Știi acel moment de glorie când ești în același loc ca și poza din ghidul tău? Acel moment de glorie l-am avut azi: Capilano Suspension Bridge era pe coperta ghidului meu.
Vremea e absolut perfectă pentru o zi obișnuită din timpul săptămânii, culori frumoase de toamnă și unde poți să te bucuri de ele dacă nu la munte.
Prima oprire a fost la Capilano Park și m-am învârtit puțintel până am ajuns. Problema era transportul, practic este în afara orașului și e de combinat 2 autobuze. Nu că era imposibil dar ceva îmi dădea cu virgulă, asta până am verificat site-ul lor și am văzut că au transfer gratuit aflat la 15 minute de hostelul meu din Downtown. Mai multe detalii găsești
aici.
Puzderie de oameni în așteptarea aceluiași autobuz și uite-mă plantată la intrare după aprox 25-30 min. Îmi scutur buzunarul de 39,50 CAD (preț de student :)) ) și mă las efectiv furată de peisaj.
La intrare găsești totem poles pe care nu ai cum să nu îi vezi, după care piesa de bază a parcului: podul suspendat de unde poți vedea în toată splendoarea canionul. Odată trecut podul este un mic traseu printre copaci de zici ca ești într-un parc de distracție. Odată ce treci podul înapoi ajungi la puntea suspendată.
Mi-am petrecut prima parte din zi aici urmând să o iau din loc spre Grouse Mountain la câțiva km depărtare de Capilano Park. Ies din parc și aștept autobuzul spre următoarea locație unde ajung în aprox 10-15 minute și mamă ce covor frumos de toamnă.
Nu îmi ia mult și mă dezmeticesc în al doilea rai: munte frumos, lume la alergat și un aer curat.
Îmi făcusem lecțiile de acasă și știam care e treaba cu urcatul și la ce este de belit ochii pe aici. Treaba e simplă și te scutură de câțiva zeci de euro în 2 secunde și 3 mișcări. Intrarea în parc și telecabina dus – întors este 56 CAD. Dacă vrei și o vizită la The Eye of the Wind te mai scuturi de încă 15 CAD.
Citisem că este o variantă low-cost și anume să urci cu piciorușele tale până sus și să cobori cu telecabina. Varianta mai sănătoasă și mai rămân cu ceva bani pentru sirop de arțar :)). Zis și făcut!
Hike-ul cu pricina se numește Grouse Grind Trail și pornește din parcare, un traseu de aprox de 1,5 – 2 h cu o lungime de 2.5 km și 800 m diferență de nivel.
Am reușit să îl parcurg în 1.42 h fără să mă grăbesc și să mă bucur de peisaj. Pe alocuri sunt și trepte dar scoți limba până sus, eh așa e cu cei care nu prea mai au antrenament, ca și mine :)).
Sus se pot vedea și 3 urși grizzly și o altă telecabină ce duce la The Eye of the Wind. După ce m-am învârtit pe acolo am luat telecabina (Skyride) ca să cobor deoarece să faci hike-ul în sens invers este interzis, e prea abrupt. Se poate doar urca.
Mă plantez din nou în stație ca să prind autobuzul spre Capilano Park și ghici ce? Nu știu cum necum dar șoferul nu a vrut să îmi ia banii de bilet. Când a auzit că merg doar până la Capilano Park (aprox 10 stații) a zis ca e ok și mi-a făcut semn să urc. Nu i-am zâmbit și nici nu i-am tras cu ochiul dar gestul m-a uimit maxim. De la Capilano Park am luat din nou shuttle bus spre Downtown Vancouver și dusă a fost și ziua a 5-a.
Itinerar:
Canada: jurnal de vise devenit realitate
Ziua I: Vancouver, am ajuns!
Ziua II: Vancouver la pas
Ziua III: Vancouver-Chinatown
Ziua IV: Toată ziua Stanley Park
Ziua VI: Vancouver Island – Victoria
Ziua VII: Whistler – raiul schiorilor
Vancouver: sfaturi și cheltuieli
