Autor: Bianca Nicoleta

Canada: jurnal de vise devenit realitate

Perioadă: 6-13 octombrie 2018
Participanți: solo
Puncte forte: Vancouver, Grouse Mountains, Capilano Suspension Bridge, Whistler, Victoria
Cred că am uitat ce vârstă aveam de când auzisem prima oară de Canada. Aveam o rudă mai îndepărtată acolo și mă întrebam cum e posibil să zbori atâtea ore și să treci oceanul. Nu știu de ce tot timpul am avut o afinitate pentru Canada și la vârsta care o aveam atunci mi se părea imposibil să ajung și eu într-o zi acolo.
Mă uitam cu limba scoasă la toate persoanele pe care le auzeam vorbind de Canada, ori că au fost în vizită ori că sunt deja stabiliți acolo. Chiar și acum câțiva ani mi se părea aproape irealizabil să pășesc pe tărâm canadian.
Am spus și repet, să plec din România a fost una din cele mai bune decizii luate. Am fost forțată să mă descurc singură și să învăț din greșelile mele.
Iată că un an de când m-am angajat în Dublin la o agenție de turism l-am sărbătorit în Canada.
Piața turismului e diferită comparativ cu cea din România din toate punctele de vedere: conexiuni, prețuri, flexibilitate, frecvența zborurilor, avantajul unui aeroport internațional foarte aproape etc.
Am avut o săptămână plină și planul foarte bine elaborat de acasă, știam ce voi face în fiecare zi, verificând condițiile meteo și orientându-mă după acestea.
Poate mă întrebați de ce am ales Vancouver? Aflasem că se scot vizele de turist pentru Canada și undeva știam că anul asta sigur merg, nu știam orașul dar Canada trebuie să fie. Am tot întrebat în stânga și în dreapta persoane care au cam bătut Canada care variantă e mai bună: Toronto, Montreal, Calgary, Quebec sau Vancouver?
Toronto mi s-a spus ca e prea americanizat și nu e ceea ce căutam, Montreal și Quebec era varianta de luat în calcul, în Calgary era doar munte dar problema era că trebuia să închiriez mașină și nu sunt un șofer desăvârșit așa că am renunțat. A rămas Vancouver care câștigase teren, toată lumea spunea că e un oraș cu un vibe diferit, ca e un oraș pentru tineret și că sigur nu mă voi plictisi. Așa că a rămas Vancouver chiar dacă a fost mai scump biletul de avion :P.
Am plecat dimineață și am ajuns în jurul prânzului, deși zburasem 9.30 h diferența de fus orar a ajutat. Am făcut check-in-ul și am plecat în tura de recunoaștere.
A doua zi am bătut orașul, zona de Yaletown si Granville Island pe o ploaie măruntă care nu se mai oprea.
A treia zi am cutreierat China Town, Vancouver-ul având o foarte mare populație de asiatici, în special chinezi. M-ai mult de jumătatea populației din Vancouver nu sunt vorbitori nativi de limbă engleză.
A patra zi e zi cu noroc, un soare de octombrie superb, de-a dreptul cald astfel că petrec toată ziua în Stanley Parc, cel mai mare parc din America de Nord iar spre seară admir un apus superb la mare.
Nu am problemă cu mersul pe jos când merg pe coclauri dar în aceea zi chiar am simțit că mă dor picioarele.
A cincea zi o petrec în afara orașului unde îmi place mie foarte mult: la munte. Încep dimineața cu un pod suspendat și termin după amiază cu un hike în Grouse Mountain.
A șasea zi e cu fainoșag pentru că merg spre capitala Vancouver Island – Victoria. Ziua începe de dimineață cu feribotul, o zi plină de vizitat iar apusul mă prinde din nou pe feribot, vai ce frumos e aici! Pot să rămân?
A șaptea zi e din nou la munte cum îmi place mie și nu oriunde. Nu, nu! E în Whistler, una din cele mai frumoase stațiuni de ski din lume și cu prețuri pe măsura ei. Nu puteam să închei mai bine săptămâna decât să stau la soare în sătuțul cu pricina înconjurat de munți și să fac o scurtă drumeție.
Pot să spun că a fost unul din cele mai frumoase coclauri de până acum. Canada e mare și cu siguranță aceasta nu a fost prima și ultima vizită.
Itinerar:

