la fabrică este gratuită.

2. Ribeiro Frio

estul insulei

Vă spuneam că în Madeira mai puteți vedea pădurile de lauri. Ribeiro Frio este locul care găzduiește parcul cu păduri de lauri, inclus în UNESCO în 1999. Tot de aici încep și câteva trasee de levada pe care vă recomand să le parcurgeți. Cel mai cunoscut traseu de levada de aici e PR10 – Llevada do Furao și un punct panormaic Balcoes. Tot aici se găsește și o fermă de păstrăv.

3. Faial 

estul insulei

Cred că oceanul sărută toată insula sub diverse forme. Un loc care merită o oprire este această zonă din Faial desprinsă parcă din povești. Ghidul ne povestea că aici se formează valuri destul de periculoase când e vreme urâtă.

4. Santana

tradiții madeireze

Deși madeirezii nu mai trăiesc în aceste case, aici în Santana, mai poți să vizitezi câteva case tradiționale. Le vei recunoaște din prima. Casele sunt construite din lemn sub formă de litera A, cu acoperișul lăsat și foarte colorate. Casele sunt construite cu pod deservind ca și loc de depozitare iar casa era împărțită în 2 părți: camera principală și bucătaria.

Ghidul ne povestea că sunt foarte puține case tradiționale pe insulă. Proprietarii sunt spirjiniti din punct de vedere financiar de guvern pentru renovarea și conservarea lor. Sunt tradiții madeireze care încearcă să se păstreze pe o perioadă cât mai îndelungată.

5. Ponta de São Lourenço

estul insulei

Levada e o experiență specifică Madeirei, în schimb traseul pe această peninsulă este ceva total diferit. Este cel mai cunoscut traseu de coastă din Madeira iar lipsa vegetației în acest loc îți asigură o priveliște de 360 de grade fără dar și poate. Traseul este undeva la 8 km și durează cam 4 ore. Punctul de plecare este Baia d’Abra iar timp de 4 ore te vei bucura de peisaj și vei putea vedea formațiuni din rocă vulcanică.

Eu nu am apucat să parcurg tot traseul în schimb era ceva lume în zonă deși vremea nu a fost cea mai strălucită. Ce pot să confirm este că da, peisajul este de o frumusețe ireală.

6. Machico

estul insulei

Machico l-am admirat doar de sus și priveliștea nu e deloc rea. De fapt, nimic nu e rău în Madeira. Se spune că aici, în Machico, practic s-a descoperit Madeira în anul 1419. O plajă lungă cu nisip este gata să primească turiștii iubitori de vitamina D.

După cum ai văzut, toate plajele din Madeira sunt cu pietre și bolovani. Ce e de știut este că pietrele de pe această plajă au fost înlocuite cu nisip adus din Maroc în anul 2008.

La fel de important este că, tot aici, ai cea mai mare șansă să vezi balenele. Din Machico pleacă catamaranele în căutarea balenelor. Aproape în fiecare dimineață este o echipă care le observă și le caută locația din acest loc, astfel că probabilitatea să le și vezi este foarte mare.

Treaba cu balenele încă nu am experimentat-o, nu știu de ce. Deși am vizitat câteva locuri unde se puteau ”vâna” (Gran Canaria, Canada), încă nu am reușit să le văd.

Estul insulei este zona care ține aceste tradiții madeireze vii. Indiferent că vorbim de fabrica de răchită, sau de casele tradiționale, acestea dau și păstrează farmecul locului.

 

Itinerar:

Madeira – raiul ascuns din Oceanul Atlantic

Funchal – frumusețea unui oraș exotic

Priveliști madeireze Pico Do Arieiro – Pico Ruivo

Minuni ascunse în partea vestică a Madeirei

Levada das 25 Fontes și off-road în Madeira

Madeira – sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Tradiții madeireze în estul insulei

Riga – frumusețea unui oraș baltic la puterea a 3-a

Perioadă: 3-5 mai 2019

Participanți: Crina, Maria, eu

Puncte forte: Riga


Am ajuns la concluzia că e tare frumos să călătorești cu prieteni dragi. Obișnuiam să călătoresc singură din simplu motiv că nu reușeam să pun cap la cap plecările cu alți prieteni, doar ce terminasem un Eurotrip de 10 zile de una singură. De data aceasta a ieșit un weekend la Riga cu 2 prietene tare dragi mie.

Când ai prieteni de suflet răspândiți în toată lumea e tare grea întâlnirea în formulă completă dar Crina spunea că prietenii se port în suflet și vei simți că sunt acolo.

Am hotărât că neapărat trebuie să ne vedem cel puțin o dată pe an și am decis să alegem un loc, o capitală europeană care nu a vizitat-o niciuna dintre noi. După dezbateri am ales Riga, un oraș baltic superb, relativ aproape de fiecare și cu zbor direct.

Nu prea m-au atras țările acestea 3 pe care multă lume le confundă: Letonia, Lituania, Estonia. Mi se păreau lipsite de interes asta până când am început să studiez și să mă documentez puțin. Riga mi s-a părut un oraș cochet, m-a impresionat cu o frumusețe simplă și cu un mix interesant: un centru istoric frumos, bine întreținut și o periferie puțin sumbră, un oraș al anilor ’90 din fostul bloc sovietic.

Am petrecut 2 zile frumoase cu vreme caldă și companie de calitate. Riga nu este un oraș mare și poate fi vizitat lejer într-o zi pentru că aproape toate atracțiile turistice sunt în centru.

Am optat pentru Riga city card pentru a beneficia de reducere/ gratuitate la anumite obiective turistice și gratuitate pe mijloacele de transport în comun.

Freedom Monument și Parcul Bastejkalna

Riga

Monumentul a fost ridicat în cinstea soldaților uciși în timpul Războiului de Independență este unul din cele mai emblematice din toată țara. Cu o înălțime de 42 m statuia mai este cunoscută și sub denumirea de Milda – zeița dragostei în mitologia baltică. Este și un cunoscut punct de întâlnire și nu prea poți să-l ratezi.

De la statuie ajungi rapid în parc și îți recomand o plimbare pentru că parcul e foarte aranjat și plin cu flori. Un pod cu lacăte stă la dispoziția celor veșnic îndrăgostiți.

Tur hop on – hop off

Riga

Recunosc că este prima oară când am fost cu faimosul autobuz roșu. Știi senzația aceea când urci în autobuz și cum ai urcat a început să plouă cu galeata? Așa, o rafală de bun venit cât să te facă ciuciulete.

Turul durează 1.30 h și nu am coborât nicăieri din cauza ploii în schimb am aflat câteva informații interesante.

Turul hop on- hop off este gratuit cu Riga city card.

House of the Blackheads (Casa capetelor negre)

oraș baltic

Probabil cel mai cunoscut loc din Riga și recunosc că am rămas puțin dezamăgită deoarece credeam că e mai mare piața și sunt mai multe clădiri asemănătoare. Clădirea în sine e frumoasă, recent renovată dar cadrul arhitectural din zonă (clădiri moderne de sticlă, bannere cu reclame) parcă nu se potrivește cu statutul de oraș vechi.

Clădirea în sine datează din secolul al XIV-lea și azi e una din cele mai emblematice clădiri din Riga. Azi servește ca loc de conferințe și întâlniri la nivel înalt. Se poate vizita iar la subsol găzduiește un mic muzeu.

Vis-a-vis este Primăria, care din câte am văzut nu se poate vizita.

De aici se pornește și în turul centrului vechi, tur disponibil în diferite limbi. Durează 1.30 h și este gratuit cu Riga city card.

Biserica Sfântul Petru și un panoramic de milioane

Riga

O biserică luterană din secolul al XIII-lea construită în stil baroc domină orașul vechi al capitalei baltice. A suferit multe renovări de-a lungul anilor fiind și bombardată în Primul Război Mondial.

Ceea ce o face atât de specială este faptul că turnul este accesibil turiștilor și poți admira orașul de sus. Mi s-a părut frumoasă arhitectura caselor și acoperișurile colorate.

Urcarea în turn costă 9 euro sau 4.50 euro cu Riga city card. Mai multe detalii despre biserică găsiți aici.

Cotloanele din jurul Bisericii Sfântul Petru 

oraș baltic

Cred că e zona care mi-a plăcut cel mai mult și care și-a păstrat autenticitatea. Aici se pot vedea ruinele unor ziduri medievale iar artiștii stradali și piatra cubică dau savoare și vibe locului. Clădiri vechi și colorate, biserica Sf. Ioan din secolul al XIII-lea, forfota, toate la un loc crează o atmosferă foarte degajată.

Riga

Nu am cum să nu pomenesc de faimoșii muzicanți din Bremen. Riga și Bremen sunt orașe înfrățite iar o statuie a faimoșilor muzicanți o găsiți aici. Nu mai e cazul să vă spun că toată lumea pune mâna pe statuie pentru a avea noroc iar în funcție de cât ești de înalt norocul crește. Dacă ajungi până la cocoș ești 100% norocos.

Casa cu pisică

Pisica este un fel de lait motiv în Letonia iar vis-a-vis e Big Guild puteți admira casa și pisica. Povestea spune că proprietarul clădirii, un sculptor a fost exclus din Big Guild (breaslă), clădire aflată peste drum. Drept răzbunare pentru că a fost exclus, sculptorul a făcut statuia unei pisici cu coada în aer care să fie îndreptată spre Big Guild. Această atitudine ofensatoare s-a dezbătut la Tribunal, ulterior sculptorul a fost admis din nou în breaslă și statuia cu pricina a fost întoarsă.

Piața Domului – Riga

O piață imensă în inima capitalei, loc de concerte, festivaluri, activități în aer liber și artă. Clădirile din jur dau o atmosferă foarte degajată locului. Catedrala din Riga este cea mai mare din Țările Baltice și găzduiește una din cele mai mari orgi din Europa cu 6718 fluiere. Aici puteți găsi și o emblemă ce atestă includerea orașului în Patrimoniul Unesco.

Illusion Rooms – Riga

Auzisem de ele dar nu fusesem niciodată. Sincer nici nu știam că există, în schimb Maria a mai fost și adevărul e că ne-am distrat fantastic. În formulă de 3 am avut parte de iluzii prin tuneluri și labirinte din oglinzi. Dacă mergi singur e cam fără farmec și în multe cazuri chiar nu ai ce face. De multe ori e nevoie de cel puțin 2 persone ca să te distrezi.

Aici am descoperit că sunt cea mai bună gospodină ever :))).

Riga

Prețul biletului este 10 euro sau 8 euro pentru studenți. Mai multe detalii găsiți aici.

Strada Albert și Muzeul Art Nouveau – Riga

Riga

Riga este cunoscută ca fiind capitala Europei nordice în materie de art nouveau. După ce am explorat puțin zona, am înțeles de ce. Strada Albert găzduiește cele mai multe clădiri de acest tip arhitectural și sunt aproximativ 800 de clădiri în toată capitala.

Am vizitat și Muzeul Art Nouveau însă nu aș mai merge încă o dată, mă așteptasem la ceva mai mult. Cea mai frumoasă mi s-a părut scara în spirală din incinta muzeului. O întreagă clădire cu apartamente toate în stil art nouveau pot să fie vizitate. La sfârșitul turului, poți să cobori la subsol pentru fotografii cu pălării.

oraș baltic

Riga city card oferă 50% reducere la acest muzeu, am plătit 4.50 euro. Mai multe detalii despre muzeu, orar și bilete găsiți aici.

Three Brothers (3 Frați) – Riga

Riga

Aici am ajuns cumva din întâmplare. Tot văzusem pe hartă locul cu pricina și tot am zis că mergem mai târziu dar  plimbându-ne am dat peste Three Brothers. Clădirile sunt situate tot în centrul vechi al capitalei fiind și cele mai vechi clădiri rezidențiale.

Sunt denumite astfel de secole și legenda spune că au fost construite de 3 bărbați ale aceleiași familii deși au fost construite la zeci de ani distanță. Prima și cea mai veche a fost construită în anul 1490, a doua în anul 1646 și a treia după jumătatea secolului al XVIII – lea.

Plimbare cu bărcuța pe canal

Din Parcul Bastejkalna pornește un canal care se varsă în râul Daugava, râu care se varsă în Marea Baltică. Experiența a fost interesantă și mi-am adus aminte de plimbare pe canalele din Bruges sau Amsterdam. Nu se compară dar cum spuneam și altă dată, plimbarea cu bărcuța dă o altă dimensiune orașului și poate fi admirat din alt unghi.

Turul durează aprox 30 minute iar Riga city card oferă 50% reducere la tur (9.00 euro). Prețul întreg este 18.00 euro.

Casele din lemn din Moscow District

Moscow District este una din cele mai sărăcăcioase suburbii ale capitalei, probabil și ceva mai periculoasă pentru că nu se recomandă să umbli teleleu pe aici după ce se întunecă.

Aici se găsesc cunoscutele case de lemn (multe din ele în stare precară), cartierul evreiesc cu sinagoga, cimitirul și ghetoul. Un peisaj foarte trist și deplorabil. O amprentă și o cicatrice care a rămas probabil în toate țările din fostul bloc comunist. O pată negră în istorie care nu trebuie uitată.

Se ajunge ușor cu tramvaiul nr 7 sau 9 de la Central Market (Piața Centrală). Am observat că aici e punctul în care arhitectura se schimbă complet și devine tot mai gri. Nici urmă de clădiri frumoase ci doar blocuri urâte tipic comuniste. Un exemplu concret este clădirea Academiei de Științe (apropo, se poate urca până la ultimul etaj pentru panoramic). E o atmosferă foarte apăsătoare și îmi veniseră în minte câteva povești care mi le spuneau ai mei de pe vremea lui Ceașcă.

Riga nu stă rău nici la capitolul mâncare. Am găsit o sumedenie de resturante în centrul vechi cu mâncare și deserturi delicioase. Aviz amatorilor de ciocolată pentru că e delicioasă. Riga are și câteva magazine destinate ispitei care le găsiți în centrul vechi.

Un weekend foarte frumos și foarte scurt petrecut cu prietene dragi mie iar acest jurnal e dedicat Crinei și Mariei. A fost o incursiune în partea de nord a Europei pe care am cam ocolit-o și tare rău am făcut.

Riga e un oraș superb și pe buzunarul oricărui turist.

Vezi aici partea de cheltuieli și câteva sfaturi.

Continuă să citești Riga – frumusețea unui oraș baltic la puterea a 3-a

I ♥ Amsterdam

Am părăsit dimineața devreme capitala Belgiei și iată-mă pe un tărâm cu totul nou: țara lalelelor. Nu vă spun de când visam să tot vizitez Amsterdam-ul dar nu s-au aliniat stelele. A fost unul din locurile la care am zis că nu renunț când lucram la traseul Eurotrip-ului. Toți prietenii care fuseseră înainte și toți îmi spuneau cât de mult ♥ Amsterdam și că s-ar întoarce oricând,ba mai mult, unii au vizitat orașul și de 2-3 ori deja.

De la Bruxelles spre Amsterdam am luat Oibus fiind cea mai ieftină variantă, 11 euro. Atât drumul cu trenul cât și cel cu autocarul durează aprox 2.30 h.

Am ajuns la Amsterdam Centraal după ce luasem metro-ul și plătisem mai mult decât trebuia. Erau atâtea variante de bilet și în loc să iau un bilet simplu am luat bilet și pentru bicicleta pe care nu o aveam :D.

Parcă s-a deschis un nou orizont. Un oraș foarte colorat în bătaia soarelui cu o poftă de viață cât cuprinde, presărat cu bicicliști și entuziasm cât încape. Bun venit în țara lalelelor pentru că nu ai cum să nu ♥ Amsterdam chiar și după primul hop.

Nu aveam planul pe zile bine bătut în cuie așa că cer ajutor de la Punctul de Informare Turistică ”I amsterdam”. După 1 oră de stat înăuntru și analizat variante, mă aleg cu un city card valabil 4 zile și mijlocul de transport inclus. Exact ce aveam nevoie având în vedere că unitatea de cazare nu a fost chiar în centru.

Amsterdam

Cu city card-ul în buzunar, pot să dau startul unei zile de explorat în frumosul Amsterdam. Sunt lucruri care nu trebuie ratate și care trebuiesc neapărat văzute și experimentate indiferent că e un muzeu, un parc, sau o plimbare aievea.

1. Rijksmuseum (Muzeul Regal) – Amsterdam

Amsterdam

Este unul din cel mai de seamă obiectiv turistic și după ce l-am vizitat am aflat de ce. Situat în Museumpleine (Piața Muzeelor) alături de Muzeul Van Gogh, este un adevărat colț de rai pentru turiștii pasionați de artă,cultură și nu numai. Picturile lui Rembrandt, Van Gogh, Vermer sunt la ele acasă. Locuri de cinste au ”Rondul de noapte (Night Watch)” a lui Rembradt, ”Lăptăreasa” a lui Vermeer și mulți alți pictori. Deși Van Gogh are propriul lui muzeu, vei găsi și aici o colecție impresionantă a faimosului pictor.

Mai multe detalii despre bilete găsiți aici. Intrarea la muzeu este gratuită cu I amsterdam city card.

2. Croazieră pe canalele din Amsterdam

țara lalelelor

Nu e vizită adevărată în țara lalelelor fără o croazieră explorând canalele capitalei. Croazierele sunt un alt mod de a explora orașul dându-i o altă dimensiune și un alt farmec. Am reușit să admir mult mai în detaliu designul clădirilor și modul de viață olandez. Aceeași senzație am avut-o și în Bruges. Mii de biciclete legate la colț de pod, oameni zâmbitori, plus că poți admira și unele atracții turistice. Turnul Montelbaans a fost cel care mi-a atras atenția în mod deosebit. Este faimos pentru ceasul din turlă care niciodată nu arată ora corectă.

Locul de plecare în croazieră este în fața gării Amsterdam Centraal, chiar lângă Punctul de Informare turistică. Croaziera este gratuită cu I amsterdam city card și durează 1 oră.

țara lalelelor

3. Casa memorială Rembrandt – Amsterdam

În Jodenbreestraat o casă normală tipic capitalei a aparținut faimosului pictor Rembrandt. Aici a pictat și a trăit aproape 20 de ani. Azi un muzeu veritabil, clădirea a fost construită în jurul anilor 1600 și se afla într-o zonă bună a orașului. Deși un pictor cu reputație, acesta nu a plătit niciodată ipoteca acestei case fiind unul din motivele pentru problemele financiare care l-au dus la declin. Astăzi, casa este un muzeu foarte căutat și atrage mii de turiști care doresc să vadă o parte din obiectele lui personale precum și atelierul de pictură.

Intrarea este gratuită cu I amsterdam city card.

țara lalelelor

4. Piața cu flori 

Unul din motivele pentru care nu poți să nu ♥ Amsterdam sunt florile care înfrumusețează atât de frumos orașul în special primăvara. Lalelele sunt laitmotivul și simbolul tării iar piața cu flori e un must ce trebuie experimentat. Recunosc că nu am văzut atâția bulbi de lalelele și atâtea sortimente și de flori niciodată. O adevărată plăcere să te plimbi prin piață iar dacă stomacul își cere drepturile, aici se găsesc diverse standuri de mâncare și dulciuri încât va fii greu să alegi.

5. De ce casele amsterdameze sunt strâmbe?

Amsterdam

Nu cred că este om care a vizitat Amsterdam și nu a observat designul relativ bizar al clădirilor și nu s-a întrebat dacă aceea clădire e strâmbă sau nu vede bine. Ei bine, sunt strâmbe dar au farmecul lor iar frontonul tipic olandez e cel care m-a impresionat și mai tare.

Aș menționa 2 motive pentru care sunt strâmbe, dezvoltate mai mult pe verticală și de-a dreptul înguste: datorită deformării fundației ce produce tasări și faptul că proprietarii erau obligați să plătească o taxă semnificativă pe metru pătrat. Motivul principal al tasărilor este apa care reușește să deformeze clădirile în fel și chip dându-i o formă mai puțin cunoscută. Proprietarii au fost nevoiți să plătească o taxă semnificativă pe metru pentru deschiderea la stradă, prin urmare au construit casele pe verticală și foarte înguste.

O altă categorie sunt casele plutitoare. La început au fost considerate casele oamenilor săraci care nu își permiteau o casă de cărămidă și erau nevoiți să improvizeze un adăpost pe apă. Mare mi-a fost mirarea când am aflat ce cost ridicat de achiziție are acest tip de case pentru că azi sunt la foarte mare căutare. Oare cum este să îți plutească locuința și tu odată cu ea?

Amsterdam

Aceasta a fost prima zi de explorare în capitala olandeză. Cred că nu am văzut nici pe sfert câte are de oferit dar e un loc al contrastelor, al veseliei și pot să spun că nu ai cum să nu ♥ Amsterdam. În următoare zile am să explorez și împrejurimile capitalei, cred că lucrurile mai simple se găsesc ceva mai departe de centru.

Numai bine din țara lalelelor!

Continuă să citești I ♥ Amsterdam

Bruges – orașul medieval de la Marea Nordului

Cred că nu este turist în lume care ajunge în Belgia și nu dorește să bifeze și Bruges (Brugge). Fiind un oraș medieval foarte bine conservat, reușește să atragă peste 2 milioane de turiști anual. A fost una din cele mai așteptate zi ale Eurotrip-ului și pe cuvânt de ”zâmbet călător” că și-a meritat banii.

Considerat și Veneția Nordului, tot orașul este o adevărată operă de artă pe care nu te saturi să o tot admiri. E ca o poveste de dragoste flamandă pe care o retrăiești la nesfârșit și tot nu te saturi. De fiecare dată îți promite ceva tot mai frumos cu un mister aparte. Străduțele pavate, clădirile istorice, clopotnița toate fac parte din visul belgian. Nu mă mir că toate sunt incluse în Patrimoniu UNESCO din anul 2000.

Am ajuns dimineața devreme când orașul încă dormea. Un adevărat lux să vezi orașul neîmpânzit de miile de turiști și să te poți bucura în tihnă de frumusețea locului. Momentele acestea sunt de neprețuit. Am experimentat și varianta de a te plimba în voie după apusul soarelui, un moment perfect pentru fotografii.

Bruges este situat la 1 oră distanță de Bruxelles. Trenurile și autobuzele mișună foarte des pe această rută. Eu am ales varianta Flixbus iar biletul dus-întors a fost 13.98 euro. Stația de autobuz e la nici 10 minute de plimbare de centru.

Nu ai nevoie de hartă, orașul e atât de mic încât e imposibil să nu ajungi peste tot și să realizezi că pe aici ai mai trecut de încă 3 ori dar un ghid turistic cu siguranță te va ajuta. Cum fiecare străduță pavată îți trage cu ochiul, vei realiza că te vor conduce spre toate obiectivele turistice ca mai apoi tot în centru să ajungi.

Există lucruri care nu le poți rata și experiențe care trebuie trăite dacă ajungi aici. Bruges-ul are puțin din toate pentru toți de la istorie până la mâncare și căruțe trase de cai, nu ai nici cea mai mică șansă să te plictisești.

1. Piața Markt (Grote Markt)

oraș medieval

Aici e locul de unde începe acțiunea și probabil cel mai pozat loc din Bruges. Piața se întinde pe un hectar și e împânzită de clădirile medievale viu colorate care îți trezesc toate simțurile. În centru pieței domină statuia lui Jan Breydel considerat erou popular precum și turnul clopotniței.

2. Clopotnița din Bruges

Brugge

Deși situată tot în Grote Markt merită o atenție specială. Cu cei 87 de m înălțime nu ai cum să o ratezi plus că o vezi din aproape toate colțurile orașului. Construit în jurul anului 1240 turnul clopotniță găzduiește 47 de clopote și făcea parte din viața de zi cu zi a belgienilor indiferent că se anunța ora exactă sau era anunțat un incendiu.

Dacă te gândești oare cum arată orașul de sus ei bine, asigură-te că stai bine cu inima. Cele 366 de trepte te vor lăsa fără aer dar pe cuvânt că merită fiecare treaptă urcată. Orașul capătă o altă culoare de sus și priveliștea e minunată. Mi-a plăcut foarte mult ideea de trepte și faptul că totul a fost conservat.

Brugge

Biletul de intrare în turnul clopotniței este 12 euro. Ce vă recomand este să ascultați concertul clopotelor.

3. Croazieră pe canalele din Brugge

Brugge

Cred că sunt puține orașele din lume care pot să ofere turiștilor experiențe diferite. Fiecare experiență îți arată o altă față a orașului. Plimbarea pe canalele orașului medieval nu e nici pe departe o experiență care trebuie ignorată dimpotrivă, i-aș acorda o atenție sporită pentru farmecul aparte pe care îl are.

Clădirile istorice dau o altă notă orașului și acestea nu sunt doar în centru. E ca și cum ai sta și te-ai uita la un film și în același timp ai juca și rolul principal. O variantă perfectă pentru cei care iubesc podurile. Începusem să le număr dar nu am terminat :D.

ghid turistic

O mini-croazieră pe canale durează 35 de minute și costă 10 euro. Locul de plecare este Rozenhoedkaai.

4. Rozenhoedkaai

Bruges

Primăvară, vară, toamnă, iarnă acesta este cel mai fotografiat loc din Bruges și este și punctul de plecare a bărcuțelor pe canalele medievale. Pe cât de bine ascuns locul, tot atât de ușor și de găsit. Considerat cel mai romantic loc din orașul medieval o poză poate fi considerată oricând o vedere poștală. E ca în Santorini, nicio poză nu are cum să nu iasă bine. Colțul de paradis și locul perfect pentru fotografii înrăiți.

Se recomanda vizitarea locului spre seară, în amurg. Datorită luminii o poza perfectă e la un click distanță.

5. Standhuis van Brugge & Burg Square (Primăria și Piața Burg)

Bruges

Primăria din Bruges este una din cele mai vechi din Țările de Jos. O clădire în stil gotic ce domină piața a fost construită în anul 1936. Atât interiorul cât și exteriorul a fost decorat de-a lungul anilor dându-i frumusețea care o putem vedea și azi.

6. Cea mai bună vafelă mâncată vreodată

Bruges

Că belgienii sunt mari maeștrii ciocolatieri asta știam deja. Nebunia începuse cu 2 zile înainte în Antwerp și Bruxelles. Dacă ajungi în Bruges nu ai cum să nu guști cea mai bună vafelă. Orice variantă alegi deliciul e sigur. Căpșuni, banane, topping de ciocolată, vanilie, caramel,fructe de pădure, toate îți lasă gura apă.

7. Lasă-te pierdut prin labirintul orașului medieval

Bruges

Orice variantă alegi, stânga, dreapta sau tot înainte vei ajunge în același loc dar fiecare străduță îți arată altceva. La un moment dat realizasem că mai fusesem de 3 ori pe aici dar străzile au fost diferită de fiecare dată. Casele la fel de triunghiulare și colorate și totuși nu sunt la fel.

8. Minunea din spatele Muzeului Gruuthuse

Bruges

Pentru mine personal, a fost unul din cele mai frumoase și mai emblematice locuri din Bruges. Am ajuns spre seară când nu mai era lume prin oraș aproape deloc și totul era foarte aerisit. Peste zi e atât de multă lume pe pod încât nu mai ai unde să arunci niciun ac. Este un loc perfect pentru iubitorii de artă. Este una din variantele pentru a ajunge la Biserica Notre Dame.

9. Descoperă Godhuis 

oraș medieval Bruges

Gudhuis sunt case sociale construite de către oamenii bogați pentru femeile sărace și văduve. În limba română s-ar traduce casa Domnului. Acest ajutor dat femeilor nevoiașe se pare că nu era tocmai gratuit, acestea trebuiau sa fie umile și să se roage de 2 ori pe zi. În curte se află și o capelă iar aceste case sunt locuite și azi.

10. Admiră morile de vânt 

Bruges

Se pare că morile de vânt au o istorie și în Belgia, astfel că pe harta orașului în secolul al XVI – lea figurau nu mai puțin de 23 de mori. Astăzi au rămas doar 4 și le găsești la doar 2 pași de centrul istoric. O plimbare la morile de vânt este o gură de aer și odihnă asta după ce ți-ai rupt pantofii pe piatra cubică de la atâta plimbare și ai gustat cea mai bună vafelă.

 

Itinerar:

Eurotrip 2019

Granada și secretele palatului Alhambra

Top 8 lucruri de făcut în Malaga

Ronda – pueblos blancos și corida

Antwerp și secretul diamantelor

Bruxelles la fel de frumos ca și prima oară

I ♥ Amsterdam

Zaanse Schans – paradisul morilor de vânt

Parcul Keukenhof – raiul lalelelor

Amsterdam cu alți ochi

Eurotrip 2019 – sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Bruges – orașul medieval de la Marea Nordului

Bruxelles la fel de frumos ca și prima oară

După ce ieri am petrecut o după-amiază în Antwerp, azi o petrec în capitala belgiană. Bruxelles a rămas la fel de frumos chiar și după mai bine de 11 ani. De data aceasta sunt decisă să vizitez ce a rămas restant. Am în plan o vizită la Atomium și Parcul Mini-Europe.

Dacă per ansamblu de Atomium am rămas dezamăgită, în parc m-am distrat fantastic. Am văzut toată Europa la un loc în miniatură. Hai să vă povestesc pe îndelete cum a fost.

Biletul de intrare nu e tocmai ieftin. Există o variantă de bilet combinat ce include vizita la Atomium, Parcul Mini-Europe și Adam Museum 21,50 euro / persoană cu reducere de student. Mai multe detalii legat de prețuri găsiți aici

1. Atomium

Bruxelles

Probabil unul din cele mai cunoscute atracții turistice a capitalei Belgiene alături de Manneken Pis, construit în 1958. 9 sfere metalice cu o înălțime de 100 m găzduiesc diferite expoziții cu un joc de lumini fantastic iar ultima sferă îți oferă o priveliște asupra orașului de la înălțime. Biletul de metro din centru până la Atomium este 2.10 euro /sens.

Atomium

2. Mini-Europe

Mini Europe

Parcul Mini Europe se află la picioarele Atomium-ului și reprezintă o Europa în miniatură. Orașe, clădiri, biserici, arene toate sunt aici. Dacă dorești să vezi Nyhavn-Copenhaga, să te plimbi prin Porto, să vezi Acropole din Atena, să studiezi Turnul Eiffel sau Big Ben mai îndeaproape, să surprinzi erupția vulcanului Vezuviu sau să vizitezi cea mai veche biserică din Irlanda în Glendalough , toate le găsești aici. Sunt monumente construite la scară 1:25 și reprezintă 80 de orașe și 350 de clădiri.

A fost partea care mi-a plăcut cel mai mult. E foarte distractiv atât pentru copii cât și pentru adulți plus că tot timpul e loc de învățat mai multe despre bătrânul continent.

Mini Europe

3. Museul de Design Adam (Adam – Bruxelles Design Museum)

Adam Museum

Recunosc că nu m-a impresionat deloc. Cred că nu am o afinitate aparte pentru designul diferitelor obiecte din plastic sau a afișelor alb-negru. Cei pasionați găsiți mai multe aici.

În zonă se găsește și Turnul japonez ce face parte dintr-un complex de muzee dedicat culturii chineze și japoneze.

Turnul Japonez

Nu puteam să nu mai fac o vizită în centru și să mai admir încă odată clădirile din Grand Place. Clădirea gotică a Primăriei, case vechi surprinzătoare ale breslelor, berării vechi de secole și inconfundabilele magazine de ciocolată. Oare cum este să fii maestru ciocolatier?

O piață tot timpul plină cu o sclipire aparte în umbra frumoaselor clădiri. De data aceasta am alocat timp să mă plimb pe străduțe, să mă pierd printre rafturile cu ciocolată cu mirosuri care mai de care, buticuri cochete la colț de stradă, magazine de suveniruri și să simt atmosfera orașului din nou

ciocolata

Bruxelles

Mâine e o altă zi însă Bruxelles-ul a rămas cu același frumos și aceeași ciocolată delicioasă.

 

Itinerar:

Eurotrip 2019

Granada și secretele palatului Alhambra

Top 8 lucruri de făcut în Malaga

Ronda – pueblos blancos și corida

Antwerp și secretul diamantelor

Bruges – orașul medieval de la Marea Nordului

I ♥ Amsterdam

Zaanse Schans – paradisul morilor de vânt

Parcul Keukenhof – raiul lalelelor

Amsterdam cu alți ochi

Eurotrip 2019 – sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Bruxelles la fel de frumos ca și prima oară

Antwerp și secretul diamantelor

Părăsesc Malaga dimineața devreme și iau zborul spre Bruxelles. Am avut o experiență minunată în Andaluzia dar e timpul pentru o nouă țară cu alt timbru istoric.  Vă spusesem că nu sunt la prima vizită în Bruxelles dar farmecul e să găsești locuri noi. Planul de data aceasta sunt alte 2 orașe belgiene.

Cazarea mea este aproape de Gara Midi/Zuid și aproape de centrul istoric al capitalei. Deoarece alocasem o altă zi pentru a-mi recupera restanța am decis să îmi petrec după-amiaza în Antwerp în compania unei amice stabilită acolo.

Din Bruxelles la Antwerp poți să ajungi cu trenul sau autocarul. Eu am ales varianta mai ieftină: Flixbus. Un bilet dus-întors a fost 8,05 euro. Stația Flixbus este situată lângă Gara Centrală.

Bianca a fost ghidul meu și am petrecut o după-amiază foarte liniștită sub soarele cu dinți. Am început cu un pahar de ciocolată caldă și vai bună a fost!

Oare de ce i se spune orașul diamantelor? Practic 8 din 10 diamante sunt șlefuite aici. Șlefuitorii și negustorii de diamante fac parte din comunitatea evreilor. Aici, în Antwerp, este una din cele mai mari comunități de evrei din vestul Europei. Ei sunt cei care dețin majoritatea magazinelor de diamante și nu au nevoie de magazine luxoase. Ține minte că vizita la un butic de diamante se programează din timp și le găsești în zona gării.

Catedrala Notre Dame

Notre Dame Cathedral Antwerp

Probabil cea mai frumoasă biserică din Antwerp și una din cele mai mari biserici gotice din Țările de Jos care nu a fost niciodată terminată. Aici se pot vedea o serie de tablouri celebre ale pictorului Peter Paul Rubens, precum ”Ridicarea Sfintei Cruci”, ”Adormirea Maicii Domnului”.

O poveste interesantă o au turnurile catedralei care nu au ajuns niciodată la înălțimea precizată în proiect. Turnul de nord (123 m) este cel mai înalt pe când turnul de sud măsoară doar 65 m. Clopotnița catedralei face parte din Patrimoniul UNESCO sub numele de Clopotnițe din Belgia și Franța.

Notre Dame Cathedral Antwerp

Rubens

Piața Mare (Grote Mark)

O vizită în Antwerp nu e completă fără o oprire în Piața Mare. Nu ai cum să omiți statuia care domină piața și care reprezintă legenda orașului: Brabo, care aruncă mâna tăiată a uriașului Antigon.

O altă clădire impresionantă este Primăria (Stadhuis), o clădire care, din păcate a fost în renovare. Construită în secolul al XVI – lea în stil baroc iese în evidență datorită designului, steagurile țărilor europene și celor 3 blazoane aurite.

Stadthuis Antwerp

Muzeul aan de Stroom și portul

Antwerp, Anvers, Antwerpten

Atunci când timpul e scurt și nu e timp de bătut toate străduțele orașelor, o variantă  e să admiri orașul de sus. Muzeul aan de Stroom este situat pe malul râului Scheldt și oferă o priveliște surprinzătoare atât a orașului cât și a portului. Tot timpul mi-au plăcut orașele port, priveliștea și vibrația orașului mi s-a părut diferită, portul dă o altă tonalitate orașului.

Antwerp port

Cu siguranță timpul a fost foarte scurt și probabil am reușit să îmi fac doar o impresie despre oraș. Cred că merita o vizită  Casa Memorială a lui Rubens și Het Steen iar pentru cei pasionați de animale (din păcate închise) Grădina Zoologică.

 

Itinerar:

Eurotrip 2019

Granada și secretele palatului Alhambra

Top 8 lucruri de făcut în Malaga

Ronda – pueblos blancos și corida

Bruxelles la fel de frumos ca și prima oară

Bruges – orașul medieval de la Marea Nordului

I ♥ Amsterdam

Zaanse Schans – paradisul morilor de vânt

Parcul Keukenhof – raiul lalelelor

Amsterdam cu alți ochi

Eurotrip 2019 – sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Antwerp și secretul diamantelor

Granada și secretele Complexului Alhambra

Azi e o zi destinată orașului Granada și descopăr secretele Complexului Alhambra. Pornesc cu ceva stropi de ploaie dar sper să nu fie vină uraganul.

După ce cu o zi înainte m-am bucurat de ultima zi de lucru, iată-mă în Spania. Noroc cu un zbor de Aer Lingus foarte matinal din Dublin și hop-țop la ora 10.00 sunt deja în Malaga.

Granada, superb oraș andaluz, l-am pus pe bucket list după ce îmi povestise prietena mea, Ema că fusese aici. La o scurtă căutare pe Google m-am convins că nu e de ocolit. Superbul oraș andaluz e cunoscut pentru monumentele de arhitectură islamică alături de Cordoba, Complexul Alhambra fiind piesa de rezistență și dovada vie a prezenței islamice în Spania secole de-a rândul.

Granada

Fug rapid în autogara Malaga să prind autobuzul și în aprox o oră sunt deja la locul faptei în Granada. Urci aleea betonată din pădure și ajungi rapid la Justice Gate, aici găsești toate indicatoarele.

Alhambra

Alhambra
Justice Gate

După nici 30 de minute mă vad cu biletul în mână cu acces în tot complexul (General Day ticket) cu mențiunea că la Palatul Nasrid nu mai sunt bilete. Sentimentul de vină dispare parțial, nu e Palatul Nasrid dar măcar e restul complexului Alhambra.

Recomand achiziționarea biletului înainte. În perioada de vârf biletele sunt sold-out și cu 2 luni în avans. Mai multe detalii despre bilete găsiți aici.

Mă uit pe hartă și o tot întorc pe toate părțile, nu știu de unde să încep și să nu ratez nimic. Cred că nici o limbă nu are atâtea cuvinte la superlativ pentru a descrie în câteva rânduri frumusețea complexului Alhambra. O minunăție cocoțată pe deal, dominând orașul care îți oferă priveliști spre piscurile înzăpezite ale munților Sierra Nevada.

Îi spun complex pentru că e format din Palatul Nasrid, Alcazaba, Palatul Carlos al V-lea, Turnurile, zona înaltă a Alhambrei și zona de relaxare și odihnă a sultanului, Generalife.

Complexul Alhambra se naște în secolul a IX-lea, anul 889 când Sawwar ben Hamdun a ajuns în Alcazaba. Alhambra devenit reședință regală doar la venirea regelui Mohammed ben Al-Hamar (cunoscut ca Mohammed I) din dinastia nasrid în secolul al XIII-lea fiind și perioada de maximă înflorire a complexului.

Mohammed I și Mohamed al II-lea au fost cei care au construit canalizarea și toaletele publice precum și moscheea, unde apoi s-a construit Biserica Sfintei Fecioare Maria.

Yusuf I și Mohammed  al V-lea au construit cele ma frumoase edificii care se poate vedea și azi, au întărit Alcazaba, au construit Justice Gate (Poarta Justiției) precum și clădirea cu toaletele publice între anii 1333-1354.

Odată ce creștinii au cucerit înapoi Granada în anul 1442, Carlos al V-lea a ordonat demolarea complexului pentru al reconstrui și ai schimba numele din dorința de a șterge orice urmă a islamului. Fiind impresionat de splendoarea palatului maur, acesta nu a mai fost distrus rămânând palatul regal al regelui.

Complexul a fost declarat Patrimoniu UNESCO în anul 1984.

Palatul Carlos al V-lea și împrejurimi

Din această parte a complexului fac parte Justice Gate, Wine Gate, Palatul Carlos al V-lea, Medina, Grădina Sfântul Francisc, Baños de la Mezquita.

Alhambra

Granada

Alhambra

Granada

Alhambra

Palatul Carlos al V-lea

Alcazaba – Alhambra

Alcazaba este cea mai veche parte a complexului Alhambra fiind construită de Mohammed I. Din aceeași zonă fac parte: fortăreața, Piața Armelor, Turnul de Veghe, Grădinile de Los Adarves. De aici se poate admira cartierul Albayzin precum și piscurile înzăpezite ale munților Sierra Nevada.

Alhambra

Watch Tower
Alcazaba

Granada

Granada
Munții Sierra Nevada
Granada
Cartierul Albayzin

Turnurile și zona înaltă a Alhambrei

O serie de turnuri și grădini care se pot admira în această parte a complexului printre care Turnul Prințesei, Turnul cu apă, Palatul Yusuf al III-lea. Această zonă face legătura cu Palatul Carlos al V-lea.

Generalife – Alhambra

Este cunoscută ca și zona de relaxare și recreere a regelui. Grădinile Bajos și Los Jardines Altos iar cel mai important edificiu este Curtea Canalului de Apă. Florile doar ce începeau să înflorească așa că peisajul a fost pe măsură.

Am bătut în jur de 4 ore tot complexul asta în condițiile în care nu am reușit să vizitez Palatul Nasrid.

Nu aveam cum să ratez o plimbare și în cartierul Albayzin. Străduțe întortocheate și înguste, cu trepte, pavate, pline ochi cu mici buticuri de suveniruri, bijuterii, mirodenii și condimente. Spiritul acesta islam și vibe-ul îmi aducea aminte de Marrakech. Îmi era mai mare dragul să străbat străduțele înguste fără hartă și fără să știu unde merg.

 

Itinerar:

Eurotrip 2019

Top 8 lucruri de făcut în Malaga

Ronda – pueblos blancos și corida

Antwerp și secretul diamantelor

Bruxelles la fel de frumos ca și prima oară

Bruges – orașul medieval de la Marea Nordului

I ♥ Amsterdam

Zaanse Schans – paradisul morilor de vânt

Parcul Keukenhof – raiul lalelelor

Amsterdam cu alți ochi

Eurotrip 2019 – sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Granada și secretele Complexului Alhambra

Galopul Lisabonei în 24 de ore

Galopul Lisabonei în 24 de ore a început sâmbătă dimineață și au fost 24 de ore extrem de scurte. Mi s-a părut crimă curată să vezi atâtea într-un timp așa scurt. Mă uitam pe hartă și nu știam de unde să încep :)).

După cele 3 zile petrecute la Fatima, i-am condus pe ai mei la aeroport. Eu mai rămân la un maraton de 24 de ore de explorat Lisbona.

Cazarea am avut-o foarte aproape de aeroport așa că am luat metroul spre centru. Turnul Belem, Mănăstirea Jeronimos și Podul Vasco da Gama erau un must și după vedem cum stăm cu timpul.

Arcul de Triumf din Lisabona, pietonala Rua Augusta și portul erau pline ochi de turiști. Aici se simte energia orașului amestecată cu râsete și chicoteli în diferite limbi. M-a încărcat pozitiv locul iar în port era o atmosferă foarte relaxantă, toată lumea stătea la soare pe jos iar valurile se spărgeau la mal în bătaia soarelui de martie.

Eram prea ocupată să stau doar cu ochi în telefon pe hartă așa că am închis telefonul și am luat-o la pas. Dacă era o stradă care îmi trăgea cu ochiul coteam la dreapta fără să stau prea mult pe gânduri. Știam că timpul e scurt dar nici nu vroiam să alerg în van, vroiam să mă bucur de moment și loc.

Mergând agale din Praca do Comercio am ajuns la Castelul San Jorge. Atmosferă de sărbătoare, străduțe înguste și pavate, rufe spălate în public și mulți artiști stradali. Oare cum e să fii artist de la balconul apartamentului tău făcând balonașe?

Nu am zăbovit prea mult, vroiam să găsesc un loc unde să mănânc dar terasele erau pline și aglomerația peste măsura gustului meu. Am renunțat și la a vizita castelul din lipsă de timp.

De la Castelul San Jorge merg mai departe și cotesc la stânga și la dreapta cum îmi vine. Peisajul e frumos și tot locul îmi dă o stare de bine fantastică. Cum necum ajung și la Catedrala din Lisabona încercând să găsesc stația de tramvai ca să ajung la mănăstire și turn.

Mănăstirea Jeronimos probabil cel mai important lăcaș de cult din Portugalia. Este impunătoare iar de cum ai vazut-o poți să observi arhitectura și detaliul cu care a fost creată. Face parte din Patrimoniul Unesco din anul 1983 având o strânsă legătură cu Vasco da Gama. Practic mănăstirea a fost ridicată în cinstea realizărilor marelui explorator în anul 1502 aici fiind și înmormântat.

Nu mi-a rămas prea mult timp să vizitez și mănăstirea însă am reușit să vizitez biserica mănăstirii închinate Fecioarei Maria.

Turnul Belem, l-am văzut prima oară într-o carte pe când eram la școală și de atunci mi-a rămas în minte. Portugalia mi se părea atât de departe de România la vremea aceeea dar cu timpul realizezi că kilometri sunt doar un număr oarecare.

Face parte din Patrimoniul Unesco împreună cu Mănăstirea Jeronimos și a fost ridicat în 1515 în cinstea marilor expediții pe cale maritimă având și rol de apărare al orașului. Este contruit în stil gotic târziu numit și manuelin, stil caracteristic Portugaliei datorită regelui Manuel.

Mi s-a părut mai degrabă un mic castel datorită stilului gotic decât o fortăreață.

Și dacă tot sunt aici la mama tartei portugheze acasă, cum să nu încerci Pasteis de Belem. Pentru cei care vă programați un city break la Lisabona patiseria se află la 2 pași de Turnul Belem și Mănăstirea Jeronimos sub numele Antiga Confeitaria de Belem.

Nu prea ai cum să o ratezi dar depinde de răbdarea fiecăruia dacă apuci să și guști faimoasa tartă. Problema mea a fost coada imensă la ușa patiseriei. O coadă ce se întindea pe 2 străzi. Îmi curgeau balele de poftă și în același timp eram iritată că nu am timp să stau la rând. Am last-o baltă de data asta. Data viitoare când mă întorc la Lisabona mă pun la rând de dimineață.

Pasteis de Belem a devenit marcă înregistrată în 1837 și rețeta nu e scrisă nicăieri, sunt doar 3 persoane care cunosc îngredientele devenind desertul savurat de orice turist în Portugalia.

 

Itinerar:

Portugalia văzută prin ochii părinților mei

3 zile de liniște la Fatima

Portugalia: sfaturi și cheltuieli

Ziua II & III: Marocul autentic – 2 zile în deșert

Am reușit să dormim doar câteva ore, gazda știa că la ora 7 este plecarea în tur așa că s-a trezit dis-de-dimineață să ne pregătească micul-dejun. Cafea, fructe, pâine făcută pe plită, lapte și gem.

Doar ce terminăm micul dejun șoferul vine să ne ia și astfel începe turul în deșert presărat cu surprize care mai de care alese. Suntem aprox 13 persoane de naționalități diferite.

Când am verificat traseul acasă, înainte să fac rezervare, google maps arăta un drum de aprox 6 ore și 355 km până în Zagora. Mă gândeam că nu avea să fie așa rău.

Drumul șerpuiește prin Munții Atlas iar priveliștea e minunată în schimb observ că drumul e tot mai greoi. Nu este autostradă, porțiuni de drum în lucru prost semnalate iar pe alocuri nu există niciun semn de circulație.

În jurul orei 13 ajungem la Aït Benhaddou, oraș marocan fortificat, patrimoniu UNESCO din 1987. Orașul fortificat e separat de podul construit doar cu câțiva ani în urmă, aici fiind încă 4 familii care locuiesc în orașul vechi.

Ksar Aït Benhaddou este probabil cel mai emblematic loc privind cultura marocană, casele construite din noroi cu o tentă de portocaliu, cuptoarele vechi care încă se pot vedea împreună cu peisajul superb dacă urci în kasbah au făcut din acest loc o atracție turistică de renume mondial aici fiind filmate o parte din celebrele filme precum: Sodoma și Gomora (1963), Gladiatorul (2000), Alexander (2004), Prince of Persia (2010) și o parte din Game of Thrones.

Din lipsa de timp, plimbarea în orașul fortificat a fost destul de scurtă pentru a avut suficient timp pentru masa de prânz și de a parcurge kilometri rămași înainte de apusul soarelui.

Ghidul ne povestea că biletul de intrare în Sahara este hijab-ul astfel că înainte de plecare am fost duși la o tarabă unde ne-au făcut o mică demonstrație cum se folosește hijab-ul ulterior cumpărându-le mai bine de jumătate de grup cu un preț deloc mic.

Mi s-a părut o mică scamatorie de a mai face bani pe buzunarul turiștilor.

Fiind un drum atât de lung până în Zagora, am reușit să ieșim din zona turistică, acolo am văzut adevăratul Maroc. Marocul nu înseamnă doar Marrakech, hoteluri de 4-5* în zonele de litoral și restaurante scumpe.

Am văzut un Maroc sărac, case construite tradițional care stăteau să pice și multe sate fără curent electric, ici-colo câte un panou solar. Sătenii încă se ocupă cu creșterea animalelor și au diferite plantații în spate casei care se pot adapta climatului deșertic.

Kilometri curg și mai trag cu ochiul pe hartă, observ că trecem de ultima localitate și parcă nu bate cu ceea ce văd pe geam.

Zagora e poarta de intrare în Sahara. Când spui Sahara te gândești la dune de nisip și deșert cât vezi cu ochii.. Ei, aici nu a fost așa. A fost un deșert stâncos și nici urmă de vreo dună de nisip.Am ajuns chiar înainte de apus unde ne așteptau cămilele să ne ducă la corturi. Da, plimbarea cu cămila în deșert e inclusă în distracție.

Aprox 30 minute a durat distracția dar pentru Mihai a fost un chin, la mine a fost suportabil. Nu e prima oară când m-am plimbat cu cămila, avusesem o experiență de genul în Gran Canaria.

Ajunși la cort primim un bun-venit de la beduini și tradiționalul ceai și se strigă lista pentru cazare. Aici au intervenit niște neînțelegeri privind cazarea la cort.

Eu când am făcut rezervarea am plătit un supliment pentru a avea cort separat (private tent) și se pare că doar pe noi și pe încă un cuplu iau găsit pe lista cu upgrade la cort privat.. Au rămas alte 3 cupluri care au fost nevoite să împartă cortul cu alte 2-3 persoane deși aveam confirmarea pe telefon pentru cort privat. Beduinul susținea sus și tare că nu apar pe listă și că nu are ce să facă și să sune la agenție. For real?! Suntem la mama naibii în deșert fără internet și semnal la telefon și tu te aștepți să sune cineva la agenție sâmbătă seara la ora 19.00 – 20.00?

Nu mi s-a părut deloc profesional cum au rezolvat situația iar lumea a rămas puțin dezamăgită.

Înainte să fac rezervare am trimis email agenției și am întrebat dacă sunt dușuri, mi s-a răspuns că la cort privat sunt. Nu am văzut urmă de duș în tot campusul acela, chiar mă întrebam dacă beduinii se spală? De toalete ce să mai spun, cică 2 intrări (doamne și domni) iar când intri de fapt era același cort fără nici un separeu pentru femei și bărbați.

Am zis asta e, o noapte nu murim. Mihai și-a lăsat jacheta în microbuz așa că a simțit la maxim cele 2-5 grade. Treabă serioasă să îl mai conving pe Mihai să calce în Maroc :)).

Trezirea a fost super devreme, un mic dejun rapid (ceai, pâine cu unt, miere și gem) și înapoi călare pe cămile.

Vă spuneam că pentru Mihai a fost un chin plimbarea cu cămila? În dimineața următoare aveam să aflu de ce pentru că am nimerit cămila lui. Era atât de incomod suportul acela din lemn încât îți venea să urli. Nu te puteai așeza nici cum fără să nusimți durere. Mihai și alte 3 persoane au mers pe lângă cămile până la șoseaua principală.. Același drum înapoi în Marrakech și gata.

Drumul înapoi a fost la fel de lung și spre după-masă iată-ne înapoi în Marrakech. Facem cazarea la hotel, între timp ne întâlnim cu Alina și Stephen mulțumindu-le că nu au venit cu noi :)).

Am terminat seara cu o plimbare spre centru și povești din deșert.

Itinerar:

Marrakech: gust dulce (sau sărat?) de Africa

Ziua I: Marrakech la ceas de seară

Ziua IV: Marrakech – mix de culori,arome și tradiții

Marrakech: sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Ziua II & III: Marocul autentic – 2 zile în deșert