Categorie: Europa

Scoția la puterea a 5-a

     Perioada: 21-23 septembrie 2018
     Participanți: Cassandra, Gary, Julie și Vincent, eu
     Puncte forte: Glasgow, Loch Ness
     Se pare că Scoția e scrisă în stele în acest an, nici bine nu venisem din Edinburgh că în 4 luni mă trezesc din nou în aeroport cu destinația Glasgow.
Să nu credeți că din mai de când am fost în Edinburgh până acum nu am zburat de loc, fusesem de 2 ori acasă în România. 
     Cassadra e colega mea de servici, uitându-ne într-o după-masă la bilete și văzând cât de ieftine sunt ne-am decis să mergem în Glasgow, după s-a alăturat și restul găștii.
     În prima zi aveam să mergem pe urmele monstrului din Loch Ness și o incursiune în Scoția sălbatică lucru care s-a și întâmplat. Frumoasă foc Scoția, englezii au cu ce se lăuda. DIn păcate Nessy nu a vrut nici cum să se arate. Deja mă imaginam în desenele cu Scooby Doo căutând monstrul, se pare că a ieșit la suprafață copilul din noi :)).
     A doua zi am petrecut-o vizitând orașul și spre seară fuga la aeroport. 
     Citește și:

Edinburgh: sfaturi și cheltuieli

     Cred că luna mai a fost perfectă pentru a vizita Scoția dar 2 zile sincer nu mi se par suficiente.
Sunt câteva castele în zonă care merită văzute dar e cam imposibil în 2 zile.
Vă spuneam că am avut bilet pentru Edinburgh si Stirling Castle. De fapt imi luasem un Explorer Pass pentru 3 zile în care ai incluse intrările la anumite castele.
În 2 zile apucasem să văd doar cele 2 castele dar mai erau și alte incluse.
Scoția înseamnă kilt, cimpoieri, schotch whisky, castele, povești de groază și multă istorie.

      Cheltuieli:

  1. bilet de avion Ryanair 55,77 euro
  2. cazare Haystack Hostel în centrul orașului 45 lire cu mic dejun inclus.
  3. transfer aeroport hotel – aeroport – Airlink 100 7,50 lire dus-întors (plecare Scott Monument)
  4. Explorer Pass pentu 3 zile 31 lire
  5. exclus mâncare

Citește și:

     Edinburgh sau cum să descoperi Scoția
     Ziua I: Edinburgh – la pas prin lecția de istorie
     Ziua II: Stirling – castelul dinastiei Stuart 

Ziua II: Stirling – castelul dinastiei Stuart

     Am dormit ca un pui iar chiar dacă e duminică ceasul a sunat destul de devreme, azi merg la Stirling, o localitate aflată undeva la 60 km de Edinburgh. Dap, alt castel. Scoția nu duce deloc lipsă de așa ceva iar pentru cei psionați de istorie, castele, domnițe și povești de groază aici e raiul.
      La ora 9 sunt deja în gara din Edimburgh cu destinația Stirling. Frumoase trenuri pe aici (Scotrail) iar biletul a fost 9.7 lire dus întors.

     Castelul Stirling este castelul dinastiei Stuart iar dacă spui Scoția nu ai cum să nu menționezi Stirling. Este unul din cele mai cunoscute castele fiind mai sigur decât castelul din Edinburgh datorită amplasării acestuia pe aflorimentul stâncos. A fost castelul de opulență a regilor anului 1500 locul fiind faimos și datorită numeroaselor bătălii care s-au purtat în zonă iar iubitorii filmului Braveheart știu de ce. În 1297 aici a avut loc bătălia condusă de William Wallace contra englezilor iar mormântul lui William poate fi văzut la castel.
     De cum intri pe poarta castelului se deschide grădina Reginei Ana plină cu flori și de unde ai o priveliște superbă asupra zonei. 
     
     De asemenea se poate admira palatul, Capela (Chapel Royal), Sala Mare (Great Hall) precum și toată curtea castelului având o suprafață considerabilă.
Castelul Stirling 
Great Hall

Chapel Royal 
Un alt loc impresionant ce s-a descoperit ceva mai târziu a fost bucătăria castelului.

     Lângă castel se află o biserică și cimitirul. Ce m-a impresionat e că aveau un mini-ghid și în limba română. A fost prima oară când am văzut așa ceva. 

 

 

     A doua jumătate a zilei o petrec în Edinburgh în partea nouă a orașului.

     Calton Hill este o alta rămășiță vulcanică ce găzduiește o serie de monumente istorice. Un alt loc de unde poți admira Edinburgh-ul de sus.
Printre monumente se numără Nelson Monument, National Monument, Playfair Monument și Dugald Steward. Accesul la acestea se face prin urcarea celor 143 de trepte.

     Un alt loc ce trebuie neapărat văzut e Scott Monument. Accesul se face pe cele 287 de trepte și oferă un alt panoramic asupra orașului. Din păcate eu nu am mai reușit să urc. 
     Hmmm..dacă vremea e așa senină ce poate fi mai frumos decât să admiri apusul de sus? Mă îndrept spre Arthur Seat pentru o priveliște și un apus de milioane.
De cum ajung aproape de Parcul Holyrood realizez că nu sunt singură, era plin de turiști care urcau pentru a admira apusul.

 Citește și:

     Edinburgh: sfaturi și cheltuieli

Ziua I: Edinburgh – la pas prin lecția de istorie

   

     La 9 dimineața sunt în Edinburgh, iau rapid Express-ul spre centru și mă plimb agale pe străduțele întortocheate. Orașul e încă somnoros iar soarele obraznic de mai mă trezește la viață. Vai, ce dor îmi era de o ieșeală.
     Planul pe azi e simplu: bat la picior tot orașul până nu mai pot. Am în plan vizitarea castelului, orașul vechi și vizită la Scaunul lui Arthur (Arthur Seat).
     Ajung la castel înainte de ora deschiderii, puzderie de lume și o coadă de cel puțin 20 m pe 2 coloane: cu bilete și fără bilete. 
Sunt genul de ulițarnică ce gândește (de cele mai mute ori) 2-3 chestii înainte și îmi cam fac planul de acasă prin urmare optasem pentru un Explore Scotland Pass acesta având inclusă intrarea la Castelul Edinburgh și Castelul Stirling așa că rândul merge destul de repede. 
Priveliște e minunată dar atât de multă lume mă obosește, nu mă împac deloc cu locuri atât de aglomerate cu turiști dar asta e, toată lumea vrea să vadă castelul.
     Castelul Edinburgh (Edinburgh Castle) cocoțat pe o rocă vulcanică este simbolul scoțienilor de mai bine de 1000 de ani având un mix de stiluri arhitecturale.
Suprafața castelului e imensă și ai nevoie de cel puțin 3-4 ore ca să vizitezi (poate val vârtej) toate cotloanele.

     Ce ar fi de menționat și neapărat de vizitat e St. Margaret`s Chapel cea mai veche clădire din Edinburgh ce datează din secolul al 12-lea.

 

     The Honours of Scotland este locul unde se păstrează câteva din bijuteriile coroanei. Din păcate pozele sunt interzise. 
     The Great Hall este o mică fortăreață în incinta castelului care mai păstrează stilul original.
     Prisons of War este locul unde se pot vedea condițțile în care trăiau prizionerii de război între 1700-1800.

     Ar putea fi multe de spus despre castel, vă las cu câteva poze. 

     Royal Mile este stradă principală ce leagă Castelul Edinburgh de Palatul Holyrood. Practic aici se desfășoară toată treaba istorică.
     Cum ieși din curtea castelului, pășești agale pe Royal Mile și la fiecare metru te poti opri pentru că e ceva ce merită oprirea.
Încep cu St Giles` Cathedral ce datează din secolul al 15-lea, de remarcat fiind vitraliile.

 

     La capătul străzii ajungi direct în curtea Palatului Holyrood, reședința reginei Elisabeta iar în partea dreaptă se află clădirea noua a Parlamentului scoțian.
Din păcate nu am mai reușit să vizitez palatul dar am făcut o vizită rapidă în Parlament. Nu pot să zic că m-a impresionat.

     De aici vine partea care îmi place mie: Arthur Seat (Scaunul lui Artur ). Arthur Seat mi s-a părut atidotul perfect situat în oraș de a scăpa de agitație și puzderie de turiști, o rămășiță unui vulcan stins înaltă de 251 m situată în parcul Holyrood și care îți oferă priveliști de milioane după ce gâfâi să urci până sus.

     Pe când mă plimbam pe Royal Mile văzusem un Terror Tour pe înserate. Nu e noutate că Scoția e plină de povești de groază, amante, copii din flori, incest, adulter și tot ce vrei tu, toate la grămadă doar în Edinburgh și dacă ne întoarcem în timp cu câteva sute de ani, treaba e treabă.
Turul e gratuit și oricum eram încă prin centru. Se pornește de pe Royal Mile si durează undeva la 1 h.
     După terminarea turului mă plimbam agale prin orașul vechi unde 2 bărbați făceau atmosferă, un cimpoier și un toboșar. A ieșit ceva frumos, lumea dansa dansuri scoțiene, se distra și să nu mai spun că băieții își vânduseră toate CD-urile. 
Citește și:

Napoli: sfaturi și cheltuieli

     Am avut 3 zile pline în care ne-a cam ieșit tot ce plănuiesm de acasă. Desigur, nu ai cum să vizitezi toata zona în 3 zile dar a fost mai mult decât m-aș fi așteptat. Parcă vă spusesem cănu mă pot plictisi de Italia :P.
     Ca și sfaturi, nici nu știu, fiecare experiență e diferită. Ne gândisem și la închiriat mașină, bine că nu am făcut-o. Prea aglomerat și jale cu locurile de parcare. Cred că ne-am descurcat mai mult decât bine cu tren, feribot si în a 3-a zi cu mașină.
     De la aeroport este autobuz (Alibus) care face transferul până în oraș. Cazarea noastră a fost aproape de gară și a fost 5 euro/sens. 
     Excursia la Vesuviu a fost o combinație de tren până la Ercolano si de acolo cu firma Vesuvio Express până la poalele muntelui. Distractia a fost împărțită în biletul de tren 5,60 euro dus întors, 10 eu transport cu microbusul Ercolano – Vezuviu – Ercolano și alți 10 euro pentru intrarea în parc. 
Total 25,60 euro
     Nu e nimic nou, se știe că în Capri te cam scuturi de bani. Feribotul Napoli- Marina Grande (Capri) a fost 14,60 eur. Turul cu barca ne-a scuturat de alti 15-18 euro (15 euro e preț pentru studenți) iar feribotul din Marina Grade – Sorrento de alti 14,20 eur.
Din Sorrento spre Napoli am luat trenul, biletul fiined 3,90 eur.
Total: 47,70 euro.
     A 3-a zi a fost cu ceva mai mult confort, tatal Emei venind cu mașina astfel că am plătit doar intrarea la Pompeii 13 euro. 
Ca si companie de zbor am ales Ryanair biletul fiind 42 eur / dus-întors.
De cazare s-a ocupat Krystyna, a fost un apartament drăguț cu mic dejun inclus pentru care plătisem 75 euro/ persoană/ 4 nopți și un alți 5 euro pentru a ajunge din nou la aeroport. 
M-am încadrat într-un buget de aprox 215 euro fără să includ mâncarea.
     
     Ca și siguranță, slavă Domnului nu am întâmpinat nimic. Napoli e un oraș destul de murdar, armată stă în stradă în diferite puncte turistice dar sincer, nu recomand să te plimbi seara singur prin oraș. Zona din apropierea gării era tot timpul aglomerată și dubioasă. Tot timpul grăbeam pasul. Cu hoții de buzunare iar nu am ce sa spun, din fericire ne-am întors cu toate lucrurile acasă.
     
   
     Citește și:

Ziua III: Vizită la Pompeii și priveliști de Positano

     Azi petrecem ziua în 4, tatăl Emei a venit de la Roma și va petrece ziua cu noi iar ce avem azi pe listă e Pompeii și o altă bucățică din Coasta Amalfi.
     La pompeii ajungem undeva de dimineață în jur de ora 9 și deja era ceva lume adunată la ghișeu. Să nu uităm că e ianuarie și nu e sezon și totuși văd că Italia e populată de turiști în fiecare zi din an și indiferent de vremea de afară. Trebuia să mă obișnuiesc cu asta. 
     Biletul de intrare e 13 euro și e unul din cele mai frumoase orașe istorice văzute, nu e primul, cel din Efes a fost la fel de bine conservat. 
Poate aș putea scrie romane doar pe acest subiect deoarece situl măsoară 66 hectare dintre care doar 45 au fost excavate. Situl e împărțit în 9 regiuni diferite și sincer cred că ai putea sta relaxat o săptămână aici dacă vrei sa vezi totul. Noi am alocat undeva la 3-4 ore pentru sit.

     Vremea ține cu noi astfel că abia așteptam să ajung din nou pe Coasta Amalfi păcat că drumul e atât de îngust și atât de aglomerat dar ce sa-i faci, peisajul merită toți banii.
Ne oprisem în Positano și am apucat să și coborâm la mare, îmi place să merg la mare in decembrie (Gran Canaria), în ianuarie, în lunile în care știu că în România și Irlanda cam îngheață pietrele.
     Îmi place să mă bucur de soare în lunile geroase iar peisajul e încântător aici. Putem să rămânem? 🙂

     Din păcate oprirea a fost destul de scurtă din lipsă de timp, tatăl Emei ne-a lăsat în Napoli și el s-a întors la Roma. Multumim frumos! :).
     Seara ne amuzăm de pățaniile avute, stingerea s-a dat destul de devreme, Krystyna are zborul devreme iar Ema și cu mine am mai pierdut vremea puțin până să mergem la aeroport.
Un trio de pomină și o escapadă cu amintiri frumoase.
Citește și:

Ziua II: Cum să iei țeapă în Capri și să te relaxezi în Sorrento

     Ziua a II-a o dedicăm pentru Insula Capri, perla Italiei, o insulă pe cât de mică pe atât de scumpă.
Și încă odată se adeverește zicala aceea că planul de acasă nu se potrivește cu cel de la piață și mă cât adevăr în zicala asta :)). Ce avea să vină era de râsul plânsului.
     Undeva la ora 9 suntem în picioare, mâncate și grăbite spre feribotul (Caremar) care ne va duce spre Insula Capri. Citisem o căruță despre insulă și de când am decis că mergem în Napoli, Insula Capri a fost prima pe listă.
     Cazarea e relativ aproape de feriboat așa că ne îmbarcăn rapid cu destinația Capri – Marina Grande, un drum de aproximativ 1.3 h. Vremea caldă de ianuarie îmi amintește de vară și mă face să uit de frigul și ploaia din Dublin cu care încă nu mă obișnuisem. Peisajul e de nota 10.

     Pentru ce merge lumea în Capri? Sau care e cea mai tare atracție? Evident că Grota Albastră.
De cum coborâm din feribot dăm de o barcă pe care scrie mare că face turul insulei iar intrarea în grotă e inclusă.
Mamă, mamă, eu mă agit ca un Pepsi, Ema după mine iar săraca Krystyna era super nedumerită ce se întâmplă. Până să îi explicăm și Krystynei care e treaba, noi eram deja la ghișeu pentru a ne cumpăra bilete pentru tur, Krystyna se conformează. Rapid ne scuturăm de 18 respectiv 15 euro (deh, eu sunt studentă și am reducere :)) ) și țuști în barcă.
Turul dureaza undeva la 1 h și înconjoară insula iar peisajul e divin. 

I Faraglioni
Grota Verde
Marina Piccola

Farul Punta Carena
     Eram super încântate toate 3, făceam poze din minut în minut iar Ema mă întrabă unde e faimoasa Grotă Albastă, mă uit pe hartă, mă uit pe ceas și ii răspund că e chiar înainte să ajungem înapoi în Marina Grande. Trece vremea, facem poze și dintr-odată realizez că ajunsesm înapoi in Marina Grande. Rămân blocată și îi spun Emei adică am plătit atâta și nu am văzut Grota Albastră? M fac verde la față de supărare iar Ema începe să râdă. OK, asta nu e deloc comic, abia așteptam să cobor din barcă ca o iau val vârtej spre ghișeul de unde am luat biletele să mă lămuresc care e faza. Pe când ajung acolo, ghișeul închis și nici urmă de domnul cu pricina. Eram supărată, nervoasă și în același timp dezamăgită. Na, asta e, o dăm mai departe și încercăm să vedem care e planul și ce mai facem pe aici. Ne plimbasem puțin în zona portului și decidem să ne îndreptăm spre Sorrento.

     Știu că puteam face multe, probabil aveam nevoie de toată ziua să vizităm ce era de vizitat: Anacapri, Via Krupp, Gradinile di Augusto, Vila Jovis si multe alte locuri de unde peisajul e cu siguranță splendid. Nu a fost să fie. Ne plimbasem doar în zona Marina Grande până am așteptat feribotul spre Sorrento. 
      

     Dap, bun-venit în Sorrento sau perla de pe Coasta Amalfi. Ajungem undeva după-amiază iar soarele acela, off ce mă bucură, parcă aveam nevoie de soare ca de aer. Din port o luam agale pe unde ne duc pașii, ne oprim la poze din metru în metru, totul e prea frumos. 
     Fiind după-masă căutăm un restaurant să ne potolim foamea așa că după pizza napoletană fugim la înghețată în Piata Tasso, ne mai aruncăm ochii la magazine și ne îndreptăm spre gară ca să prindem trenul spre Napoli. 
     Ajungem destul de repede în Napoli și ne îndreptăm spre realul motiv pentru care am venit în Napoli. Totul începuse în 2015 când am văzut pentru prima oară un film cu Ema, eram la Ema în vizită la Oradea și spre seară vizionasem un film: Giuseppe Moscati. Filmul se baza pe realitate și toată acțiunea se desfășura în Napoli. Giuseppe Moscati a fost cunoscut ca doctorul săracilor și a fost declarat sfânt. În octombrie 2017 pe când mă mutasem cu Ema la Dublin, ne mai uităm încă odată la film, moment în care decidem că escapada va fi în Napoli. Cu o lună mai târziu Krystyna se alatură și așa iese trio-ul de pomină. Filmul îl recomand cu mare drag, puțină bunătate într-o lume indiferentă. 
     Biserica Gesu Nuovo e care e închinată sfântului Giuseppe Muscati, se poate vedea și mormântul lui precum si o parte din lucrurile lui personale într-un mic muzeu aflat în incinta bisericii.

     Mai facem o oprire în centrul istoric la Domul din Napoli. Nu ai cum să nu îl vezi la cât e de mare după care îndreptăm spre cazare.

   

Citește și:

Ziua I: Fuga la vulcan și plimbare în Napoli

     Am dormit toate 3 neîntoarse, cazarea a fost în plin centrul al orașului, în apropiere de gară astfel că undeva la ora 8 facem ochi, azi suntem puse pe fapte. Ies pe balcon și efectiv mă bucur de forfota din oraș, de sunetul mopedelor de claxoane…ah, asta e Italia. Nu știu de ce dar îmi era un dor maxim. 
     Înainte de ora 9 suntem în  Gara Centrala Giuseppe Garibaldi și luam trenul circumvesuviana până la Herculaneum. Gara e puțin spus infectă dar încercăm să facem abstracție de mizerie, murdărie, oameni de tot felul și încercăm să rămânem cu toate lucrurile în buzunare. 
Știam că Herculaneum e fratele mai mic și mai puțin aglomerat a Pompeii-ului dar sărim peste și cum ieșim din gară vezi panouri informative cu plecări spre Vezuviu.
     Alegem Vesuvio Express care ne duce din Herculaneum până la poalele muntelui după care se merge perpedes.
Prețul distracției a fost de 20 euro: 10 euro transportul Herculaneum – Vezuviu și 10 euro intrarea.
     Cred că istoria locului e cunoscută de tot poporul: erupția vulcanului din anul 79 a devastat orașele romane Pompeii și Herculaneum acoperindu-le cu un strat gros de lavă și noroi. Acestea au început să fie excavate în sec XVIII ieșind la iveală tot ceee ce se poate vedea azi în cele 2 situri istorice.
     Ultima erupție a vulcanului a avut loc 1944, Vezuviu este considerat un vulcan activ și este în continuă monitorizare.
     Drumul de la microbuz până la conul principal e undeva la 30-40 minute de urcat. Practic e potecă, nu ai unde să te rătăcești iar priveliștea de sus merită toți bani.
     Înălțimea conului principal are aprox 1281 m altitudine iar relieful ajută la formarea fenomenului de condensare astfel că vremea se schimbă de la minut la minut.

     Ne întoarcem în Herculaneum și luăm din nou trenul spre Napoli iar a doua jumătate a zilei o petrecem în Napoli și mergem în recunoaștere. Nu am avut în plan ceva anume de vizitat așa că ne-am lăsat pierdute pe străduțele înguste din centru. 

     Am uitat să vă spun că meniul meu din cele 3 zile petrecute aici a fost: pizza, paste și înghețată. A contat prea puțin că era ianuarie, gelateria era oricum deschisă și era ocazia perfectă să mănânc înghețată autentică napolitana și…nu cred că are rost să vorbesc despre pizza. Acela a fost deliciul suprem :)). 
     Citește și:

Napoli: escapadă între fete

Perioada: 24-28 ianuarie 2018
Localizare: Napoli – Italia
Participanți: Ema, Krystyna, eu
Puncte forte: Vulcanul Vezuviu, Insula Capri, Pompei, Coasta Amalfi (Sorrento, Positano)
     V-am mai spus că plecarea mea din România mi-a deschis noi porți în ceea ce privește călătoritul.
Locuind în capitala Irlandei, totul a fost mai ușor din această privință astfel că nu se putea fără o ieșire între fete.
     A fost foarte greu de ales destinația iar după vizionarea unui film (Giuseppe Muscati), Ema și cu mine am știut că Napoli e locul în care trebuie să ajungem ca să vedem pe viu locurile și o parte din lucrurile personajului principal din film.
     Biletele le luasem cu 2 luni înainte iar între timp Krystyna, prietena Emei din Polonia, s-a alăturat escapadei italiene.
Am mai spus și repet că am fost de 3 ori în Italia, niciodată în același loc și nu aș putea să mă plictisesc. E locul care imi dă senzația că timpul stă în loc și am să merg de câte ori voi avea ocazia.
    Planul de bătaie în privința obiectivelor turistice era cât de cât bătut în cuie dar consider că oricât ai sta în Italia tot nu vei avea timp să vizitezi tot, prin urmare am văzut din toate câte puțin reușind să ne bucurăm de ele.
Citește și:

Belfast: pe urmele vasului Titanic


Data: 02 decembrie 2018
Unde: Belfast – Irlanda de Nord
Participanți: Emanuela, eu

     Ema avea de ceva timp în plan o fugă la Belfast așa că am tocmit planul destul de rapid.
Situat la doar 2 ore de capitala Republicii Irlanda a fost floare la ureche sa ajungem.
Ne-am luat bilete de autobuz ( Dublin Coach ) și duse am fost. Biletul a costat 20 euro/ persoana pe sens, mai este și variantă de tren dar nu prea știu multe detalii.
Drumul nu e ceva special iar sa fiu sinceră nu știu când am intrat în Irlanda de Nord pentru că nu văzusem nici un indicator cum că am fi trecut granița.
Autobuzul ne-a lasat în centru având timp o zi la dispoziție să explorăm orașul.
     Am început cu o cafea și cu o vizită la Centrul de Informare turistică iar pentru cine nu știe piesa de rezistență a orașului e Muzeul Titanic, practic locul unde Titanicul a luat naștere.
Am început cu vizitarea Primăriei (Belfast City Hall) iar fiindcă era luna decembrie era și Târgul de Craăciun, plin de brăduți, beculețe si alte lucruri specifice târgului. Intrarea gratuita.

     După vizitarea Primăriei și a târgului ne îndreptăm spre Victoria Square Shopping Mall, centru comercial cunoscut pentru cupola de unde se poate admira orașul
     Ne îndreptăm spre Muzeul Titanic, nu înainte de a face o poză cu Charlie Chaplin și a ne prosti

 

     Actualul Muzeu Titanic a fost construit pe locul fabricii unde acesta a fost construit. Catastrofa din 1912 când cel mai mare vas construit vreodata a ajuns pe fundul Oceanului Atlantic a șocat întreaga omenire.

     Întrebasem câteva persoane înainte care au fost la muzeu și totți au afirmat că intrarea nu își merită banii, prin urmare am decis să nu vizităm muzeul ci doar să facem o plimbare in preajma acestuia. Intrarea era aprox 15 euro iar mai multe detalii gasiți aici.  
În spatele muzeului se găsește o piață unde se pot vedea simboluri și măsuratori privind construcția vasului iar în fața muzeului se poate vedea vasul SS Nomadic. 
     Nu pot sa spun că am rămas foarte impresionată, probabil nu sunt destul de fascinată în ceea ce privește problema, sincer nici nu știu ce mă așteptam să găsesc.
     Ceasul ticăie ora de plecare și ne îndreptăm spre centru la autobuz.
Sunt și alte atracții care se pot vizita in Belfast, atracții care necesită timp mai mult de 1 zi, precum Muzeul Ulster, Grădina Botanică și plimbare cu celebrele taxiuri negre.