Glasgow: sfaturi și cheltuieli

     Ieșeala din Glasgow aș putea-o numi ad-hoc. A fost ceva foarte spontat, gașca de pomină și atmosfera foarte faină. Ne hotărâsem pe loc în ce perioadă mergem iar gașca s-a tot mărit pe parcurs. 
Având turul de o zi, am rămas cu timp foarte puțin de vizitat orașul. Aceeași atmosferă ca și în Edinburgh: cimpoieri, bărbați în kilt și un weekend frumos de octombrie.
     Cheltuieli:
  1. bilet de avion Ryanair 37 euro
  2. de cazare s-a ocupat Julie, am închiriat un apartament în centru 50 euro/ 2 nopți
  3. Turul Loch Ness, Glencoe and Highlights a fost 52 lire + 19,50 lire pentru croazieă și vizita la castelul Urquhart
  4. transport aeroport – oraș – aeroport 12 lire.
     Citește și:

Ziua II: La pas prin Glasgow

     A doua zi e zi de bătut puțin orașul, mi s-a părut mult mai mare și mai dezvoltat decât Edinburgh.
     Catedrala din Glasgow (Glasgow Cathedral) este cea mai veche clădire din oraș și una din cele mai vechi din Scoția fiind construită în sec. al XII-lea. 

 

     În spatele catedralei se găsește Glasgow Necropolis un cimitir în stil victorian deschis în anul 1833 și care găzduiește aproximativ 3500 de morminte. 

 

     Urmează o scurtă vizită în buricul târgului după care mă întâlnescu cu restul găștii să luăm Express-ul spre aeroport.

     Citește și:

Ziua I: În căutarea monstrului din Loch Ness

     Ziua o începem foarte devreme, la 8 e plecarea în tur spre Loch Ness cu trecere prin Glencoe, croazieră și vizită la Castelul Urquhart. Peisajul e superb, sălbatic și atmosfera îmi dă o stare de bine maxină. Drumul șerpuiește ușor și încet se deschide peisajul așa cum îmi place mie: sălbatic, verde, muntos și nu se putea fără puțina ploaie. Trecem ușor de Glencoe, ne îndreptăm spre Fort William și cât ai zice pește suntem la Nessy acasă. Aproape de Fort William e calea de acces pentru iubitorii de drumeții care vor să cucerească cel mai înalt vârf al Marii Britanii: Ben Nevis 1345 m. 

      Decidem că facem și croaziera pe lac și vizita la Castelul Urquhart, acestea nu erau incluse în tur și trebuie să plătim extra dar odată trec pe aici și decid că merită banii.
     Castelul Urquhart e situat pe malul Lacului Loch Ness iar azi se pot vedea doar ruinele. A fost cel mai mare castel în perioada respectivă datând din sec al XII-lea. A fost dinamitat pentru a evita ocupara lui de către iacobiti. 

 

     După vizita la castel ne îmbarcăm pentru o plimbare acasă la Nessy. Din păcate Nessy nu a vrut nici cum să apară, poate nu era acasă ori legenda rămâne legendă și nici nu a existat. 

     La terminarea croazierei ne-a așteptat șoferul și a urmat un drum lung înapoi spre Glasgow. Am ajuns în jurul ore 20.00 urmând să ne relaxăm la o bere în oraș. 
     Citește și:

Scoția la puterea a 5-a

     Perioada: 21-23 septembrie 2018
     Participanți: Cassandra, Gary, Julie și Vincent, eu
     Puncte forte: Glasgow, Loch Ness
     Se pare că Scoția e scrisă în stele în acest an, nici bine nu venisem din Edinburgh că în 4 luni mă trezesc din nou în aeroport cu destinația Glasgow.
Să nu credeți că din mai de când am fost în Edinburgh până acum nu am zburat de loc, fusesem de 2 ori acasă în România. 
     Cassadra e colega mea de servici, uitându-ne într-o după-masă la bilete și văzând cât de ieftine sunt ne-am decis să mergem în Glasgow, după s-a alăturat și restul găștii.
     În prima zi aveam să mergem pe urmele monstrului din Loch Ness și o incursiune în Scoția sălbatică lucru care s-a și întâmplat. Frumoasă foc Scoția, englezii au cu ce se lăuda. DIn păcate Nessy nu a vrut nici cum să se arate. Deja mă imaginam în desenele cu Scooby Doo căutând monstrul, se pare că a ieșit la suprafață copilul din noi :)).
     A doua zi am petrecut-o vizitând orașul și spre seară fuga la aeroport. 
     Citește și:

Edinburgh: sfaturi și cheltuieli

     Cred că luna mai a fost perfectă pentru a vizita Scoția dar 2 zile sincer nu mi se par suficiente.
Sunt câteva castele în zonă care merită văzute dar e cam imposibil în 2 zile.
Vă spuneam că am avut bilet pentru Edinburgh si Stirling Castle. De fapt imi luasem un Explorer Pass pentru 3 zile în care ai incluse intrările la anumite castele.
În 2 zile apucasem să văd doar cele 2 castele dar mai erau și alte incluse.
Scoția înseamnă kilt, cimpoieri, schotch whisky, castele, povești de groază și multă istorie.

      Cheltuieli:

  1. bilet de avion Ryanair 55,77 euro
  2. cazare Haystack Hostel în centrul orașului 45 lire cu mic dejun inclus.
  3. transfer aeroport hotel – aeroport – Airlink 100 7,50 lire dus-întors (plecare Scott Monument)
  4. Explorer Pass pentu 3 zile 31 lire
  5. exclus mâncare

Citește și:

     Edinburgh sau cum să descoperi Scoția
     Ziua I: Edinburgh – la pas prin lecția de istorie
     Ziua II: Stirling – castelul dinastiei Stuart 

Ziua II: Stirling – castelul dinastiei Stuart

     Am dormit ca un pui iar chiar dacă e duminică ceasul a sunat destul de devreme, azi merg la Stirling, o localitate aflată undeva la 60 km de Edinburgh. Dap, alt castel. Scoția nu duce deloc lipsă de așa ceva iar pentru cei psionați de istorie, castele, domnițe și povești de groază aici e raiul.
      La ora 9 sunt deja în gara din Edimburgh cu destinația Stirling. Frumoase trenuri pe aici (Scotrail) iar biletul a fost 9.7 lire dus întors.

     Castelul Stirling este castelul dinastiei Stuart iar dacă spui Scoția nu ai cum să nu menționezi Stirling. Este unul din cele mai cunoscute castele fiind mai sigur decât castelul din Edinburgh datorită amplasării acestuia pe aflorimentul stâncos. A fost castelul de opulență a regilor anului 1500 locul fiind faimos și datorită numeroaselor bătălii care s-au purtat în zonă iar iubitorii filmului Braveheart știu de ce. În 1297 aici a avut loc bătălia condusă de William Wallace contra englezilor iar mormântul lui William poate fi văzut la castel.
     De cum intri pe poarta castelului se deschide grădina Reginei Ana plină cu flori și de unde ai o priveliște superbă asupra zonei. 
     
     De asemenea se poate admira palatul, Capela (Chapel Royal), Sala Mare (Great Hall) precum și toată curtea castelului având o suprafață considerabilă.
Castelul Stirling 
Great Hall

Chapel Royal 
Un alt loc impresionant ce s-a descoperit ceva mai târziu a fost bucătăria castelului.

     Lângă castel se află o biserică și cimitirul. Ce m-a impresionat e că aveau un mini-ghid și în limba română. A fost prima oară când am văzut așa ceva. 

 

 

     A doua jumătate a zilei o petrec în Edinburgh în partea nouă a orașului.

     Calton Hill este o alta rămășiță vulcanică ce găzduiește o serie de monumente istorice. Un alt loc de unde poți admira Edinburgh-ul de sus.
Printre monumente se numără Nelson Monument, National Monument, Playfair Monument și Dugald Steward. Accesul la acestea se face prin urcarea celor 143 de trepte.

     Un alt loc ce trebuie neapărat văzut e Scott Monument. Accesul se face pe cele 287 de trepte și oferă un alt panoramic asupra orașului. Din păcate eu nu am mai reușit să urc. 
     Hmmm..dacă vremea e așa senină ce poate fi mai frumos decât să admiri apusul de sus? Mă îndrept spre Arthur Seat pentru o priveliște și un apus de milioane.
De cum ajung aproape de Parcul Holyrood realizez că nu sunt singură, era plin de turiști care urcau pentru a admira apusul.

 Citește și:

     Edinburgh: sfaturi și cheltuieli

Ziua I: Edinburgh – la pas prin lecția de istorie

   

     La 9 dimineața sunt în Edinburgh, iau rapid Express-ul spre centru și mă plimb agale pe străduțele întortocheate. Orașul e încă somnoros iar soarele obraznic de mai mă trezește la viață. Vai, ce dor îmi era de o ieșeală.
     Planul pe azi e simplu: bat la picior tot orașul până nu mai pot. Am în plan vizitarea castelului, orașul vechi și vizită la Scaunul lui Arthur (Arthur Seat).
     Ajung la castel înainte de ora deschiderii, puzderie de lume și o coadă de cel puțin 20 m pe 2 coloane: cu bilete și fără bilete. 
Sunt genul de ulițarnică ce gândește (de cele mai mute ori) 2-3 chestii înainte și îmi cam fac planul de acasă prin urmare optasem pentru un Explore Scotland Pass acesta având inclusă intrarea la Castelul Edinburgh și Castelul Stirling așa că rândul merge destul de repede. 
Priveliște e minunată dar atât de multă lume mă obosește, nu mă împac deloc cu locuri atât de aglomerate cu turiști dar asta e, toată lumea vrea să vadă castelul.
     Castelul Edinburgh (Edinburgh Castle) cocoțat pe o rocă vulcanică este simbolul scoțienilor de mai bine de 1000 de ani având un mix de stiluri arhitecturale.
Suprafața castelului e imensă și ai nevoie de cel puțin 3-4 ore ca să vizitezi (poate val vârtej) toate cotloanele.

     Ce ar fi de menționat și neapărat de vizitat e St. Margaret`s Chapel cea mai veche clădire din Edinburgh ce datează din secolul al 12-lea.

 

     The Honours of Scotland este locul unde se păstrează câteva din bijuteriile coroanei. Din păcate pozele sunt interzise. 
     The Great Hall este o mică fortăreață în incinta castelului care mai păstrează stilul original.
     Prisons of War este locul unde se pot vedea condițțile în care trăiau prizionerii de război între 1700-1800.

     Ar putea fi multe de spus despre castel, vă las cu câteva poze. 

     Royal Mile este stradă principală ce leagă Castelul Edinburgh de Palatul Holyrood. Practic aici se desfășoară toată treaba istorică.
     Cum ieși din curtea castelului, pășești agale pe Royal Mile și la fiecare metru te poti opri pentru că e ceva ce merită oprirea.
Încep cu St Giles` Cathedral ce datează din secolul al 15-lea, de remarcat fiind vitraliile.

 

     La capătul străzii ajungi direct în curtea Palatului Holyrood, reședința reginei Elisabeta iar în partea dreaptă se află clădirea noua a Parlamentului scoțian.
Din păcate nu am mai reușit să vizitez palatul dar am făcut o vizită rapidă în Parlament. Nu pot să zic că m-a impresionat.

     De aici vine partea care îmi place mie: Arthur Seat (Scaunul lui Artur ). Arthur Seat mi s-a părut atidotul perfect situat în oraș de a scăpa de agitație și puzderie de turiști, o rămășiță unui vulcan stins înaltă de 251 m situată în parcul Holyrood și care îți oferă priveliști de milioane după ce gâfâi să urci până sus.

     Pe când mă plimbam pe Royal Mile văzusem un Terror Tour pe înserate. Nu e noutate că Scoția e plină de povești de groază, amante, copii din flori, incest, adulter și tot ce vrei tu, toate la grămadă doar în Edinburgh și dacă ne întoarcem în timp cu câteva sute de ani, treaba e treabă.
Turul e gratuit și oricum eram încă prin centru. Se pornește de pe Royal Mile si durează undeva la 1 h.
     După terminarea turului mă plimbam agale prin orașul vechi unde 2 bărbați făceau atmosferă, un cimpoier și un toboșar. A ieșit ceva frumos, lumea dansa dansuri scoțiene, se distra și să nu mai spun că băieții își vânduseră toate CD-urile. 
Citește și:

Edinburgh sau cum să descoperi Scoția

Perioadă: 12-14 mai 2018
Participanți: solo
Puncte forte: Castelul Edinburgh, Castelul Stirling, Scaunul lui Arthur

     Trecuseră aproape 4 luni (!!!) de la ultima ieșeală, cea din Napoli, la servici era super aglomerat și aveam nevoie de o ieșire ca de aer prin urmare am ales ceva frumos, unde să nu mă plictisesc, istorie cât carul și aproape de Dublin, la doar 1 h de zbor. S-au aliniat stelele și prețul la biletul de avion pentru Edinburgh-capitala Scoției.
     Am descoperit un oraș boem, încărcat de istorie, mituri, povești de groază, o drumeție chiar în oraș, unde e berea bună și unde nu ai cum să te plictisești,  istorie găsind pe fiecare metru pătrat din orașul vechi.
     Prima zi am alocat-o pentru vizitarea orașului cu tot ce se putea vizita, experiementa, gusta și palpa în Edinburgh iar a doua zi am avut-o exclusiv pentru vizitarea castelului Stirling și ce mai rămăsese din Edinburgh.
     Aveam să experimentez ceva nou în ieșeala aceasta: cum să mergi de la aeroport direct la servici. Dap, ați citit bine. Am stat cu emoții cât carul deoarece la cea mai mică întârziere a zborului nu mai ajungeam la timp la servici. S-au aliniat stelele bine de tot  fără pic de întârziere și noroc cu manager a de treabă la serivic care înțelege care e treaba cu aștia nebuni de pleacă mai tot timpul și nu le mai pasă de oboseală, mai înțelege că avionul poate întârzia știind că faci și imposibilul să ajungi la timp la servici. 
Citește și:
   

Napoli: sfaturi și cheltuieli

     Am avut 3 zile pline în care ne-a cam ieșit tot ce plănuiesm de acasă. Desigur, nu ai cum să vizitezi toata zona în 3 zile dar a fost mai mult decât m-aș fi așteptat. Parcă vă spusesem cănu mă pot plictisi de Italia :P.
     Ca și sfaturi, nici nu știu, fiecare experiență e diferită. Ne gândisem și la închiriat mașină, bine că nu am făcut-o. Prea aglomerat și jale cu locurile de parcare. Cred că ne-am descurcat mai mult decât bine cu tren, feribot si în a 3-a zi cu mașină.
     De la aeroport este autobuz (Alibus) care face transferul până în oraș. Cazarea noastră a fost aproape de gară și a fost 5 euro/sens. 
     Excursia la Vesuviu a fost o combinație de tren până la Ercolano si de acolo cu firma Vesuvio Express până la poalele muntelui. Distractia a fost împărțită în biletul de tren 5,60 euro dus întors, 10 eu transport cu microbusul Ercolano – Vezuviu – Ercolano și alți 10 euro pentru intrarea în parc. 
Total 25,60 euro
     Nu e nimic nou, se știe că în Capri te cam scuturi de bani. Feribotul Napoli- Marina Grande (Capri) a fost 14,60 eur. Turul cu barca ne-a scuturat de alti 15-18 euro (15 euro e preț pentru studenți) iar feribotul din Marina Grade – Sorrento de alti 14,20 eur.
Din Sorrento spre Napoli am luat trenul, biletul fiined 3,90 eur.
Total: 47,70 euro.
     A 3-a zi a fost cu ceva mai mult confort, tatal Emei venind cu mașina astfel că am plătit doar intrarea la Pompeii 13 euro. 
Ca si companie de zbor am ales Ryanair biletul fiind 42 eur / dus-întors.
De cazare s-a ocupat Krystyna, a fost un apartament drăguț cu mic dejun inclus pentru care plătisem 75 euro/ persoană/ 4 nopți și un alți 5 euro pentru a ajunge din nou la aeroport. 
M-am încadrat într-un buget de aprox 215 euro fără să includ mâncarea.
     
     Ca și siguranță, slavă Domnului nu am întâmpinat nimic. Napoli e un oraș destul de murdar, armată stă în stradă în diferite puncte turistice dar sincer, nu recomand să te plimbi seara singur prin oraș. Zona din apropierea gării era tot timpul aglomerată și dubioasă. Tot timpul grăbeam pasul. Cu hoții de buzunare iar nu am ce sa spun, din fericire ne-am întors cu toate lucrurile acasă.
     
   
     Citește și: