Perioadă: 6-13 octombrie 2018
Participanți: solo
Puncte forte: Vancouver, Grouse Mountains, Capilano Suspension Bridge, Whistler, Victoria
Cred că am uitat ce vârstă aveam de când auzisem prima oară de Canada. Aveam o rudă mai îndepărtată acolo și mă întrebam cum e posibil să zbori atâtea ore și să treci oceanul. Nu știu de ce tot timpul am avut o afinitate pentru Canada și la vârsta care o aveam atunci mi se părea imposibil să ajung și eu într-o zi acolo.
Mă uitam cu limba scoasă la toate persoanele pe care le auzeam vorbind de Canada, ori că au fost în vizită ori că sunt deja stabiliți acolo. Chiar și acum câțiva ani mi se părea aproape irealizabil să pășesc pe tărâm canadian.
Am spus și repet, să plec din România a fost una din cele mai bune decizii luate. Am fost forțată să mă descurc singură și să învăț din greșelile mele.
Iată că un an de când m-am angajat în Dublin la o agenție de turism l-am sărbătorit în Canada.
Piața turismului e diferită comparativ cu cea din România din toate punctele de vedere: conexiuni, prețuri, flexibilitate, frecvența zborurilor, avantajul unui aeroport internațional foarte aproape etc.
Am avut o săptămână plină și planul foarte bine elaborat de acasă, știam ce voi face în fiecare zi, verificând condițiile meteo și orientându-mă după acestea.
Poate mă întrebați de ce am ales Vancouver? Aflasem că se scot vizele de turist pentru Canada și undeva știam că anul asta sigur merg, nu știam orașul dar Canada trebuie să fie. Am tot întrebat în stânga și în dreapta persoane care au cam bătut Canada care variantă e mai bună: Toronto, Montreal, Calgary, Quebec sau Vancouver?
Toronto mi s-a spus ca e prea americanizat și nu e ceea ce căutam, Montreal și Quebec era varianta de luat în calcul, în Calgary era doar munte dar problema era că trebuia să închiriez mașină și nu sunt un șofer desăvârșit așa că am renunțat. A rămas Vancouver care câștigase teren, toată lumea spunea că e un oraș cu un vibe diferit, ca e un oraș pentru tineret și că sigur nu mă voi plictisi. Așa că a rămas Vancouver chiar dacă a fost mai scump biletul de avion :P.
Am plecat dimineață și am ajuns în jurul prânzului, deși zburasem 9.30 h diferența de fus orar a ajutat. Am făcut check-in-ul și am plecat în tura de recunoaștere.
A doua zi am bătut orașul, zona de Yaletown si Granville Island pe o ploaie măruntă care nu se mai oprea.
A treia zi am cutreierat China Town, Vancouver-ul având o foarte mare populație de asiatici, în special chinezi. M-ai mult de jumătatea populației din Vancouver nu sunt vorbitori nativi de limbă engleză.
A patra zi e zi cu noroc, un soare de octombrie superb, de-a dreptul cald astfel că petrec toată ziua în Stanley Parc, cel mai mare parc din America de Nord iar spre seară admir un apus superb la mare.
Nu am problemă cu mersul pe jos când merg pe coclauri dar în aceea zi chiar am simțit că mă dor picioarele.
A cincea zi o petrec în afara orașului unde îmi place mie foarte mult: la munte. Încep dimineața cu un pod suspendat și termin după amiază cu un hike în Grouse Mountain.
A șasea zi e cu fainoșag pentru că merg spre capitala Vancouver Island – Victoria. Ziua începe de dimineață cu feribotul, o zi plină de vizitat iar apusul mă prinde din nou pe feribot, vai ce frumos e aici! Pot să rămân?
A șaptea zi e din nou la munte cum îmi place mie și nu oriunde. Nu, nu! E în Whistler, una din cele mai frumoase stațiuni de ski din lume și cu prețuri pe măsura ei. Nu puteam să închei mai bine săptămâna decât să stau la soare în sătuțul cu pricina înconjurat de munți și să fac o scurtă drumeție.
Pot să spun că a fost unul din cele mai frumoase coclauri de până acum. Canada e mare și cu siguranță aceasta nu a fost prima și ultima vizită.
Itinerar:
