Granada și secretele Complexului Alhambra

Azi e o zi destinată orașului Granada și descopăr secretele Complexului Alhambra. Pornesc cu ceva stropi de ploaie dar sper să nu fie vină uraganul.

După ce cu o zi înainte m-am bucurat de ultima zi de lucru, iată-mă în Spania. Noroc cu un zbor de Aer Lingus foarte matinal din Dublin și hop-țop la ora 10.00 sunt deja în Malaga.

Granada, superb oraș andaluz, l-am pus pe bucket list după ce îmi povestise prietena mea, Ema că fusese aici. La o scurtă căutare pe Google m-am convins că nu e de ocolit. Superbul oraș andaluz e cunoscut pentru monumentele de arhitectură islamică alături de Cordoba, Complexul Alhambra fiind piesa de rezistență și dovada vie a prezenței islamice în Spania secole de-a rândul.

Fug rapid în autogara Malaga să prind autobuzul și în aprox o oră sunt deja la locul faptei în Granada. Urci aleea betonată din pădure și ajungi rapid la Justice Gate, aici găsești toate indicatoarele.

După nici 30 de minute mă vad cu biletul în mână cu acces în tot complexul (General Day ticket) cu mențiunea că la Palatul Nasrid nu mai sunt bilete. Sentimentul de vină dispare parțial, nu e Palatul Nasrid dar măcar e restul complexului Alhambra.

Recomand achiziționarea biletului înainte. În perioada de vârf biletele sunt sold-out și cu 2 luni în avans. Mai multe detalii despre bilete găsiți aici.

Mă uit pe hartă și o tot întorc pe toate părțile, nu știu de unde să încep și să nu ratez nimic. Cred că nici o limbă nu are atâtea cuvinte la superlativ pentru a descrie în câteva rânduri frumusețea complexului Alhambra. O minunăție cocoțată pe deal, dominând orașul care îți oferă priveliști spre piscurile înzăpezite ale munților Sierra Nevada.

Îi spun complex pentru că e format din Palatul Nasrid, Alcazaba, Palatul Carlos al V-lea, Turnurile, zona înaltă a Alhambrei și zona de relaxare și odihnă a sultanului, Generalife.

Complexul Alhambra se naște în secolul a IX-lea, anul 889 când Sawwar ben Hamdun a ajuns în Alcazaba. Alhambra devenit reședință regală doar la venirea regelui Mohammed ben Al-Hamar (cunoscut ca Mohammed I) din dinastia nasrid în secolul al XIII-lea fiind și perioada de maximă înflorire a complexului.

Mohammed I și Mohamed al II-lea au fost cei care au construit canalizarea și toaletele publice precum și moscheea, unde apoi s-a construit Biserica Sfintei Fecioare Maria.

Yusuf I și Mohammed al V-lea au construit cele ma frumoase edificii care se poate vedea și azi, au întărit Alcazaba, au construit Justice Gate (Poarta Justiției) precum și clădirea cu toaletele publice între anii 1333-1354.

Odată ce creștinii au cucerit înapoi Granada în anul 1442, Carlos al V-lea a ordonat demolarea complexului pentru al reconstrui și ai schimba numele din dorința de a șterge orice urmă a islamului. Fiind impresionat de splendoarea palatului maur, acesta nu a mai fost distrus rămânând palatul regal al regelui.

Complexul a fost declarat Patrimoniu UNESCO în anul 1984.

Palatul Carlos al V-lea și împrejurimi

Din această parte a complexului fac parte Justice Gate, Wine Gate, Palatul Carlos al V-lea, Medina, Grădina Sfântul Francisc, Baños de la Mezquita.

Alcazaba – Alhambra

Alcazaba este cea mai veche parte a complexului Alhambra fiind construită de Mohammed I. Din aceeași zonă fac parte: fortăreața, Piața Armelor, Turnul de Veghe, Grădinile de Los Adarves. De aici se poate admira cartierul Albayzin precum și piscurile înzăpezite ale munților Sierra Nevada.

Turnurile și zona înaltă a Alhambrei

O serie de turnuri și grădini care se pot admira în această parte a complexului printre care Turnul Prințesei, Turnul cu apă, Palatul Yusuf al III-lea. Această zonă face legătura cu Palatul Carlos al V-lea.

Generalife – Alhambra

Este cunoscută ca și zona de relaxare și recreere a regelui. Grădinile Bajos și Los Jardines Altos iar cel mai important edificiu este Curtea Canalului de Apă. Florile doar ce începeau să înflorească așa că peisajul a fost pe măsură.

Am bătut în jur de 4 ore tot complexul asta în condițiile în care nu am reușit să vizitez Palatul Nasrid.

Nu aveam cum să ratez o plimbare și în cartierul Albayzin. Străduțe întortocheate și înguste, cu trepte, pavate, pline ochi cu mici buticuri de suveniruri, bijuterii, mirodenii și condimente. Spiritul acesta islam și vibe-ul îmi aducea aminte de Marrakech. Îmi era mai mare dragul să străbat străduțele înguste fără hartă și fără să știu unde merg.