După 2 zile de ploaie continuă azi parcă s-a mai deschis vremea. Azi suntem leneși amândoi și ajungem ceva mai târziu în centru. Azi știu sigur că Hallgrímskirkja este deschisă și clar nu putem rata o panoramă a orașului din turn.
Lumea se mișcă pe aici așa că ne punem cuminți la rând pentru a urca în liftu, după nici 1 minut, frumusețea se dezlănțuie.
Uitasem să menționez că arhitectura bisericii este una aparte fiind inspirată din formele vulcanice pe care lava le modelează în coloanele de bazalt. De asemenea, o altă piesă valoroasă este orgă construită de organistul Johannes Klais cu o înălțime de peste 15 m și 5272 de tuburi.
Taxa de intrare în turn este de 1000 ISK (8 EUR).
După astfel de priveliști merge ceva cald. Așa era planul asta până nu am văzut că era coadă până afară la…înghețată. Nu am putut să nu o gust, pe lângă că îmi era deja frig, înghețata a pus punctul pe i :)). Și cum înghețata e molipsitoare am dublat porția :)).
Bine zgribuliți după înghețată dăm o fugă la Lacul Tjörnin situat în fața primăriei și în centrul capitalei Reykjavik. Lacul este unul din locurile unde trec cei mai mulți turiști. Un obicei poate frecvent între turiști este să hrănească rațele și lebedele.
Arhitectura caselor mă impresionează la fel de mult, făcute din lemn și acoperiș roșu din tablă, simple și cochete. Hmm, oare cum e să locuiești aici? Mă întrebam oare cum e vara aici? Fiind situat în golf, aici în Reykjavik clima este mult mai blândă. Oare cum e să te plimbi seara și să danseze aurorele deasupra ta?
Cu atâtea idei și scenarii cu aurore tragem o fugă în port și ne întoarcem în buricul târgului pentru cină.
La cină alegem un restaurant în centru, Mihai vroia să guste berea locală. Colac peste pupăză în restaurant este un cuplu care fuseseră în același autocar cu noi în turul Golden Circle. Nu apucăm bine să mâncăm căci domnul de lângă noi ne aude vorbind românește și hop și el participă la discuție. Cu o seară înainte vorbeam cu Mihai la un alt restaurant că nu știu dacă avem noroc să vedem aurore, barmanul ne aude vorbind și ne răspunde tot în română.
Nu pot să spun că îmi displace. Islanda nu este o țară deloc ieftină și nici pe departe atât de populară precum alte țări. Turismul este principala industrie aici și mă bucură faptul că întâlnesc și români aici.
În drum spre hotel, sunt tot cu ochii pe cer, poate poate o dâră verde se zărește. Cerul e clar și mă întreb de ce nu au reprogram turul de aurore în seara aceasta.
Ajunși la hotel, ne pregătim bagajul deoarece zborul este dimineața devreme și ne rămân doar câteva ore de somn.
La 3 dimineața, chiori de somn amândoi avem parte de ultima dezamăgire când șoferul ne întreabă cu o față senină: ”Ați văzut aurorele noaptea aceasta? S-au văzut atât de frumos!” Are you for real? Ne uitam unul la altul cu o față de parcă îngropam pisica, nu a fost să fie.
În drum spre aeroport îmi mai arunc ochii pe cer și ultima speranță a murit când nici din avion nu am văzut nimic.
Itinerar:
Islanda: vânătoare de aurore boreale
Ziua I: Reykjavik și vânătoarea de aurore boreale
Islanda: sfaturi și cheltuieli