Categorie: UNESCO

Ziua III: Faimoasele podgorii din Valea Douro

Dacă spui Porto spui vin așa că am dedicat o zi întreagă pentru a descoperi vinuri alese, podgorii și peisaje. Nu se putea fără degustat și fără a afla mai multe despre industria vinului de la cei mai faimoși producători.

Ziua începe devreme, întâlnirea cu ghidul a fost rapidă și punctuală iar azi voi petrece ziua cu un cuplu din Germania si 4 chinezi stabiliți în SUA.

Ieșim rapid din oraș și prima oprire este la Poso de Rogue, unde e și plăcuța care atestă că valea este patrimoniu UNESCO.

De la Poso de Rogue drumul șerpuiește pe valea râului și în scurt timp ajungem la Quinta do Tedo. Urmează un tur ghidat pentru a afla mai multe despre producția vinului.

 

În Porto se găsesc 48 de soiuri de struguri. În trecut tot procesul de producere a vinului se făcea natural ceea ce însemna o muncă asiduă și prezență unor bărbați puternici.

La Quinta de Tedo o parte din tradiție se păstrează și azi deoarece aici strugurii sunt încă presați cu picioarele. Este nevoie de 5-6 bărbați puternici care efectiv zdrobesc strugurii de 2-3 ori pe zi. Distracția și atmosfera bună este garantată cu un pahar de vin.

În funcție de an, recoltă și calitatea strugurilor se decide ce tip de vin se produce (Vintage, Late Bottle Vintage Tawny sau Ruby). Cel mai cunoscut și populat este Porto Ruby iar pentru cel Vintage este nevoie de o recoltă și o calitate a strugurilor foarte bună, acesta fiind și motivul pentru care nu se produce în fiecare an.

Am avut parte și de degustare a 3 tipuri diferite de vin, tot așa să începem fiecare zi de acum înainte.

A treia oprire este în Pinhão,un oraș mic și cochet, locul cel mai potrivit pentru a admira toată valea Douro. De aici se văd cel mai bine frumoasele terase, practic ești înconjurat de struguri, vin și peisaj magnific.

Poate te întrebi cum poți profita la maxim de toate la un loc ? Simplu: te bucuri maxim de o croazieră.

În ultimul an de când am început să călătoresc singură, am ales varianta de a alege un tur atunci când vreau să explorez o zonă unde neapărat e nevoie de mașină. Mi s-a părut cea mai faină alternativă plus că ghidul este de-al casei au o altă percepție și cunosc informații care nu le găsești în ghidurile turistice.

Ghidul care l-am avut în acest tur e de nota 10, un tip foarte relaxat care a trăit cu noi tot entuziasmul, nu s-a arătat nicio o secundă plictisit și avea tot timpul o temă de discuție. De cum ne-am îmbarcat pentru croazieră, am primit niște pături și următorul pas a fost să deschidă sticla de vin. Enjoy the wine!

După o plimbare de 1 oră  în bătaia soarelui stomacul își cere drepturile așa că avem prânzul rezervat la altă cramă Vintage Theory,o zonă foarte liniștită și un prânz delicios cu nelipsita licoare portugheză.

După un prânz delicios am avut parte de o altă degustare. Toată lumea era deja veselă și informațiile nu mai erau procesate însă îmi aduc aminte că această cramă deține vin cu 125 de ani vechime. Nu mai e cazul să menționez că și prețul era pe măsură.

A urmat un drum de aproximativ 1 oră înapoi spre Porto și amintirea unei zile minunate.

Ajunsă la hotel m-am apucat de împachetat lucrurile, nu de alta dar dimineața devreme aveam zborul.

Sunt omul precaut, sunt omul care tot timpul pornește mai repede la aeroport pe motiv că nu știi ce poate interveni pe drum, nu de alta dar nu îmi place să mă stresez, așa că merg agale cu timp suficient înainte.

Pregătită de plecare, merg la metro. Nu mare îmi e mirarea când văd o pancardă pe care scrie GREVĂ și un domn care stătea de pază dar sincer nu știu ce păzea.

Dap, ghinion de dimineață, se pare că azi nu circulă metro-ul așa că mă gândesc rapid la planul B căci până pleacă avionul mai este timp de un pahar de vin :)).

Mă învârt ce mă învârt pe acolo și slavă Domnului că s-a inventat aplicație pentru comanda unui taxi.

Zbor a fost lin iar în Dublin am fost întâmpinată de o ploaie torențială de „Welcome home!”.

 

Itinerar:

În căutarea vinului de Porto

Ziua I: La pas prin Porto

Ziua II: Porto se lasă descoperit

Porto: sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Ziua III: Faimoasele podgorii din Valea Douro

Ziua II: Porto se lasă descoperit

Ziua începe devreme și ce altă variantă mai cu fainoșag aș putea găsi dacă nu să admir Vila Nova da Gaia când orașul se trezește încet la viață. Trec Podul Dom Luis I și mă întorc înapoi în sec al XVII – lea când a luat nașterea industria vinului aici în Porto.

Ambarcațiunile care se pot vedea și azi sunt numite „rabelos”  și se foloseau pentru pentru transporta vinul pe cursul râului Douro, butoaiele fiind depozitate în pivnițele din Vila Novada Gaia, azi fiind un loc plin de viață, cu restaurante și pub-uri unde se pot degusta diferite sortimente de vin.

Cum eu nu mă împac deloc cu alcoolul la primele ore ale dimineții fac stânga împrejur și ajung din nou în zona veche a orașului, în Praça Ribeira. Aici găsești toate lucrurile posibile fabricate din plută: poșete, pantofi, bijuterii, jucării și vederi.

Zonă foarte aglomerată, plină cu restaurante, magazine de souvenir-uri, forfotă, claxoane și muzicanți stradali. Un adevărat aer portughez. Pun harta în buzunar și o iau la plimbare printre clădirile vechi și colorate cu străduțe pavate.

 

O altă variantă de a admira râul de sus e o plimbare la Jardim do Palácio de Cristal, grădină mică și cochetă, o oază de natură în oraș de unde orașul parcă se vede mai frumos. Intrarea e gratuită așa că merită o vizită.

Întrebare: ce nu lipsește niciodată dintr-o călătorie ?

Răspuns: Înghețataaaa!

Dap, eu sunt nebună după înghețată și îmi e mai mare dragul să o halesc când fug de frigul din Dublin să mă bucur de câteva raze de soare.

Și ca să ma crezi pe cuvânt de zâmbet călător uite aici ce înghețată se mănâncă în Porto. Yummy yummy!

Hmm..oare știi și unde găsești așa înghețată? Gelateria se află lângă faimoasa Librarie Lello, următorul meu punct de oprire. Coada pentru a vizita librăria e pe măsura fainoșagului așa că mă pun cuminte la rând.

Ceea ce o face atât de faimoasă este clădirea în sine ce datează din 1906 construită în stil neo-gotic și zvonul că JK Rowling ar fi folosit librăria ca sursă de inspirație pentru librăria din Harry Potter. Adevărat s-au nu era super aglomerat înauntru. Intrarea este 5 EUR dar îi folosești ca discount la orice carte achiziționată.

 

 

 

Cu o zi înainte am început să explorez zonele cu azulejos (gresie) așa că azi îmi reiau traseul.

Probabil biserica cea mai reprezentativă a arhitecturii rococo și ornată cu gresie albastră în exterior este Igreja do Carmo. Aș putea spune că mi-a plăcut ce mai mult.

Zona veche a orașului mi se pare la fel de fascinantă mai ales acum că am avut 2 zile la dispoziție să o cutreier în lung și-n lat.

Ceea ce nu am băgat de seamă cu o zi înainte e că am trecut pe lângă gară fără să intru. Am aflat ulterior că și Gara São Bento este un veritabil „muzeu” pentru cei fascinanți de gresia albastră.

Vă las un apus de minune și stai pe fază că mâine e o nouă zi de explorat și degustat vinul.

 

Itinerar:

În căutarea vinului de Porto

Ziua I: La pas prin Porto

Ziua III: Faimoasele podgorii din Valea Douro

Porto: sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Ziua II: Porto se lasă descoperit

Ziua I : La pas prin Porto

Zborul a decurs fără probleme, poate prea matinal dar am o zi minunată în față. Nimic ieșit din comun, metroul a venit în câteva minute și iată-mă față în față cu cel mai boem oraș portughez.

De cum ajungi în centrul orașului se simte atmosfera de Crăciun, orașul e împodobit cu brăduți și beculețe iar Catedrala Romano Catolică domină intrarea în orașul vechi patrimoniu UNESCO.

Catedrala este unul din cele mai vechi edificii din Porto construită între sec XII și XIII în stil romanesc iar mai târziu combinat cu stilul gotic. Un lucru care mie personal mi-a plăcut foarte mult a fost mozaicul de plăci ceramice albastre, cunoscute sub numele de azulejos care sunt prezente în tot orașul.

 

 

 

 

 

 

 

 

Las catedrala în urmă și o iau agale prin centrul istoric, străduțe înguste cu piatră cubică, decorațiuni de Crăciun la tot pasul, 2 doamne vorbind portugheză, mici magazine cu souveniruri și tot amalgamul de gânduri ce vin la pachet într-o atmosferă de sărbătoare la 15 grade.

Se pare că azi e ziua de vizitat biserici, la fiecare pas găsesc câte o biserică și unele dintre ele mi se par atât de impunătoare și învăluite în mister încât neapărat trebuie să intru.

Următoarea oprire este la Biserica Sfântul Francisc o minunăție de stil gotic la exterior și un superb stil baroc în interior. O vezi impunătoare din prima,  iar dacă ai de ales să vizitezi doar o singură biserică în Porto, asta e cireașa de pe tort.

Piesa de rezistență este altarul din lemn sculptat suflat cu aur și catacombele unde erau îngropați oamenii bogați ai orașului până în 1845.

Ce faci când vrei o imagine de ansamblu a orașului? Încerci să cauți un loc la înălțime pentru a admira orașul de sus.

Care e locul cel mai potrivit pentru a admira orașul Porto? Turnul Bisericii dos Clerigos.

Zis și făcut, o biserică construită exact în mijlocul drumului cu un turn de unde poți admira tot orașul, un mozaic colorat portughez care îți taie respirația.

A fost zi cu noroc, deși a fost înnorat toată ziua s-au aliniat astrele corespunzător căci nu a plouat deloc.

Mâine dau startul la o altă zi de explorat.

 

Itinerar:

În căutarea vinului de Porto

Ziua II: Porto se lasă descoperit

Ziua III: Faimoasele podgorii din valea Douro

Porto: sfaturi și cheltuieli

Ziua II: Stirling – castelul dinastiei Stuart

     Am dormit ca un pui iar chiar dacă e duminică ceasul a sunat destul de devreme, azi merg la Stirling, o localitate aflată undeva la 60 km de Edinburgh. Dap, alt castel. Scoția nu duce deloc lipsă de așa ceva iar pentru cei psionați de istorie, castele, domnițe și povești de groază aici e raiul.
      La ora 9 sunt deja în gara din Edimburgh cu destinația Stirling. Frumoase trenuri pe aici (Scotrail) iar biletul a fost 9.7 lire dus întors.

     Castelul Stirling este castelul dinastiei Stuart iar dacă spui Scoția nu ai cum să nu menționezi Stirling. Este unul din cele mai cunoscute castele fiind mai sigur decât castelul din Edinburgh datorită amplasării acestuia pe aflorimentul stâncos. A fost castelul de opulență a regilor anului 1500 locul fiind faimos și datorită numeroaselor bătălii care s-au purtat în zonă iar iubitorii filmului Braveheart știu de ce. În 1297 aici a avut loc bătălia condusă de William Wallace contra englezilor iar mormântul lui William poate fi văzut la castel.
     De cum intri pe poarta castelului se deschide grădina Reginei Ana plină cu flori și de unde ai o priveliște superbă asupra zonei. 
     
     De asemenea se poate admira palatul, Capela (Chapel Royal), Sala Mare (Great Hall) precum și toată curtea castelului având o suprafață considerabilă.
Castelul Stirling 
Great Hall

Chapel Royal 
Un alt loc impresionant ce s-a descoperit ceva mai târziu a fost bucătăria castelului.

     Lângă castel se află o biserică și cimitirul. Ce m-a impresionat e că aveau un mini-ghid și în limba română. A fost prima oară când am văzut așa ceva. 

 

 

     A doua jumătate a zilei o petrec în Edinburgh în partea nouă a orașului.

     Calton Hill este o alta rămășiță vulcanică ce găzduiește o serie de monumente istorice. Un alt loc de unde poți admira Edinburgh-ul de sus.
Printre monumente se numără Nelson Monument, National Monument, Playfair Monument și Dugald Steward. Accesul la acestea se face prin urcarea celor 143 de trepte.

     Un alt loc ce trebuie neapărat văzut e Scott Monument. Accesul se face pe cele 287 de trepte și oferă un alt panoramic asupra orașului. Din păcate eu nu am mai reușit să urc. 
     Hmmm..dacă vremea e așa senină ce poate fi mai frumos decât să admiri apusul de sus? Mă îndrept spre Arthur Seat pentru o priveliște și un apus de milioane.
De cum ajung aproape de Parcul Holyrood realizez că nu sunt singură, era plin de turiști care urcau pentru a admira apusul.

 Citește și:

     Edinburgh: sfaturi și cheltuieli

Ziua I: Edinburgh – la pas prin lecția de istorie

   

     La 9 dimineața sunt în Edinburgh, iau rapid Express-ul spre centru și mă plimb agale pe străduțele întortocheate. Orașul e încă somnoros iar soarele obraznic de mai mă trezește la viață. Vai, ce dor îmi era de o ieșeală.
     Planul pe azi e simplu: bat la picior tot orașul până nu mai pot. Am în plan vizitarea castelului, orașul vechi și vizită la Scaunul lui Arthur (Arthur Seat).
     Ajung la castel înainte de ora deschiderii, puzderie de lume și o coadă de cel puțin 20 m pe 2 coloane: cu bilete și fără bilete. 
Sunt genul de ulițarnică ce gândește (de cele mai mute ori) 2-3 chestii înainte și îmi cam fac planul de acasă prin urmare optasem pentru un Explore Scotland Pass acesta având inclusă intrarea la Castelul Edinburgh și Castelul Stirling așa că rândul merge destul de repede. 
Priveliște e minunată dar atât de multă lume mă obosește, nu mă împac deloc cu locuri atât de aglomerate cu turiști dar asta e, toată lumea vrea să vadă castelul.
     Castelul Edinburgh (Edinburgh Castle) cocoțat pe o rocă vulcanică este simbolul scoțienilor de mai bine de 1000 de ani având un mix de stiluri arhitecturale.
Suprafața castelului e imensă și ai nevoie de cel puțin 3-4 ore ca să vizitezi (poate val vârtej) toate cotloanele.

     Ce ar fi de menționat și neapărat de vizitat e St. Margaret`s Chapel cea mai veche clădire din Edinburgh ce datează din secolul al 12-lea.

 

     The Honours of Scotland este locul unde se păstrează câteva din bijuteriile coroanei. Din păcate pozele sunt interzise. 
     The Great Hall este o mică fortăreață în incinta castelului care mai păstrează stilul original.
     Prisons of War este locul unde se pot vedea condițțile în care trăiau prizionerii de război între 1700-1800.

     Ar putea fi multe de spus despre castel, vă las cu câteva poze. 

     Royal Mile este stradă principală ce leagă Castelul Edinburgh de Palatul Holyrood. Practic aici se desfășoară toată treaba istorică.
     Cum ieși din curtea castelului, pășești agale pe Royal Mile și la fiecare metru te poti opri pentru că e ceva ce merită oprirea.
Încep cu St Giles` Cathedral ce datează din secolul al 15-lea, de remarcat fiind vitraliile.

 

     La capătul străzii ajungi direct în curtea Palatului Holyrood, reședința reginei Elisabeta iar în partea dreaptă se află clădirea noua a Parlamentului scoțian.
Din păcate nu am mai reușit să vizitez palatul dar am făcut o vizită rapidă în Parlament. Nu pot să zic că m-a impresionat.

     De aici vine partea care îmi place mie: Arthur Seat (Scaunul lui Artur ). Arthur Seat mi s-a părut atidotul perfect situat în oraș de a scăpa de agitație și puzderie de turiști, o rămășiță unui vulcan stins înaltă de 251 m situată în parcul Holyrood și care îți oferă priveliști de milioane după ce gâfâi să urci până sus.

     Pe când mă plimbam pe Royal Mile văzusem un Terror Tour pe înserate. Nu e noutate că Scoția e plină de povești de groază, amante, copii din flori, incest, adulter și tot ce vrei tu, toate la grămadă doar în Edinburgh și dacă ne întoarcem în timp cu câteva sute de ani, treaba e treabă.
Turul e gratuit și oricum eram încă prin centru. Se pornește de pe Royal Mile si durează undeva la 1 h.
     După terminarea turului mă plimbam agale prin orașul vechi unde 2 bărbați făceau atmosferă, un cimpoier și un toboșar. A ieșit ceva frumos, lumea dansa dansuri scoțiene, se distra și să nu mai spun că băieții își vânduseră toate CD-urile. 
Citește și:

Edinburgh sau cum să descoperi Scoția

Perioadă: 12-14 mai 2018
Participanți: solo
Puncte forte: Castelul Edinburgh, Castelul Stirling, Scaunul lui Arthur

     Trecuseră aproape 4 luni (!!!) de la ultima ieșeală, cea din Napoli, la servici era super aglomerat și aveam nevoie de o ieșire ca de aer prin urmare am ales ceva frumos, unde să nu mă plictisesc, istorie cât carul și aproape de Dublin, la doar 1 h de zbor. S-au aliniat stelele și prețul la biletul de avion pentru Edinburgh-capitala Scoției.
     Am descoperit un oraș boem, încărcat de istorie, mituri, povești de groază, o drumeție chiar în oraș, unde e berea bună și unde nu ai cum să te plictisești,  istorie găsind pe fiecare metru pătrat din orașul vechi.
     Prima zi am alocat-o pentru vizitarea orașului cu tot ce se putea vizita, experiementa, gusta și palpa în Edinburgh iar a doua zi am avut-o exclusiv pentru vizitarea castelului Stirling și ce mai rămăsese din Edinburgh.
     Aveam să experimentez ceva nou în ieșeala aceasta: cum să mergi de la aeroport direct la servici. Dap, ați citit bine. Am stat cu emoții cât carul deoarece la cea mai mică întârziere a zborului nu mai ajungeam la timp la servici. S-au aliniat stelele bine de tot  fără pic de întârziere și noroc cu manager a de treabă la serivic care înțelege care e treaba cu aștia nebuni de pleacă mai tot timpul și nu le mai pasă de oboseală, mai înțelege că avionul poate întârzia știind că faci și imposibilul să ajungi la timp la servici. 
Citește și:
   

Ziua III: Vizită la Pompeii și priveliști de Positano

     Azi petrecem ziua în 4, tatăl Emei a venit de la Roma și va petrece ziua cu noi iar ce avem azi pe listă e Pompeii și o altă bucățică din Coasta Amalfi.
     La pompeii ajungem undeva de dimineață în jur de ora 9 și deja era ceva lume adunată la ghișeu. Să nu uităm că e ianuarie și nu e sezon și totuși văd că Italia e populată de turiști în fiecare zi din an și indiferent de vremea de afară. Trebuia să mă obișnuiesc cu asta. 
     Biletul de intrare e 13 euro și e unul din cele mai frumoase orașe istorice văzute, nu e primul, cel din Efes a fost la fel de bine conservat. 
Poate aș putea scrie romane doar pe acest subiect deoarece situl măsoară 66 hectare dintre care doar 45 au fost excavate. Situl e împărțit în 9 regiuni diferite și sincer cred că ai putea sta relaxat o săptămână aici dacă vrei sa vezi totul. Noi am alocat undeva la 3-4 ore pentru sit.

     Vremea ține cu noi astfel că abia așteptam să ajung din nou pe Coasta Amalfi păcat că drumul e atât de îngust și atât de aglomerat dar ce sa-i faci, peisajul merită toți banii.
Ne oprisem în Positano și am apucat să și coborâm la mare, îmi place să merg la mare in decembrie (Gran Canaria), în ianuarie, în lunile în care știu că în România și Irlanda cam îngheață pietrele.
     Îmi place să mă bucur de soare în lunile geroase iar peisajul e încântător aici. Putem să rămânem? 🙂

     Din păcate oprirea a fost destul de scurtă din lipsă de timp, tatăl Emei ne-a lăsat în Napoli și el s-a întors la Roma. Multumim frumos! :).
     Seara ne amuzăm de pățaniile avute, stingerea s-a dat destul de devreme, Krystyna are zborul devreme iar Ema și cu mine am mai pierdut vremea puțin până să mergem la aeroport.
Un trio de pomină și o escapadă cu amintiri frumoase.
Citește și:

Ziua II: Cum să iei țeapă în Capri și să te relaxezi în Sorrento

     Ziua a II-a o dedicăm pentru Insula Capri, perla Italiei, o insulă pe cât de mică pe atât de scumpă.
Și încă odată se adeverește zicala aceea că planul de acasă nu se potrivește cu cel de la piață și mă cât adevăr în zicala asta :)). Ce avea să vină era de râsul plânsului.
     Undeva la ora 9 suntem în picioare, mâncate și grăbite spre feribotul (Caremar) care ne va duce spre Insula Capri. Citisem o căruță despre insulă și de când am decis că mergem în Napoli, Insula Capri a fost prima pe listă.
     Cazarea e relativ aproape de feriboat așa că ne îmbarcăn rapid cu destinația Capri – Marina Grande, un drum de aproximativ 1.3 h. Vremea caldă de ianuarie îmi amintește de vară și mă face să uit de frigul și ploaia din Dublin cu care încă nu mă obișnuisem. Peisajul e de nota 10.

     Pentru ce merge lumea în Capri? Sau care e cea mai tare atracție? Evident că Grota Albastră.
De cum coborâm din feribot dăm de o barcă pe care scrie mare că face turul insulei iar intrarea în grotă e inclusă.
Mamă, mamă, eu mă agit ca un Pepsi, Ema după mine iar săraca Krystyna era super nedumerită ce se întâmplă. Până să îi explicăm și Krystynei care e treaba, noi eram deja la ghișeu pentru a ne cumpăra bilete pentru tur, Krystyna se conformează. Rapid ne scuturăm de 18 respectiv 15 euro (deh, eu sunt studentă și am reducere :)) ) și țuști în barcă.
Turul dureaza undeva la 1 h și înconjoară insula iar peisajul e divin. 

I Faraglioni
Grota Verde
Marina Piccola

Farul Punta Carena
     Eram super încântate toate 3, făceam poze din minut în minut iar Ema mă întrabă unde e faimoasa Grotă Albastă, mă uit pe hartă, mă uit pe ceas și ii răspund că e chiar înainte să ajungem înapoi în Marina Grande. Trece vremea, facem poze și dintr-odată realizez că ajunsesm înapoi in Marina Grande. Rămân blocată și îi spun Emei adică am plătit atâta și nu am văzut Grota Albastră? M fac verde la față de supărare iar Ema începe să râdă. OK, asta nu e deloc comic, abia așteptam să cobor din barcă ca o iau val vârtej spre ghișeul de unde am luat biletele să mă lămuresc care e faza. Pe când ajung acolo, ghișeul închis și nici urmă de domnul cu pricina. Eram supărată, nervoasă și în același timp dezamăgită. Na, asta e, o dăm mai departe și încercăm să vedem care e planul și ce mai facem pe aici. Ne plimbasem puțin în zona portului și decidem să ne îndreptăm spre Sorrento.

     Știu că puteam face multe, probabil aveam nevoie de toată ziua să vizităm ce era de vizitat: Anacapri, Via Krupp, Gradinile di Augusto, Vila Jovis si multe alte locuri de unde peisajul e cu siguranță splendid. Nu a fost să fie. Ne plimbasem doar în zona Marina Grande până am așteptat feribotul spre Sorrento. 
      

     Dap, bun-venit în Sorrento sau perla de pe Coasta Amalfi. Ajungem undeva după-amiază iar soarele acela, off ce mă bucură, parcă aveam nevoie de soare ca de aer. Din port o luam agale pe unde ne duc pașii, ne oprim la poze din metru în metru, totul e prea frumos. 
     Fiind după-masă căutăm un restaurant să ne potolim foamea așa că după pizza napoletană fugim la înghețată în Piata Tasso, ne mai aruncăm ochii la magazine și ne îndreptăm spre gară ca să prindem trenul spre Napoli. 
     Ajungem destul de repede în Napoli și ne îndreptăm spre realul motiv pentru care am venit în Napoli. Totul începuse în 2015 când am văzut pentru prima oară un film cu Ema, eram la Ema în vizită la Oradea și spre seară vizionasem un film: Giuseppe Moscati. Filmul se baza pe realitate și toată acțiunea se desfășura în Napoli. Giuseppe Moscati a fost cunoscut ca doctorul săracilor și a fost declarat sfânt. În octombrie 2017 pe când mă mutasem cu Ema la Dublin, ne mai uităm încă odată la film, moment în care decidem că escapada va fi în Napoli. Cu o lună mai târziu Krystyna se alatură și așa iese trio-ul de pomină. Filmul îl recomand cu mare drag, puțină bunătate într-o lume indiferentă. 
     Biserica Gesu Nuovo e care e închinată sfântului Giuseppe Muscati, se poate vedea și mormântul lui precum si o parte din lucrurile lui personale într-un mic muzeu aflat în incinta bisericii.

     Mai facem o oprire în centrul istoric la Domul din Napoli. Nu ai cum să nu îl vezi la cât e de mare după care îndreptăm spre cazare.

   

Citește și:

Ziua I: Fuga la vulcan și plimbare în Napoli

     Am dormit toate 3 neîntoarse, cazarea a fost în plin centrul al orașului, în apropiere de gară astfel că undeva la ora 8 facem ochi, azi suntem puse pe fapte. Ies pe balcon și efectiv mă bucur de forfota din oraș, de sunetul mopedelor de claxoane…ah, asta e Italia. Nu știu de ce dar îmi era un dor maxim. 
     Înainte de ora 9 suntem în  Gara Centrala Giuseppe Garibaldi și luam trenul circumvesuviana până la Herculaneum. Gara e puțin spus infectă dar încercăm să facem abstracție de mizerie, murdărie, oameni de tot felul și încercăm să rămânem cu toate lucrurile în buzunare. 
Știam că Herculaneum e fratele mai mic și mai puțin aglomerat a Pompeii-ului dar sărim peste și cum ieșim din gară vezi panouri informative cu plecări spre Vezuviu.
     Alegem Vesuvio Express care ne duce din Herculaneum până la poalele muntelui după care se merge perpedes.
Prețul distracției a fost de 20 euro: 10 euro transportul Herculaneum – Vezuviu și 10 euro intrarea.
     Cred că istoria locului e cunoscută de tot poporul: erupția vulcanului din anul 79 a devastat orașele romane Pompeii și Herculaneum acoperindu-le cu un strat gros de lavă și noroi. Acestea au început să fie excavate în sec XVIII ieșind la iveală tot ceee ce se poate vedea azi în cele 2 situri istorice.
     Ultima erupție a vulcanului a avut loc 1944, Vezuviu este considerat un vulcan activ și este în continuă monitorizare.
     Drumul de la microbuz până la conul principal e undeva la 30-40 minute de urcat. Practic e potecă, nu ai unde să te rătăcești iar priveliștea de sus merită toți bani.
     Înălțimea conului principal are aprox 1281 m altitudine iar relieful ajută la formarea fenomenului de condensare astfel că vremea se schimbă de la minut la minut.

     Ne întoarcem în Herculaneum și luăm din nou trenul spre Napoli iar a doua jumătate a zilei o petrecem în Napoli și mergem în recunoaștere. Nu am avut în plan ceva anume de vizitat așa că ne-am lăsat pierdute pe străduțele înguste din centru. 

     Am uitat să vă spun că meniul meu din cele 3 zile petrecute aici a fost: pizza, paste și înghețată. A contat prea puțin că era ianuarie, gelateria era oricum deschisă și era ocazia perfectă să mănânc înghețată autentică napolitana și…nu cred că are rost să vorbesc despre pizza. Acela a fost deliciul suprem :)). 
     Citește și:

Napoli: escapadă între fete

Perioada: 24-28 ianuarie 2018
Localizare: Napoli – Italia
Participanți: Ema, Krystyna, eu
Puncte forte: Vulcanul Vezuviu, Insula Capri, Pompei, Coasta Amalfi (Sorrento, Positano)
     V-am mai spus că plecarea mea din România mi-a deschis noi porți în ceea ce privește călătoritul.
Locuind în capitala Irlandei, totul a fost mai ușor din această privință astfel că nu se putea fără o ieșire între fete.
     A fost foarte greu de ales destinația iar după vizionarea unui film (Giuseppe Muscati), Ema și cu mine am știut că Napoli e locul în care trebuie să ajungem ca să vedem pe viu locurile și o parte din lucrurile personajului principal din film.
     Biletele le luasem cu 2 luni înainte iar între timp Krystyna, prietena Emei din Polonia, s-a alăturat escapadei italiene.
Am mai spus și repet că am fost de 3 ori în Italia, niciodată în același loc și nu aș putea să mă plictisesc. E locul care imi dă senzația că timpul stă în loc și am să merg de câte ori voi avea ocazia.
    Planul de bătaie în privința obiectivelor turistice era cât de cât bătut în cuie dar consider că oricât ai sta în Italia tot nu vei avea timp să vizitezi tot, prin urmare am văzut din toate câte puțin reușind să ne bucurăm de ele.
Citește și: