Autor: Bianca Nicoleta

Ziua III: Vizită la Pompeii și priveliști de Positano

     Azi petrecem ziua în 4, tatăl Emei a venit de la Roma și va petrece ziua cu noi iar ce avem azi pe listă e Pompeii și o altă bucățică din Coasta Amalfi.
     La pompeii ajungem undeva de dimineață în jur de ora 9 și deja era ceva lume adunată la ghișeu. Să nu uităm că e ianuarie și nu e sezon și totuși văd că Italia e populată de turiști în fiecare zi din an și indiferent de vremea de afară. Trebuia să mă obișnuiesc cu asta. 
     Biletul de intrare e 13 euro și e unul din cele mai frumoase orașe istorice văzute, nu e primul, cel din Efes a fost la fel de bine conservat. 
Poate aș putea scrie romane doar pe acest subiect deoarece situl măsoară 66 hectare dintre care doar 45 au fost excavate. Situl e împărțit în 9 regiuni diferite și sincer cred că ai putea sta relaxat o săptămână aici dacă vrei sa vezi totul. Noi am alocat undeva la 3-4 ore pentru sit.

     Vremea ține cu noi astfel că abia așteptam să ajung din nou pe Coasta Amalfi păcat că drumul e atât de îngust și atât de aglomerat dar ce sa-i faci, peisajul merită toți banii.
Ne oprisem în Positano și am apucat să și coborâm la mare, îmi place să merg la mare in decembrie (Gran Canaria), în ianuarie, în lunile în care știu că în România și Irlanda cam îngheață pietrele.
     Îmi place să mă bucur de soare în lunile geroase iar peisajul e încântător aici. Putem să rămânem? 🙂

     Din păcate oprirea a fost destul de scurtă din lipsă de timp, tatăl Emei ne-a lăsat în Napoli și el s-a întors la Roma. Multumim frumos! :).
     Seara ne amuzăm de pățaniile avute, stingerea s-a dat destul de devreme, Krystyna are zborul devreme iar Ema și cu mine am mai pierdut vremea puțin până să mergem la aeroport.
Un trio de pomină și o escapadă cu amintiri frumoase.
Citește și:

Ziua II: Cum să iei țeapă în Capri și să te relaxezi în Sorrento

     Ziua a II-a o dedicăm pentru Insula Capri, perla Italiei, o insulă pe cât de mică pe atât de scumpă.
Și încă odată se adeverește zicala aceea că planul de acasă nu se potrivește cu cel de la piață și mă cât adevăr în zicala asta :)). Ce avea să vină era de râsul plânsului.
     Undeva la ora 9 suntem în picioare, mâncate și grăbite spre feribotul (Caremar) care ne va duce spre Insula Capri. Citisem o căruță despre insulă și de când am decis că mergem în Napoli, Insula Capri a fost prima pe listă.
     Cazarea e relativ aproape de feriboat așa că ne îmbarcăn rapid cu destinația Capri – Marina Grande, un drum de aproximativ 1.3 h. Vremea caldă de ianuarie îmi amintește de vară și mă face să uit de frigul și ploaia din Dublin cu care încă nu mă obișnuisem. Peisajul e de nota 10.

     Pentru ce merge lumea în Capri? Sau care e cea mai tare atracție? Evident că Grota Albastră.
De cum coborâm din feribot dăm de o barcă pe care scrie mare că face turul insulei iar intrarea în grotă e inclusă.
Mamă, mamă, eu mă agit ca un Pepsi, Ema după mine iar săraca Krystyna era super nedumerită ce se întâmplă. Până să îi explicăm și Krystynei care e treaba, noi eram deja la ghișeu pentru a ne cumpăra bilete pentru tur, Krystyna se conformează. Rapid ne scuturăm de 18 respectiv 15 euro (deh, eu sunt studentă și am reducere :)) ) și țuști în barcă.
Turul dureaza undeva la 1 h și înconjoară insula iar peisajul e divin. 

I Faraglioni
Grota Verde
Marina Piccola

Farul Punta Carena
     Eram super încântate toate 3, făceam poze din minut în minut iar Ema mă întrabă unde e faimoasa Grotă Albastă, mă uit pe hartă, mă uit pe ceas și ii răspund că e chiar înainte să ajungem înapoi în Marina Grande. Trece vremea, facem poze și dintr-odată realizez că ajunsesm înapoi in Marina Grande. Rămân blocată și îi spun Emei adică am plătit atâta și nu am văzut Grota Albastră? M fac verde la față de supărare iar Ema începe să râdă. OK, asta nu e deloc comic, abia așteptam să cobor din barcă ca o iau val vârtej spre ghișeul de unde am luat biletele să mă lămuresc care e faza. Pe când ajung acolo, ghișeul închis și nici urmă de domnul cu pricina. Eram supărată, nervoasă și în același timp dezamăgită. Na, asta e, o dăm mai departe și încercăm să vedem care e planul și ce mai facem pe aici. Ne plimbasem puțin în zona portului și decidem să ne îndreptăm spre Sorrento.

     Știu că puteam face multe, probabil aveam nevoie de toată ziua să vizităm ce era de vizitat: Anacapri, Via Krupp, Gradinile di Augusto, Vila Jovis si multe alte locuri de unde peisajul e cu siguranță splendid. Nu a fost să fie. Ne plimbasem doar în zona Marina Grande până am așteptat feribotul spre Sorrento. 
      

     Dap, bun-venit în Sorrento sau perla de pe Coasta Amalfi. Ajungem undeva după-amiază iar soarele acela, off ce mă bucură, parcă aveam nevoie de soare ca de aer. Din port o luam agale pe unde ne duc pașii, ne oprim la poze din metru în metru, totul e prea frumos. 
     Fiind după-masă căutăm un restaurant să ne potolim foamea așa că după pizza napoletană fugim la înghețată în Piata Tasso, ne mai aruncăm ochii la magazine și ne îndreptăm spre gară ca să prindem trenul spre Napoli. 
     Ajungem destul de repede în Napoli și ne îndreptăm spre realul motiv pentru care am venit în Napoli. Totul începuse în 2015 când am văzut pentru prima oară un film cu Ema, eram la Ema în vizită la Oradea și spre seară vizionasem un film: Giuseppe Moscati. Filmul se baza pe realitate și toată acțiunea se desfășura în Napoli. Giuseppe Moscati a fost cunoscut ca doctorul săracilor și a fost declarat sfânt. În octombrie 2017 pe când mă mutasem cu Ema la Dublin, ne mai uităm încă odată la film, moment în care decidem că escapada va fi în Napoli. Cu o lună mai târziu Krystyna se alatură și așa iese trio-ul de pomină. Filmul îl recomand cu mare drag, puțină bunătate într-o lume indiferentă. 
     Biserica Gesu Nuovo e care e închinată sfântului Giuseppe Muscati, se poate vedea și mormântul lui precum si o parte din lucrurile lui personale într-un mic muzeu aflat în incinta bisericii.

     Mai facem o oprire în centrul istoric la Domul din Napoli. Nu ai cum să nu îl vezi la cât e de mare după care îndreptăm spre cazare.

   

Citește și:

Ziua I: Fuga la vulcan și plimbare în Napoli

     Am dormit toate 3 neîntoarse, cazarea a fost în plin centrul al orașului, în apropiere de gară astfel că undeva la ora 8 facem ochi, azi suntem puse pe fapte. Ies pe balcon și efectiv mă bucur de forfota din oraș, de sunetul mopedelor de claxoane…ah, asta e Italia. Nu știu de ce dar îmi era un dor maxim. 
     Înainte de ora 9 suntem în  Gara Centrala Giuseppe Garibaldi și luam trenul circumvesuviana până la Herculaneum. Gara e puțin spus infectă dar încercăm să facem abstracție de mizerie, murdărie, oameni de tot felul și încercăm să rămânem cu toate lucrurile în buzunare. 
Știam că Herculaneum e fratele mai mic și mai puțin aglomerat a Pompeii-ului dar sărim peste și cum ieșim din gară vezi panouri informative cu plecări spre Vezuviu.
     Alegem Vesuvio Express care ne duce din Herculaneum până la poalele muntelui după care se merge perpedes.
Prețul distracției a fost de 20 euro: 10 euro transportul Herculaneum – Vezuviu și 10 euro intrarea.
     Cred că istoria locului e cunoscută de tot poporul: erupția vulcanului din anul 79 a devastat orașele romane Pompeii și Herculaneum acoperindu-le cu un strat gros de lavă și noroi. Acestea au început să fie excavate în sec XVIII ieșind la iveală tot ceee ce se poate vedea azi în cele 2 situri istorice.
     Ultima erupție a vulcanului a avut loc 1944, Vezuviu este considerat un vulcan activ și este în continuă monitorizare.
     Drumul de la microbuz până la conul principal e undeva la 30-40 minute de urcat. Practic e potecă, nu ai unde să te rătăcești iar priveliștea de sus merită toți bani.
     Înălțimea conului principal are aprox 1281 m altitudine iar relieful ajută la formarea fenomenului de condensare astfel că vremea se schimbă de la minut la minut.

     Ne întoarcem în Herculaneum și luăm din nou trenul spre Napoli iar a doua jumătate a zilei o petrecem în Napoli și mergem în recunoaștere. Nu am avut în plan ceva anume de vizitat așa că ne-am lăsat pierdute pe străduțele înguste din centru. 

     Am uitat să vă spun că meniul meu din cele 3 zile petrecute aici a fost: pizza, paste și înghețată. A contat prea puțin că era ianuarie, gelateria era oricum deschisă și era ocazia perfectă să mănânc înghețată autentică napolitana și…nu cred că are rost să vorbesc despre pizza. Acela a fost deliciul suprem :)). 
     Citește și:

Napoli: escapadă între fete

Perioada: 24-28 ianuarie 2018
Localizare: Napoli – Italia
Participanți: Ema, Krystyna, eu
Puncte forte: Vulcanul Vezuviu, Insula Capri, Pompei, Coasta Amalfi (Sorrento, Positano)
     V-am mai spus că plecarea mea din România mi-a deschis noi porți în ceea ce privește călătoritul.
Locuind în capitala Irlandei, totul a fost mai ușor din această privință astfel că nu se putea fără o ieșire între fete.
     A fost foarte greu de ales destinația iar după vizionarea unui film (Giuseppe Muscati), Ema și cu mine am știut că Napoli e locul în care trebuie să ajungem ca să vedem pe viu locurile și o parte din lucrurile personajului principal din film.
     Biletele le luasem cu 2 luni înainte iar între timp Krystyna, prietena Emei din Polonia, s-a alăturat escapadei italiene.
Am mai spus și repet că am fost de 3 ori în Italia, niciodată în același loc și nu aș putea să mă plictisesc. E locul care imi dă senzația că timpul stă în loc și am să merg de câte ori voi avea ocazia.
    Planul de bătaie în privința obiectivelor turistice era cât de cât bătut în cuie dar consider că oricât ai sta în Italia tot nu vei avea timp să vizitezi tot, prin urmare am văzut din toate câte puțin reușind să ne bucurăm de ele.
Citește și:

Best in travel 2017

Anul 2017 a fost anul schimbărilor, multe schimbări care nu au ținut doar de mine și care mi-au ghidat pașii spre alte locuri și experiențe. Dar tot ce frumos de acum să vină.

Din motive personale am hotărât să plec definit din România și am decis să mă mut la Dublin, capitala Irlandei.

Irlanda mi-a deschis orizonturi noi din toate punctele de vedere: job, prieteni, activități și am avut parte de noi provocări, Au venit toate împachetate frumos și las în urmă momentul când mi-am luat un bilet doar dus cu un singur bagaj de cală.

Am cunoscut oameni frumoși care m-au ajutat să cresc din toate punctele de vedere și care persoana care m-au ajutat necondiționat.

Din perspectiva călătoriilor anul acesta a fost light. Am ajuns la Dublin la sfârșit de august iar mai toate ieșirile au fost relativ în zonă, total nouă pentru mine de altfel. Un întreg capitol despre Irlanda este în lucru,deci răbdare pentru țara veșnic verde.  

Început de decembrie ne-a prins pe urmele vasului titanic în Belfast. O tură de o zi în capitala Irlandei de Nord cu târg de Crăciun și Muzeul Titanic.

Surpriza vine ceva mai târziu când aflu că am câteva zile de concediu. Pun degetul pe hartă și trag cu ochiul pe site-ul de la Ryanair. Știu deja că vreau o destinație în tările calde așa iar Gran Canaria îmi face cu ochiul din prima. Concediu aprobat și biletul e cumpărat cât ai zice zâmbet călător. Las Palmas, soare, munte, toate sunt incluse în program.

Vă doresc un 2018 zâmbăreț și călător.

 

Belfast: pe urmele vasului Titanic


Data: 02 decembrie 2018
Unde: Belfast – Irlanda de Nord
Participanți: Emanuela, eu

     Ema avea de ceva timp în plan o fugă la Belfast așa că am tocmit planul destul de rapid.
Situat la doar 2 ore de capitala Republicii Irlanda a fost floare la ureche sa ajungem.
Ne-am luat bilete de autobuz ( Dublin Coach ) și duse am fost. Biletul a costat 20 euro/ persoana pe sens, mai este și variantă de tren dar nu prea știu multe detalii.
Drumul nu e ceva special iar sa fiu sinceră nu știu când am intrat în Irlanda de Nord pentru că nu văzusem nici un indicator cum că am fi trecut granița.
Autobuzul ne-a lasat în centru având timp o zi la dispoziție să explorăm orașul.
     Am început cu o cafea și cu o vizită la Centrul de Informare turistică iar pentru cine nu știe piesa de rezistență a orașului e Muzeul Titanic, practic locul unde Titanicul a luat naștere.
Am început cu vizitarea Primăriei (Belfast City Hall) iar fiindcă era luna decembrie era și Târgul de Craăciun, plin de brăduți, beculețe si alte lucruri specifice târgului. Intrarea gratuita.

     După vizitarea Primăriei și a târgului ne îndreptăm spre Victoria Square Shopping Mall, centru comercial cunoscut pentru cupola de unde se poate admira orașul
     Ne îndreptăm spre Muzeul Titanic, nu înainte de a face o poză cu Charlie Chaplin și a ne prosti

 

     Actualul Muzeu Titanic a fost construit pe locul fabricii unde acesta a fost construit. Catastrofa din 1912 când cel mai mare vas construit vreodata a ajuns pe fundul Oceanului Atlantic a șocat întreaga omenire.

     Întrebasem câteva persoane înainte care au fost la muzeu și totți au afirmat că intrarea nu își merită banii, prin urmare am decis să nu vizităm muzeul ci doar să facem o plimbare in preajma acestuia. Intrarea era aprox 15 euro iar mai multe detalii gasiți aici.  
În spatele muzeului se găsește o piață unde se pot vedea simboluri și măsuratori privind construcția vasului iar în fața muzeului se poate vedea vasul SS Nomadic. 
     Nu pot sa spun că am rămas foarte impresionată, probabil nu sunt destul de fascinată în ceea ce privește problema, sincer nici nu știu ce mă așteptam să găsesc.
     Ceasul ticăie ora de plecare și ne îndreptăm spre centru la autobuz.
Sunt și alte atracții care se pot vizita in Belfast, atracții care necesită timp mai mult de 1 zi, precum Muzeul Ulster, Grădina Botanică și plimbare cu celebrele taxiuri negre.
     

Gran Canaria: tips & tricks

     Gran Canaria s-a dovedit a fi o idee strălucită, o călătorie „la cald” având în vedere că în Irlanda înghețau pietrele în decembrie.
A fost prima tură solo, prima experiență de a dormi în hostel și o ieșire planificată cu doar 3 săptămâni înainte de plecare, lucru ce nu îmi stă în fire să îl fac. Sunt genul de călător care planifică totul cu mult timp înainte și numără zilele până la plecare. Nu pot să spun că îmi displace nici varianta asta :)).
      1.Transport
 
    Recunosc că mutarea în capitala Irlandei mi-a facilitat călătoriile din toate punctele de vedere. Aeroportul e la 20 de km de centrul orașului iar ofertele sunt mult mai diversificate.
    Aici e Ryanair la putere prin urmare ofertele sunt deloc puține. Ryanair are curse din Dublin spre aproape toate destinațiile de tot din Europa și nu numai.
Dacă vă întrebați cât am plătit pe bilet dus-întors a fost exact 62 euro fără bagaj de cală. Un zbor de 3,30 h și ai schimbat aerului cu +20 de grade.
 
     Dacă ar fi să merg din nou în Insulele Canare ce as face diferit din punct de vedere al transportului ar fi să închiriez mașină. Rețeaua de transport pe insulă nu e cea mai strălucită, sunt locuri în care oricâte autobuze ai schimba nu ai cum să ajungi sau te dai de ceasul morții până acolo.
La sfârșitul călătoriei am pus pe hartie toate biletele de autobuz și am ajuns la 45 euro. Nu mai vreau să adaug timpul pierdut și să nu îmi amintesc cu ciudă că nu am ajuns în toate locurile planificate de acasă prin urmare închirierea unei mașini e ideală iar dacă sunteți mai mult se reduce costul automat.
     2. Cazare
     Cazarea a fost pentru prima oară într-un hostel. Am ales o cameră cu 4 paturi doar pentru fete fără mic dejun.  Când am ajuns a fost doar Maria Jose iar în ultima noapte a mai venit încă o persoană în cameră.
Am optat pentru Little Surf House. Prețul a fost 72 de euro pentru 4 nopți. Hostelul e la doar 2 minute de plaja Las Canteras cea mai lungă plajă de nisip din Las Palmas. Hostelul nu e în centru dar în zonă este inclusiv și un mall iar posibilitațile de a ieși seara sunt diverse.
Nu am avut nimic de obiectat, casa este întreținută de o familie foarte amabilă. Totul curat, posibilitate de gătit și toate lucrurile la îndemână.
3. Ce mai e de vizitat
     Nu prea ai cum să bați toată insula în 3-4 zile.
Sunt multe locuri frumoase de pe insulă la care nu am ajuns din diverse motive cel principal fiind transportul dar tu te rog sa nu ratezi:
– Roque Nublo – simbolul insulei, dacă ai noroc și e senin se poate vedea Tenerife în zare
– Pico de la Nieves – cel mai înalt vârf al insulei
– Caldera de Bandama – crater vulcanic
– alte formațiuni muntoase: El Cura, La Rana, Roque de Gando
– Moloneras: zonă protejată cu faună și mini deltă.
– Palmitor Parque
Citește și:

Ziua IV: Pur și simplu Las Palmas

     Ziua a IV-a o dedic aproape toată pentru a vizita capitala insulei, Las Palmas de Gran Canaria.
Deși vremea nu a fost cea mai strălucită, alarma mi-a sunat la 7 dimineata, în 20 de minute sunt pe plaja Las Cantera admirând marea și urmărind un tânăr cu placa de surf sub braț în așteptarea valului perfect. Așa dimineață să tot ai.
     O iau spre centrul capitalei, străzi pietonale cu magazine și împodobite de sărbătoare, fiind atat de cald efectiv uit ca în 2 săptămâni sărbătorim Crăciunul.
     Portul Las Palmas
Portul domină partea estică a orașului. Plin de ambarcațiuni de tot felul și vase de croazieră. Probabil oriunde mergi în lume toate porturile sunt cam la fel. Deși am văzut orașe port în Grecia, Turcia, Croația, Muntenegru, sincer cam toate mi se par la fel dar au farmecul lor până la urmă. Dacă te plimbi aiurea prin port nu ai cum să nu vezi tot felul de anunțuri gen „Mă numesc X și caut partener pentru o expeditie cu barca în Asia. Mai multe detalii la …”. Se pare că băieții își iau soarta în mâini și pleacă. O fi și asta o variantă, să îți iei jucăriile și să pleci în lume.
     Centrul vechi Las Palmas

De cum pășesc în centrul vechi încep să simt că sunt în Spania. Străzi pavate și înguste, arhitectură superbă, cafenele cochete și un vibe care incepe să desmorțească orașul adormit într-o zi de duminică.
Catedrala Sfanta Ana, Plaza de Pilar Nuevo și Casa de Colon sunt cele mai importante obiective turistice din centrul vechi. 
     Catedrala Sfanta Ana este piesa care domină tot centrul vechi. Intri în Plaza de Pilar Nuevo și tadam dai direct peste catedrală.

     Construirea catedralei a început în jurul anului 1500 din ordinul reginei Isabella I și regele Ferdinand al II-lea de Aragon, asta după ce insula a fost cucerită și a intrat sub stăpânire spaniolă în anul 1478 având la bază 3 stiluri arhitecturale: gotic, renascentist și neoclasic.

     Casa de Colon a fost una din casele guvernatorului după ce insula a fost cucerită de spanioli în 1478. Se presupune că este casa unde a poposit Cristofor Columb în timpul celor 2 expediții avute spre America.
Casa a devenit muzeu și găzduiește expoziții permanente și informații privind cele 2 expediții precum și materiale entografice din cultura aztecă, mexicană și maiașă.
     Am avut parte de un moment foarte comic în care am multumit mamei naturii ca chipul niciodată nu mi-a trădat vârsta :)). Dau să intru în muzeu și merg casă ca să îmi cumpăr bilet. Observ că intrarea e 4 euro așa că dau să plătesc moment în care mă întreabă doamna dacă sunt studentă și îi răspund că da (în Irlanda sunt studentă cu acte în regulă). Dau să scot cardul de student și doamna mă crede pe cuvânt înainte să îi arăt cardul după care mă întreabă dacă am sub 24 de ani, îi răspund că nu răspunzându-mi că dacă sunt studentă beneficiez de reducere și că n-ar fi spus că am mai mult de 22 de ani :)), într-un final intrarea a fost 2 euro. 
     

     Fiind duminică am avut parte și de un moment artistic în piață, un superb concert de chitară clasică, dansuri spaniole și costume tradiționale.

     Prima jumătate de zi am petrecut-o în centrul vechi așa că e timpul să o iau din loc. Alegerea locației a fost ca și când dai cu banul, prin urmare am pornit spre Aguimes. 
Nu știam nimic despre oraș așa că am bătut aievea străduțele. Orașul vechi e cu clădiri istorice colorate dominând toată zona. Aici se află și Biserica Sfântul Sebastian. 

     Începuseră să se adune norii de ploaie așa că am fugit la o ciocolată caldă și am luat primul autobuz spre Las Palmas.
     Maria Jose mă așteptase la hostel așa că ne-am bucurat de ultima seară. Mâine mă întorc la frigul din Dublin.
Citește și:

Ziua III: Dacă e munte, să toarne cu găleata

     După plimbarea în Maspalomas am dormit ca un prunc toată noaptea, evident trezirea a fost dată la 7 dimineața. Maria Jose și-a facut o rezervare pentru o mini-croazieră așa că pornim amândouă destul de dimineață, ea la mare eu în sfârșit la munte, yuhuu.
     O iau rapid spre gară să prin autobuzul și zăresc cum se adună norii, în mintea mea optimismul spune că nu va ploua pe când Doamne – Doamne are alt plan pentru mine. 
     1. ARUCAS
     Arucas e prima oprire de azi , nici nu îmi vine să cobor din autobuz..ploua cu găleata. 
Cand am plecat de acasă am plecat cu gândul că voi accepta orice voi întaâlni pe drum: dacă plouă nu ma voi supăra și mă voi bucura de ploaie, dacă e soare și mai bine, dacă mă pierd nu mă voi panică etc. Acestea au fost gândurile bine planificate de acasă. Îmi iau pelerina pe mine și o iau la pas.
Ma plimb pe străduțele înguste ale unui oraș de munte, oamenii nu par deranjați de ploaie, nu apuc să mă plimb nici 5 minute că ploaia se oprește și dau nas în nas cu Biserica Sfântul Ioan Botezătorul.
Eu i-aș spune catedrală..o minunăție în stil renascentist.

 
     Centrul Arucas e foarte mic, totul se petrece pe 2 străzi, o zonă pietonală și o mică zonă de shopping cu produse locale. Sincer, nu aveam nevoie de nimic mai mult. Uneori sunt sătulă de mall-uri, agitație,  zgomot, betoane. Arucas a fost liniștea de care am avut nevoie. Poate e locul unde timpul curge mai lin.
     La întoarcerea spre stația de guaguas (autobuz) am pierdut firul drumului dar am fost salvată de un localnic. M-a văzut plouată ca un pui așa că s-a oferit să mă ducă cu mașina până în stație. Oameni faini, ce să mai zic?
           2. TEROR
         A doua oprire pentru ziua de azi, acceași poveste ca și Arucas doar cu alt vibe. Oameni relaxati, îmi este mai mare dragul să aud oameni vorbind spaniolă. Mi se pare o limbă care sună bine indiferent de cuvintele care le folosești.
Plaza de Teror e buricul târgului, la fel ca oricare alt loc e piața și biserica.

                            

     Mă las purtată pe toate străduțele pavate uneori trezindu-mă în magazine cu produse locate și hand-made.

 

       3. Puerto de Las Nieves
       Grea treabă până am ajuns aici, legăturile cu autobuzul nu sunt cele mai stălucite. Am fost nevoită să mă întorc în Las Palmas și să schimb autobuzul, lucru care m-a costat timp. 
Puerto de Las Nieves se află în partea de nord-vest a insulei, practic e unul din punctele extreme ale insulei. 
     Totul începe cu o pietonală iar spre surprinderea mea a fost atât de pustiu. Nu mă așteptam să holcăie de turiști dar nu știu dacă am întânit 20 de persoane. Acesta e unul din porturile de unde pleacă feriboturile spre Santa Cruz de Tenerife, sora mai mare a Gran Canariei. Un port cu multe restaurante cu fructe de mare 
     Portul e bine-cunoscut și pentru El Dedo de Dios, o formațiune de rocă care a fost distrusă de o furtună tropicală în 2005.
El Dedo de Dios (Degetul lui Dumnezeu) împreună cu Roque Nublo și El Fraile au fost denumite de Ministerul Turismului ca cele mai importante formațiuni  de pe insulă.

     Autobuzul pleacă în fața mea așa că sunt nevoită să îl aștept pe următorul.
Ajungând la hostel văd un mesaj de la Maria Jose că mă așteaptă în localul în care fusesem cu o zi înainte. E timpul pentru cină, 1-2-3 pahare și somn de voie.

Ziua II: Sudul insulei la pas

     Ne trezim destul de devreme, am ajuns la concluzia că eu în concediu niciodată nu mă odihnesc.
Maria Jose cunoaște un loc unde putem lua micul-dejun așa că ne îndreptăm spre local..smoothie din fructe proaspete, toast cu unt de arahide și banane, un adevărat deliciu.
O luăm spre gară și luam autobuzul spre Maspalomas, poate cea mai cunoscută și mai animată stațiune din toată insula. 
Luăm autobuzul, ne scuturăm de 6,80 euro și într-o oră suntem în Maspalomas, cum cobor din autobuz un val de căldură de zici că suntem în luna lui cuptor, termometrul arată 28 de grade, in Las Palmas m-am multumit și cu 19 grade.
     Cum cobori din autobuz, dai de Farul din Maspalomas, cred că se vede din toate colțurile stațiunii. Dăm start la explorat!

     
     Hmm…parcă am pomenit de ceva cămile în capitolul anterior, nu e a așa?
Din punctul meu de vedere cea mai frumoasă parte a stațiunii sunt dunele de nisip. Da, da dune de nisp iar dacă avem dune avem și cămile.
Am bâjbâit puțin până le-am găsit dar a meritat.
     Plimbarea cu cămilele durează 30 de minute și îți golești buzunarul de 12 euro :)). Ce pot să zic…once in a life time.

     Mi-am făcut damblaua, acum putem lenevi la plajă…maxim 1 oră după care mergem mai departe.
Next stop: Puerto de Mogan, numit și Mica Veneție. De cum ajungem ne potolim foamea și setea cu înghețată, nu e rea dar înghețata italiană e cea mai tare.

     Nu avem planificat nimic de făcut în Puerto de Mogan, doar să descoperim portul. A fost exact cum îmi place mie: mic, cochet, fiind în decembrie deloc aglomerat. Era timp de privit în zare și soarele dădea semne că începe show-ul: unul din cele mai frumoase apusuri.
     Nu mi se pare nimic mai frumos decât să privești spectacolul unui apus, răsărit de soare, un spectacol al naturii care e gratis și te lasă fără mut, doar stai, privești și te întrebi cum un lucru atât de nesemnificativ ajunge să fie atât de măreț.
     O zi pe cinste, mai umblăm alandala prin port până așteptăm autobuzul spre Las Palmas.
A fost o zi plină, soare, mare, plajă. Mâine avem garantat munte și ploaie cât încape, stai aproape.
Citește și: