Categorie: UNESCO

Ziua III: priveliști la apusul soarelui

     Ziua a III o începem destul de matinal. Azi e ultima zi și mai avem planificate niște obiective așa că trecem la treaba. Maria sugerează să începem cu Catedrala din Roskilde, catedrală unde sunt îngropați membrii familiei regale. Roskilde este un orășel situat la 35 de km de capitala daneză.
Ajungem destul de repede, înainte să se deschidă așa că apucăm să mâncăm ceva dulce din piața de lângă catedrală.
     Catedrala a fost fondată la sf. sec X și a fost prima catedrală gotică din Scandinavia. Deși e una din principalele catedrale daneze, aici nu au avut loc nunți sau încoronări. Catedrala a devenit un mausoleu al familiei regale daneze începând cu sec XV.
      Catedrala face parte din patrimoniul Unesco începând cu anul 1995 fiind vizită de peste 150.000 de turiști anual.
     După vizitarea catedralei ne întoarcem în Copenhaga și fugim spre un alt castel..nu altul decât Castelul Rosenborg. Castelul Rosenborg un una din cele mai frumoase bijuterii arhitecturale daneze. Castelul a fost ridicat între anii 1606-1634 și a fost ocupat de familia regală până în 1720. 
Fiecare rege a adăugat camere acestea fiind decorate în funcție de tendințele din perioadele respective.
     Ca și atracții principale ale castelului se numără Sala Mare unde se află și tronul păzit de 3 lei din argint, celebrele tapițerii Rosenborg care datează din 1693 și nu în ultimul rând bijuteriile regale care se află în subsolul castelului.

    Tot aici se găsesc portretele lui Johan Friedrich Struensee și ale reginei Caroline Mathilde. Regina Caroline Mathilde a fost căsătorită cu regele nebun Christian al VII-lea și a avut o aventură cu medicul regelui. Acest episod din istoria daneză a fost evidențiat în filmul „A royal affair” film care a câștigat numeroase premii. În film este evidențiată drama reginei și urmările aventurii cu medicul Struensee.
     Un ghid complet al unui oraș nu e complet dacă nu admiri orașul de sus. Unul din locurile unde poți admira orașul de sus este Turnul Rotund.
     Turnul Rotund este cunoscut ca fiind cel mai vechi observator astronomic din Europa în funcțiune datând din anul 1642. Astăzi observatorul astronomic este folosit de astronomi amatori.
Observatorul are o platformă exterioară de unde se poate admira priveliștea orașului. 

     După ce am admirat priveliștea orașului de sus ne gândim că o tură cu bărcuța pe canalele daneze nu sună rău așa că o luam din loc. E prima plimbare de acest gen care am făcut-o. E un mini-tur al orașului văzut de pe canale, cu explicații de la ghid care punctează principalele atracții turistice așa că mai trecem în revistă încă odată: Nyhavn, Mica Sirenă,cartierul Christiania, Opera și Biserica Mântuitorului.

     Turul durează aprox 1 oră iar dacă am ajuns din nou în Christiania, de data aceasta în timpul zilei, Biserica Mântuitorului îmi trage cu ochiul ( de fapt mi-a tras cu ochiul și în prima zi) și turnul acelă mă ispitește maxim. 
    Biserica Mântuitorului este cunocută pentru turla superbă care o are și 400 de trepte în spirală dintre care ultimele 150 de trepte înconjoară turla pe exterior turiștii fiind asigurați doar de un simplu grilaj de fier. Asta știam de acasă și eram super încântată de puțină adrenalină dar niciodată planul de acasă nu se potrivește cu cel din piață.
Aici am ajuns târziu, pe lângă ca era târziu era o coadă până afară..săream de pe un picior pe altul și nu știam dacă reușim sa urcăm, altă șansă nu aveam deoarece în aceeași seară aveam avion spre Budapesta :)). 
     Norocul a fost de partea noastră, urcăm pe niște scări înguste de lemn și prin niște turnuri prăfuite până ajungem la prima platformă..aici s-a dezlănțuit frumosul…un schelet perfect de Copenhaga scăldat în razele apusului de soare. A fost una din cele mai frumoase priveliști văzute.

     De aici nu știu ce s-a întâmplat, efectiv am uitat de partea cea mai palpitantă..nu am urcat mai sus deși lume pe prima platformă nu prea mai era și sincer cred că eram așa de absorbită de peisaj încât nici nu am văzut următoarele trepte. (Maria a mai fost încă odată după o perioadă și mi-a spus că erau acolo, mama lor de trepte). Și uite așa am ratat puțină adrenalină. Promit să recuperez și asta deoarece am prea multe restanțe :)).
     Astea au fost nebuniile făcute în Copenhaga..o capitală frumoasă, cu oameni relaxați și muuulte biciclete. Drumul spre casă a fost luuung, am ajuns în miez de noapte în Budapesta și spre dimineață în Satu Mare. 
     V-am pupăcit!!!!
Citește și:

Mina Wieliczka: aventură subterană

     Recunosc că am pus ochii pe mină de foarte mult timp iar când am decis că voi pleca în Cracovia a fost primul obiectiv pus pe listă care neapărat trebuia vizitat. După ce ne-am plimbat în Kosice și am ajuns în Cracovia (în gară) am zis că sărim peste centrul Cracoviei că doar mai stăm o săptămână, azi fugim la mină.
     Ne interesăm de tren și numai bine că în aprox 20 de minute am plecat spre Wieliczka. o localitate situată la aprox. 17 km de Cracovia. Tren frumos, cu are condiționat și wi-fi.
Din gară parcă am ghicit drumul până la mine, sunt panouri informative așa că nu prea ai cum să te rătăcești.
     Lume multă de zici că se dă pâine caldă în timp ce un tânăr ne întreabă dacă avem rezervare, raspunsul e nu, prin urmare ne îndrumă spre altă intrare în mina. Șocul nu a fost deloc mic când am văzut câtă lume stă la coadă, era pe puțin o coadă de 150 m. Culmea că rândul care mergea mai repede era doar pentru polonezi și un alt rând pentru turiștii de alte naționalități.
Realizăm că nu prea avem ce face și stăm la coadă și eu broscodind că nu mai fac prostia să nu îmi fac o rezervare în prealabil.

   Am stat aprox 2 ore la coadă într-un soare ucigător și unde inclusiv apa din flacon clocotea. A stai așa, asta a fost coada până ne-am luat biletele :)).
Nici nu știam exact cât este biletul, eu mă uitasem pe site dar cel mai probabil mi-a dat cu virgulă la conversia din zloti în euro sau lei.
     Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut prețul afișat: 84 zloti (echivalentul a 20 euro), nu știu de ce am avut impresia că e 10-15 euro.
Norocul a fost că aveam cardul de studentă, așa că am beneficiat de reducere deoarece eu am plătit doar 64 zloti, așa că dragi stundenti, dacă tot aveți carduri, nu le lăsați acasă, niciodată nu se știe când sunt bune.

     După ce ne vedem cu biletele în mână așteptăm ora de intrare cu ghid în limba engleză. Da, este ghid inclus și nu intri de capul tău, totul este foarte organizat.
      Ce faci când ajungi într-o mină? Te pui și cobori trepte, dar nu 2, ca să ajungem la primul nivel am coborât ”doar” 378 de trepte. Mina are o lungime de 300 km din care doar 3,5 km pot fi explorați de către turiști.
     Nu există loc fără legende iar mina nu face o excepție așa că legenda începe când prințesa Kinga , fiind în călătorie cu soțul ei contele Boreslav, a aruncat inelul de logodnă într-o mină de sare. De cum a ajuns în Polonia a poruncit minerilor să sape un puțș în primul bulgăre de sare a fost găsit și inelul prințesei Kinga. In sec XI a fost săpată și o capelă de sare în cinstea prințesei Kinga care se poate vedea și azi și este locul cel mai frumos din toată mina.
     Din mină s-a extras sare doar oână în anul 2007 iar în cei 600 de ani s-au extras 26 milioane metri cubi de sare, aici fiind totodată și cea mai mare colecție de ustensile și utilaje de extracție a sării din Europa.

     De-a lungul timpului mina a fost vizitată de o serie de personalități precum: Nicolaus Copernicus, Frederic Chopin, Robert Baden-Powell, Papa Ioan Paul al II-lea și fostul președinte american, Bill Clinton.
     În anul 1978 mina Wieliczka a fost introdusă în Patrimoniul UNESCO.
     Din câte am înteles mina mai dispune de o bază de tratament, sală de conferințe, loc de joacă și alte minunății pe care noi nu am intenționat să le vedem și oricum eram contra-cronometru fiindcă trebuia să ne întoarcem în Cracovia.
  
Citește și:

Cracovia: orașul dragonului Wawel

     Cracovia ne-a fost casă aproape o săptămână în care am avut un program nebunesc, am acumulat un nr frumos de km de mers pe jos, am încercat să îi descoperim secretele, să îi plângem trecutul, să admiram arhitectura și să respectăm niște oameni foarte primitori și călduroși.
     Tot ce am vizitat în Cracovia și prin împrejurimi a fost în decursul a unei săptămâni, azi puțin, mâine mai mult și tot așa. Nu am apucam să vizităm tot ce ne-am propus (cred ca nici nu aveam cum) de multe ori eram pe fugă și au fost unele momente în care efectiv îmi doream să nu stau la coadă, să nu mă bat de toată lumea, îmi doream doar să savurez momentul și să mă bucur de el. 
     Am ajuns la concluzia că e un oraș boem, cu multă cultură care te poate învăța multe în măsura în care îi dai timp și răbdare.
     Cam tot centrul istoric al Cracoviei se concentreaza în Rynek Glowny – Piața Centrală. Aici se găsesc principalele atracții ale orașului și locul unde se întâmplă de toate pentru toți. E una din cele mai mari piețe din întreaga lume plus ca e veche de când mama și pământul.
Rynek Glowny (by Gabriel Pop)
     De cum pășești în Piața Cetrală nu știi în care direcție să o apuci, stai te minunezi și în secunda nr 10 te uiți pe hartă ca să reperezi ce vezi.
     Bazilica Sfânta Fecioară Maria, da e biserica aceea imensă care se vede de oriunde și care are 2 turnuri diferite cel mai înalt având 81 m. E una din cele mai importante biserici din Cracovia dar si cea mai bine păstrată, azi e simbolul orasșului si sincer, are și de ce.
O biserică din secol XIII construită din cărămidă în stil gotic care are ca și piesă principală un altar din lemn sculptat de Veit Stoss. Se zvonește că artistul a muncit aprox 12 ani la acest altar. A fost confecționat din lemn de stejar și e format din aripi care seamănă cu o carte și are titlul de cel mai mare și mai vechi altar gotic din Europa.
Trebuie să recunosc că nu am mai văzut o biserică atât de impunătoare: tavanul e pictat într-o nuanță de albastru viu cu stele iar fiecare colțișor e decorat și împodobit, nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării.
by Gabriel Pop 

        

 

      Turnul Primăriei (Wieża Ratuszowa) e unul din principalele puncte ale Pieței Centrale. Acest turn este singura parte rămasă din vechea primărie care a fost demolată în 1820 în scopul lărgirii Pieței Centrale.
Turnul masiv în stil gotic măsoară 70 m și a fost construit din piatră și cărămidă.
Etajul superior al turnul are o punte de observație pentru cei care vor să vadă Cracovia de sus.
     După ce ne-am clătit ochii în Piața Centrală am luat-o tot înainte ca să ajungem la binecunoscutul Complex Wawel. Aici cred că lejer aș fi putut să pierd o zi întreagă și să nu mă plictisesc dar timpul nu iartă și trece așa că am trecut prin Wawel destul de fugitiv. Numai bine, un motiv să mă întorc.
     Complexul Wawel este bijuteria cea mai frumoasă din tot șirajul istoric și cultural al Cracoviei. E piesa principală care poate ar avea nevoie de o zi întreagă ca să o vizitezi toată.
Castelul e format din mai multe clădiri dar cele mai cunoscute sunt Catedrala și Castelul Regal Wawel.
     Complexul a fost sediul oficial al monarhiei poloneze iar Catedrala a fost locul de încoronare a regilor polonezi.
Deși vizita noastră a fost scurtă și nu am reușit să vizităm și curtea interioară, am gustat și respirat puțină istorie. E un sentiment care îl am de fiecare dată când pot să văd ceva palpabil, să ating și să studiez.
             
     Din păcate în catedrală nu sunt permise fotografiile dar trebuie să știți că că aici este păstrat un sicriu de arginit al Sf. Stanislau care e protectorul național al Poloniei, care este aflat chiar la altarul principal. Ce mai e de văzut e Capela lui Sigismund, o capelă cu o cupolă de aur care adăpostește mormântul lui Sigismund II August.
     După vizita catedralei am ieșit în curtea interioară care e foarte aranjată și draguță + îți oferă o panoramă foarte drăguță a Vistulei.

 

     După ce ne-am clătit bine ochii mergem în căutarea dragonului. Nu știi legenda Dragonului Wawel?!? Stai că ți-o povestesc eu.
     Se spune că Dragonul Wawel a trăit într-o peșteră pe malul râului Vistula. Atât Catedrala cât și Castelul Wawel sunt situate pe dealul cu același nume. Un tânăr pe nume Krakus a reușit să omoare balaurul cu un amestec de sulfuri într-un berbec ucis. Dragonul a înghițit lacom berbecul iar balaurul a băut aproape toată apa din Vistula până când a făcut ”Booom” adică a…explodat.
De la numele eroului Krakus vine și denumirea actuală a orașului: Cracovia.
     Peștera dragonului există și astăzi, eu nu am văzut-o dar Dragonul Wawel îl găsești lângă Complexul Wawel și dacă ești cuminte și aștepți poate îți suflă și niște flăcări.
     După ce m-am lămurit care e treaba cu dragonul și Krakus am mers mai departe spre Kazimierz, cartierul evreilor, aveam în plan să vizitez Fabrica lui Schindler.
Odată ce lași în urmă Complexul Wawel și treci podul peste Vistula se schimbă tot peisajul.
Kazimierz a fost cartierul în care evreii și-au trăit viața până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial când a început adevarata oroare.
     De cum cobor din tramvai parcă respir alt aer iar decorul e total schimbat. Primul lucru care îmi sare în ochi e Piața Scaunelor, ulterior aveam să aflu că e opera unor sculptori și arhitecți polonezi , operă care marchează un moment din istoria orașului Cracovia.

    Următoarea oprire e la Fabrica lui Schindler, nu cred că există om care să nu fi auzit vreodată de celebrul film. Fabrica a fost transformată în muzeu unde se pot vedea și azi o parte din pereții scrijeliți, biroul lui Schindler și foarte multe obiecte personale.

 

     Nu e de spus prea mult despre muzeu, trebuie vizitat și simtit, recunosc că am ieșit cu o strângere de inimă. Sunt multe obiecte personale, afișe totul pentru a induce vizitatorul în momentul istoric. Mai multe detalii despre program și alte lucruri, gasiți aici . 
! Biletul de intrare a fost 15 zloti.

După ce am terminat de vizitat fabrica, am rămas foarte puțin prin zonă, poate merita cartierul mai mult timp.

 
by Gabriel Pop

     Următoarea oprire și cea din urmă a fost la Sanctuarul Divinei Îndurări. Sanctuarul e format din 2 biserici una închinată Papei Ioan Paul al II-lea și cea de-a doua închinată Sf. Faustina Kovalska, lângă acestea se află și mănăstirea unde a trăit Sf. Faustina Kovalska. De asemenea se poate vedea și camera Sf. Faustina.

 

     De Cracovia se mai pot spune multe, cu sigurantă multe lucruri sau obiective ne-am scăpat dintr-un motiv sau altul. Poate va veni un moment în care să îmi iau restanța dar până atunci vizităm dau o fugă și prin împrejurimile Cracoviei.
Citește și:

In Trogir timpul se oprește

     Trogir este ultima oprire din cele 3 zile de paradis petrecute în Croația. Odată ce pășești în orașul vechi e istorie, e un muzeu în aer liber. Fiecare colț, fiecare clădire, fiecare piață are o istorie și spune ceva, acel ceva care a câștigat lupta cu timpul.
Trogir poate fi considerat pictura orașului medieval creat de romani. A fost inclus în Patrimonul UNESCO 1997.

     Odată ce treci de o boltă, parte a orașului vechi știi că ai intrat în cartea de istorie, aici ceasul se oprește. Mă bucur de fiecare respirație și simt fiecare piatră din pavaj iar când ridic ochii ajung la Catedrala Sf. Laurențiu o catedrală cu acel turn impunător care datează din 1213.
Turnul se vede de la depărtare și primul lucru care îl fac pașii e să caute scările.

     Turnul datează din sec XIV-XVI iar treptele sunt efotul pentru un peisaj de vis

     Odată revenită cu picioarele pe pământ la 2 pași se găsește Turnul cu Ceas, un alt monument arhitectural al orașului. Este tot ce a rămas dintr-o biserică construită în 1422 Biserica Sf. Sebastian. Se spune că a fost construită în semn de mulțumire deoarece orașului a fost ocolit de cumplita epidemie de ciumă care a decimat Europa.
   Lângă Turnul cu Ceas se află loggia sau sala de judecată ce datează din 1312. Tot ce pot să spun e că este într-o stare foarte bună și găzduiește un basorelief realizat de Ivan Mestrovic. 

     Din centrul istoric pornesc o mulțime de străduțe în toate direcțiile încât nu știi pe unde să o apuci prin urmare le iau la întâmplare.

 

Biserica benedictină și mănăstirea Sf, Nicolae

Biserica Sf. Mihail
   Fortăreața Kamerlengo a fost construită în jurul anului 1420 moment în care orașul Trogir era sub dominație venețiană.Fortăreața a fost conectată la zidurile orașului iar astăzi fortăreața găzduiește concertele din cadrul Trogir Summer Festivals.

  De la fortăreață urmează să te plimbi pe faleză și toate cafenelele mă chemau la o limonadă rece.

     Aceasta a fost ultima oprire după care a urmat un drum lung spre casă dar până atunci mergem la o plimbare?
Citește și:

Ghidul pierduților în Split

     Secretul e că nu e niciun ghid :)). Nu ai nevoie de un ghid ca să te simți pierdut în Split. Pur și simplu te lași dus de val și…te pierzi. Te pierzi pe străduțe și în piețe, te pierzi în timp, te pierzi în imensitate, te pierzi în simplitate și până la urmă te pierzi pe drumul cel bun și știi că acela este.
     Split este cel de-al doilea oraș ca mărime din Croația și un important nod maritim deoarece de aici pornesc cele mai multe ferry-boat-uri atât spre insulele din Croația cât și spre alte țări.
Deoarece timpul a fost destul de scurt am făcut o oprire doar în centrul vechi și bine am făcut. Nu cred că centrul nou ar fi avut atâtea de arătat.
    De cum intri in centrul vechi te întâmpină Poarta de Argint a Palatului lui Dioclețian.
     Odată ce treci de Poarta de Argint a Palatului lui Dioclețian parcă intri într-o carte de istorie, drumul pavat și ceea ce a rămas dintr-un puternic fort îți spun ”Bine te-ai întors în timp!”
Cum treci de Poarta de Argint se ridică Palatul lui Dioclețian cu turnul care domină toată zona.
     Dioclețian a fost cel de-al 51 – lea împărat roman și s-a născut într-o familie umilă aici, în Dalmația. A fost împăratul care a condus Roma cu o mână de fier fiind cunoscut și pentru numeroasele reforme care le-a făcut în timpul domniei sale. După revenirea acestuia în Dalmația a decis să își construiască un palat. 
Azi Palatul lui Dioclețian este unul din cel mai bine conservate palate din perioada romană. 
     Nu ai cum să respiri istorie dacă nu ești la înalțime. Și de la înalțime istoria se respiră așa:

                       

                            

              

     După ce am respirat istoria de la înalțime mă întorc cu picioarele pe pământ și mă las pierdută pe străduțele de marmură și cafenele cochete

     Spre ieșirea din centrul vechi am dat peste unele galerii subterane foarte draguț aranjate cu souveniruri și cu atestarea UNESCO a Palatului lui Dioclețian.
     Traseul istoric se termină cu o faleză superbă plină cu terase și băncuțe de unde poți admira portul la nesfârșit.
     Și cum nu poți să spui că ai fost în Split și nu ai fost în port, am tras o fugă să vedem orarul ferry-boat-ului spre Insula Fericirii (numai dus). Din păcate nu am găsit-o, prin urmare am rămas cu priveliștea.

   Citește și:

Dubrovnik: unde marea îmbrățișează o cetate

     După ce am bătut la propriu riviera muntenegreană, ne mutăm în țara vecină, Croația e paradisul ideal în orice colțișor și îți oferă peisaje de neuitat. După ce în prima parte a zilei am vizitat Golful Kotor, după-masă ne delectăm într-una din cele mai frumoase cetăți de pe țărmul Mării Adriatice: cetatea din Dubrovnik.
     Pentru cine nu știe Dubrovnik are norocul să ”găzduiasă” cea mai frumoasă cetate de pe țărmul Mării Adriatice. Construcția cetății din Dubrvnik a început încă din sec VII. Perioadă sec VII este cunoscută ca fiind perioada migrațiilor când locuitorii Epidaurumului au migrat pe una din insulele Coastei Dalmate și au întemeiat orașul Ragusa, orașul fiind denumit Dubrovnik abia în anul 1918.
     Cetatea s-a păstrat foarte bine de-a lungul timpului astfel că toate obiectivele din interiorul cetății pot fii văzute și astăzi. Nu ai cum să nu remarci stilul venețian, o groază de biserici, cafenele, străduțe pavate și taverne. Cetatea din Dubrovnik este printre singurele cetăți din Europa căreia zidurile i-au fost păstrate intacte.
     Toată cetatea este înconjurată de ziduri puternice de 25 de m iar una din lucrurile frumoase care nu le poți face într-o altă cetate este să te plimbi pe acestea. Da, poți să te plimbi pe aceste ziduri, sunt mai mult decât sigură că peisajul e magnific asta dacă scoți din buzunar (numai) 20 euro.
     Eu am ales varianta pe jos și nu pe ziduri dar am rămas profund impresionată.

Intrarea în cetate se face pe Poarta Pile iar până la poartă se merge pe un pod de piatră, poarta este ”păzită” de statuia Sf. Blasie, care este și patronul orașului.

     Odată intrat în cetate dai de celebra Stradun, un bulevard de marmură bătut de miile de turiști care vizitează cetatea fiind și principala stradă a orașului vechi. Aici simți că te întorcii înapoi în timp, undeva prin 1460 :D.

     De pe artera principală a orașului se poate ajunge la toate obiectivele turistice din cetate:

*Fantâna lui Onofrio, una din cele mai frumoase obiective turistice. A fost construită în 1438 ca parte a unui sistem de alimentare cu apă. Fântâna a fost puternic deteriorată în urma cutremurului din 1667 azi putându-se vedea doar 16 sculpturi din care țâșnesc apă.

*Turnul Clopotului situat în capătul celebrei Stradum este cunoscut datorită unor mici statuete de culoare verde care lovesc clopotul în fiecare oră. Eu nu am prins momentul așa că next time stăm la pândă :P.

*Portul vechi al cetății este unul din locurile care nu ai voie să le ratezi. Aici e locul unde te poți așeza și poți să privești și să privești din nou

     Din portul vechi pașii te călăuzesc mai departe la Fortul Sf. Ioan iar de acolo ajungi la far, aici poți să vezi cel mai bine cum marea…îmbrățisează o cetate.

   De aici poți doar să te întorci, străduțe misterioase, o biserică pentru un moment de liniște sau o poză dintr-o altă perspectivă.

     Desigur că mai sunt și alte obiective de vizitat, unele mai importante, alte mai puțin importante însă atmosfera e una frumoasă…parcă ai vrea să rămâi să te pierzi pe fiecare străduță.
     Ca și aglomerație cred că e pliiin tot timpul dar face parte din farmecul ei :).
Ne vedem în Omis!
Citește și:

    

5 motive să te îndrăgostești de Muntenegru

Dacă nu ești convins că neapărat trebuie să îi treci pragul, am să îți dau 5 motive să te îndrăgostești de Muntenegru. O țară balcanică minunată ca o carte deschisă pentru iubitorii de mare, munte, orășele istorice și peisaje de vis. Stațiuni situate de-a lungul coastei Adriatice, golfuri, cetăți, fiorduri, toate le poți explora în mica țară balcanică cu cea mai frumoasă stațiune: Budva. Muntenegru a primit tot ce este mai frumos fiind țara unui adevărat colier: împodobit cu munte (Parcul Național Durmitor), îmbrăcat în perle (râul Tara) și scăldat în splendoare (Marea Adriatică).
Perioada: 26 – 29 mai 2016
Puncte forte: Budva, Golful Kotor, Sveti Stefan
Cele 3 zile petrecute aici m-au plimbat prin câteva stațiuni la mare cu cetăți misterioase, prin orașe cochete, plaje superbe și peisaje de vis. Un loc superb care miroase a lucruri făcute fără grabă, lucruri simple de care să te bucuri. Indiferent că admiri răsăritul, că te bucuri de o plajă din Budva, că fugi la cetate să admiri peisajul de vis sau că Golful Kotor îți fură inima pentru totdeauna, Muntenegru îți va rămâne la suflet.

1. Bună dimineața din Petrovac

5 motive să te îndrăgostești de Muntenegru

O stațiune liniștită și cochetă cu un mic port și o promenadă deloc plictisitoare a fost prima oprire. M-am bucurat de cele mai liniștite dimineți aici, înainte ca stațiunea să se trezească la viață. Cel mai frumos este să admiri marea de la cetatea venețiană.

Dacă ai admirat cetatea și marea, urmează treptele de lângă cetate prin pădurea de pini ca să te bucuri de un alt peisaj care îți fură ochii. Nuanțele de turcoaz și o priveliște mai clară spre cele 2 insule Katic și Sveta Nedjelja cu siguranță îți vor trage cu ochiul.

Cu siguranță te întrebi care e misterul celor 2 insule. Am reușit să ajung pe Sveta Nedjelja, insula care ascunde o capelă, asta după ce ne-am tocmit la preț cu un pescar. Legenda spune că această capelă a fost construită de un marinar grec care a naufragiat aici. Stațiunea se vede superb de pe insulă la ceas de seară.

2. Ulcinj și fuga la cetate 

Timpul alocat în Ulcinj a fost extrem de scurt. De Ulcinj Insula Ada Bojana este la o aruncătură de băț și tot aici este și granița cu Albania. Nu rata plaja Velika, 12 km de plajă cu nisip fin, plajă destinată nudiștilor. O primă experiență de acest gen și cel mai probabil, ultima.
Fiind presați de timp, cetatea am vizitat-o în fugă. Un loc tare frumos de unde poți să admiri iar și iar marea. Cetatea are și un mic port iar lumina de apus a fost perfectă. Stari Grad Ulcinj este considerat unul din cele mai frumoase complexe de la Marea Adriatică. Un oraș antic, case decorate în stil renascentist și baroc te poartă înapoi în istorie. Nu rata Turnul Balshic, palatul și Piața Sclavilor.

3. Budva – paradisul ascuns de ochii lumii

Budva

Budva a fost cireașa de pe tort și cea mai așteptată locație. Auzisem atâtea lucruri faine și mă bucuram tare de tot să fiu aici. Indiferent că vrei să te plimbi prin port, că vrei să te pierzi prin cetatea, că vrei să faci cumpărături, să savurezi o cafea pe malul mării sau să găsești plaje ascunse, aici le poți face pe toate.
Îmi plac maxim orașele port și mă bucur de ele de câte ori am ocazia să le vizitez (vezi Veneția sau orașe-port grecești). Budva face parte din top și e o adevărată plăcere să mă pierd în port. Terase, restaurante, ambarcațiuni de diferite mărimi și yacht-uri, toate le găsești aici.
De cum părăsesc portul, o cetate se deschide în fața mea. Stari Grad este emblema orașului Budva, o lume pavată de istorie, magazine cochete, souveniruri, case cu iz, porți vechi, fiind unul din cele mai frumoase centre de la Mare Adriatică. Tot ce pot să îți spun este să lași harta și să iei la pas toate străduțele cochete și să te lași purtată de val. Locul e cu adevărat magic. Te rog nu rata cafeneaua care te duce direct pe plajă!
Budva
Dacă vrei să te bronzezi sub soarele de Budva, problema e ca și rezolvată. Plaja Slovenska stă la dispoziția ta, o plajă cu nisip și pietriș însă nu este cea mai frumoasă. Dacă tot ai vizitat cetatea, caută o poartă veche de lemn care te duce spre un paradis ferit de ochii lumii: plaja Mogren. O plajă superbă mai puțin aglomerată situată într-un golf și păzită de o stâncă. Accesul se face printr-un tunel săpat în stâncă și  odată ce ai trecut, poți să te bucuri de rai.
O ultimă oprire ce ți-o recomand este la citadelă pe care o găsești în zona de sud a stațiunii. Aici găsești și cel mai înalt punct de unde poți admira Budva și marea. Nu uita să te plimbi pe zidurile cetății vechi din 1452, te asigur că peisajul este din povești.

4. Insula Sf. Ștefan (Sveti Stefan)

Dacă tot ai ajuns în Budva, merită să faci o oprire și la insula Sf. Ștefan. Poți doar să o admiri de la șoseaua principală pentru că accesul pe insulă este interzis turiștilor fiind insulă privată.

Minunata construcție datează din secolul al XV-lea și a deservit ca și fortăreață împotriva atacurilor armatei otomoane și a piraților. În centrul insulei se găsește biserica Sf Ștefan iar în fața bisericii vei găsi „locul dreptății”, locul unde se luau deciziile juridice și politice ale insulei.

Perioada de glorie a insulei începe cu anul 1995 când toată insula a fost complet renovată, devenind un oraș-hotel. Aman Sveti Stefan Resort și Vila Millocer reușesc să satisfacă mofturile celor mai pretențioși turiști.

5. Golful Kotor

5 motive să te îndrăgostești de Muntenegru

Când am auzit prima oară de acest golf mi-a rămas în minte cele 1350 de trepte pe care poți să le urci ca să ajungi la cetate (da, Muntenegru are cetăți la tot pasul). Ce mai auzisem este că la fiecare treaptă pe care o urci mai scoți câte un „woow, cât de frumos este!”
Scurta oprire în golf a stat sub un mare semn de întrebare și nici până azi nu știu dacă am luat decizia corectă. Întrebarea a fost dacă vreau să văd golful de sus sau o iau la pas într-un timp extrem de scurt de 1 oră. Eu aș fi ales ambele variante însă, într-un final, am ales să admir priveliștea întregului golf. Singurul dezavantaj a fost că de la punctul panoramic nu a fost nici urmă de cetate :)).
Oricum calculezi, golful tot mișto rămâne. A fost inclus în Patrimoniul Unesco și alături de fiordurile din Norvegia, se numără în top 5 cele mai frumoase golfuri din lume.
Muntenegru are multe de oferit și câteva zile extra erau tare bune pentru o oprire în Parcul Durmitor și în Podgorica. Ți-am oferit 5 motive să te îndrăgostești de Muntenegru iremediabil, locuri care merită văzute și vizitate. Budva rămâne bucățica de rai care te așteaptă și își garantează o vacanță pe cinste.

Continuă să citești 5 motive să te îndrăgostești de Muntenegru

3. Lecția de istorie: orașul antic Efes

     Dacă ai făcut o pasiune pentru tot ce înseamnă Turcia e imposibil să nu fi auzit de orașul antic Efes, asta dacă ai fost copil cuminte și nu ai chiulit de la orele de istorie :P.
     Unul din cele mai bine conservate orașe istorice care datează de aprox. 2500 de ani stă pitit la poalele muntelui și așteaptă sa fie vizitat. Pentru că a fost cuminte anul trecut a intrat și în Patrimoniul UNESCO.
     Ce se găsește în orașul antic Efes? Nimic altceva decât una din cele mai mari biblioteci, teatru, băi publice, stadion, templu și străzi de marmură care te invită la o plimbare prin istorie.
     Intrarea în oraș te va întâmpina un drum pietruit cu niște coloane căzute, semn al măiestriei de altădată.
     Drumul cotește spre dreapa aici fiind locul de unde începeau procesiunile. Acest drum al procesiunilor era în strânsă legatură cu anumite festivități închinate zeiței Artemis. Acestea constau în manifestații sportive, muzicale și culminând cu sacrificiile aduse zeiței.
    Acest drum al procesiunilor duce spre Marele Teatru, însă nu înainte să trec de Poarta lui Hercules..se spune că dacă reușești să atingi ambii pereți ai porții ești o persoană puternică așa că…am făcut testul :)).
     Cu lume multă, soare, caldură ajungem și la băile publice, bai publice cu sistem de canalizare foarte ingenios la aceea vreme.
     Odată ce treci de băile publice și înaintezi, te minunezi și la fiecare pas mai scoți câte un ”wooow”. Probabil una din cele mai bine conservate clădiri din orașul Efes: biblioteca lui Celsus.
     Aceasta a fost construită pentru Tiberius Iulius Celsus Polemaeanus, fost guvernator și iubitor de lectură. Biblioteca este a treia ca mărime și putea stoca peste 12000 de pergamente.
Și fiincă e locul proprice de spus povești și legende vă spun una interesantă: se spune că biblioteca nu era folosită de cetățenii orașului doar pentru studiu deoarece se zvonește că prin bibliotecă era un tunel care ducea la o clădire apropiată ce funcționa pe post de..bordel.

     Drumul Portului și Agora comercială, locul unde se făcea schimbul de mărfuri și comerțul. 
     De la biblioteca lui Celsius se deschide o altă arteră de marmură care duce la Marele Teatru. Este considerată cea mai importantă atracție a orasului fiind situat pe dealul Panayir, vis-a-vis de port.
A fost construit în perioada grecească și extins în perioada romană cu o capacitate de 25000 de locuri. Marele Teatru era locul unde se țineau manifestațiile culturale, religioase, sportive precum și luptele între gladiatori și animale.

     După ce ne-am plimbat aproape 2 km bătuți de soare ne-am ”relaxat” printre magazinele de souveniruri exagerat de aglomerate și vânzători ambulanți.
     De Efes pot să povestesc oricât, orașul așteaptă să fie descoperit de fiecare în parte. Dacă te-am convins te rog nu uită de: apă, pălărie, încalțari ușoare și comode, rabdare ca e aglomerat și multă 
voie bune. 
Ești rege pentru o zi!
Citește și:

2. Casa Sfintei Fecioare Maria din Efes

     După 2 zile petrecute în Marmaris, ajungem în zona Kusadasi și avem planificată o oprire la casa Sfintei Fecioare Maria, situată la aprox. 25 km de Kusadasi pe Muntele Privighetorii sau Bulbul Dagi (în limba turcă).
     Este o adevarată poveste care se găsește în jurul acestei case și se preconizează că Fecioara Maria și-a petrecut ultimii ani din viață aici.
     Povestea spune că această casă a fost descoperită dupa aprox 1800 ani datorită unei călugărițe de origine germană care a avut viziuni și a reușit să descrie acest loc cu toate că nu fusese niciodată.
     Mă așteptam să fie super aglomerat, în schimb a fost foarte lejer, probabil și datorită faptului că erau orele dimineții. Imediat ce ajungem 2 bărbați înarmați fac controlul de rutină, ajungem într-un parc foarte bine îngrijit unde și găsim cateva informații în limba română.
     Mergând pe aleile din parc, ajungem la o casă mică din piatră. Deși nu era moment de tăcere nimeni nu vorbea parcă toată lumea era absorbit de loc.
Mica clădire e sub forma literei T și constă în 2 camere: prima cameră care se consideră a fi dormitorul și a doua cameră este capela.

     Interiorul capelei e simplu fiind o icoana mare a Sfintei Fecioare Maria precum si câteva obiecte de cult religios cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea.
     Se spune că de sub capelă curge un izvor cu puteri vindecătoare, partea interesantă este că mai jos sunt 3 cișmele de unde curge apă. Se spune că trebuie sa bei de la fiecare cișmea ca să ai: sănătate, dragoste și bunăstare. Merând mai departe se găsește Zidul Dorințelor, un zid de aprox 25-30 m unde toată lumea agață un bilețel cu dorințe în speranța că vor fi îndeplinite.

     La coborârea de pe munte, după aprox 5 km se găsește o statuie a Sfintei Fecioare Maria de aprox 3 m înalțime, aceasta fiind donată de Societatea americană din Efes. 
Citește și:
     

Italia: dragoste la prima vedere

Perioada: 19 iulie – 03 august 2008                                                                                                                              Participanți: eu                                                                                                                                                                   Puncte forte: Caorle, Veneția, Padova

Prima mea ieșire în străinătate a fost în Italia în vizită la mătușa mea. Minoră și fără pașaport, treaba complicată cu hârtii, cazier, pașaport și procuri. Eram în dubiu dacă plec până în dimineața în care am pornit.

Să vezi tu fericire pe mine odată ce am trecut granița. Tot drumul am stat cu ochii beliți pe geam. Totul era ceva nou pentru mine. Știam că am să merg la mare, nu mai fusesem la mare de când aveam 6 ani :)).

Aveam multe rude în Italia, știind că mătușa mea lucrează, programul a fost făcut după posibilități și timpul fiecăruia.

1. Caorle 

Stațiune la Marea Adriatică, plajă lată de nisip și mult soare. Îmi era atât de dor de mare și s-a văzut. M-am întors super bronzată acasă. Caorle este situat la aproximativ 1 oră de mers cu mașina de casa mătușii mele și mergeam de câte ori aveam ocazia. Aici am mâncat cea mai bună și cea mai mare înghețată la 1 euro. Deliciu!

2. Venetia

M-am bucurat foarte mult când am aflat că se merge la Veneția. Era pe lista mea și vroiam atât de mult să o vizitez și să văd faimosul oraș pe apă cu gondole. Cred că, orice om trebuie să meargă în Veneția cel puțin o dată în viață. Este probabil ce mai vizitat oraș din Italia și inclus în Patrimoniul Unesco încă din 1979.

Indiferent în ce perioadă mergi, e plin ochi de turiști. Veneția este cunoscută și pentru celebrul carnaval ce se sărbătorește în luna februarie.

Puțin stres în gară când s-a anulat trenul nostru și a trebuit să îl așteptăm pe următorul. O oră și suntem la locul faptei. Nu stăm prea mult pe gânduri și luam barca spre Piața San Marco.

Palatul Dogilor este cel care domină Piața San Marco precum și sutele de porumbei foarte prietenoși. Toată lumea le dă de mâncare și o poză cu ei a devenit deja un trend.

A devenit simbol al orașului și o dovadă vie a stilului gotic venețian inspirat din arhitectura bizantină și orientală.

Nu există Veneția fără gondole. Acestea fac parte din viața fiecărui locuitor venețian fiind unul din mijloacele de transport pe apă. Pentru turiști, acestea au primit altă însemnătate iar o plimbare cu gondola pe canalele înguste ale Veneției sunt un must.

3. Padova

După o altă zi de plajă la Caorle, am decis să vizităm și Padova, un oraș tare frumos. Vizitat e puțin spus pentru că am ajuns undeva la ora 17.00.

De departe cel mai important obiectiv turistic este Bazilica Sfântului Anton de Padova. Un lăcaș de cult superb unde se găsește limba Sf. Anton de Padova care încă este intactă.

Biserica a fost fondată în anul 1232 iar durata construcției a durat mai bine de 30 de ani. Este considerată o capodoperă îmbinând stilul romanic (fațada), bizantin (cupola), baroc (Capela Tezaurului), maur (clopotnița) și arcurile construite în stil gotic.

La câțiva pași de bazilică se află piața cu statui, Prato Della Valle. 78 de statui domină canalul de 1,5 km reprezentând diverse personalități istorice. Este considerată a doua cea mai extinsă piață din lume (după Piața Roșie – Moscova).

Italia a fost dragoste la prima vedere. Marea cu farmecul ei, Veneția cu ale ei gondole, istorie la fiecare pas și liniștea de la Padova au fost elementele definitorii pentru o vacanță pe cinste.

Vă doresc zâmbete călătoare.

Continuă să citești Italia: dragoste la prima vedere