Ziua I : La pas prin Porto

Zborul a decurs fără probleme, poate prea matinal dar am o zi minunată în față. Nimic ieșit din comun, metroul a venit în câteva minute și iată-mă față în față cu cel mai boem oraș portughez.

De cum ajungi în centrul orașului se simte atmosfera de Crăciun, orașul e împodobit cu brăduți și beculețe iar Catedrala Romano Catolică domină intrarea în orașul vechi patrimoniu UNESCO.

Catedrala este unul din cele mai vechi edificii din Porto construită între sec XII și XIII în stil romanesc iar mai târziu combinat cu stilul gotic. Un lucru care mie personal mi-a plăcut foarte mult a fost mozaicul de plăci ceramice albastre, cunoscute sub numele de azulejos care sunt prezente în tot orașul.

 

 

 

 

 

 

 

 

Las catedrala în urmă și o iau agale prin centrul istoric, străduțe înguste cu piatră cubică, decorațiuni de Crăciun la tot pasul, 2 doamne vorbind portugheză, mici magazine cu souveniruri și tot amalgamul de gânduri ce vin la pachet într-o atmosferă de sărbătoare la 15 grade.

Se pare că azi e ziua de vizitat biserici, la fiecare pas găsesc câte o biserică și unele dintre ele mi se par atât de impunătoare și învăluite în mister încât neapărat trebuie să intru.

Următoarea oprire este la Biserica Sfântul Francisc o minunăție de stil gotic la exterior și un superb stil baroc în interior. O vezi impunătoare din prima,  iar dacă ai de ales să vizitezi doar o singură biserică în Porto, asta e cireașa de pe tort.

Piesa de rezistență este altarul din lemn sculptat suflat cu aur și catacombele unde erau îngropați oamenii bogați ai orașului până în 1845.

Ce faci când vrei o imagine de ansamblu a orașului? Încerci să cauți un loc la înălțime pentru a admira orașul de sus.

Care e locul cel mai potrivit pentru a admira orașul Porto? Turnul Bisericii dos Clerigos.

Zis și făcut, o biserică construită exact în mijlocul drumului cu un turn de unde poți admira tot orașul, un mozaic colorat portughez care îți taie respirația.

A fost zi cu noroc, deși a fost înnorat toată ziua s-au aliniat astrele corespunzător căci nu a plouat deloc.

Mâine dau startul la o altă zi de explorat.

 

Itinerar:

În căutarea vinului de Porto

Ziua II: Porto se lasă descoperit

Ziua III: Faimoasele podgorii din valea Douro

Porto: sfaturi și cheltuieli

În căutarea vinului de Porto

Perioada: 7-10 decembrie 2018                                                                                                                                  Participanți: solo                                                                                                                                                                 Puncte forte: azulejos, valea râului Duoro și degustare de vinuri

Dulce, acrișor și ceva fermecător, iată ingredientele pentru un weekend relaxant la început de decembrie la 17 grade cu mult soare (nu de alta dar mă omoară clima din Irlanda :)) și nu oriunde ci în orașul despre care toată lumea a spus că te îndrăgostești pe loc: Porto. M-am dus să mă conving singură și îndrăgostită am venit înapoi.

Ultima lună a anului mi s-a părut ideală pentru un city break în Porto. Mamă, de când mă tot pregăteam să merg și îmi tot scăpa la mustață. Se pare că Moș Nicolae a aliniat astrele corect anul acesta :)).

Azulejos, obiecte făcute din plută, podgoriile, valea râului Douro vinul și soarele sunt ingredientele care fac din Porto o destinație iubită și căutată de mulți chiar și în extra sezon. Biserici la tot pasul, străduțele întortocheate din orașul vechi și priveliștea spre Piața Ribeira (Praça da Ribeira) sunt punctele forte care țin orașul într-o stare de extaz continuu.

Aproape 2 zile întregi le-am acordat în totalitate orașului ca să îi descopăr cotloanele, poveștile, istoria și tradiția și mare mi-a fost mirarea pentru că am descoperit un oraș boem, plin cu istorie, tineret, mâncare bună, atmosferă de vis și acea forfotă plăcută care nu te lasă să mergi noaptea la somn.

Ultima zi am ales să mă conving singură despre ceea ce înseamnă vinurile de Porto. Am străbătut valea râului Douro celebru pentru cele mai cunoscute podgorii. Soare, zero nori, o barcă pe lac și o sticlă de vin.

Itinerar:

Ziua I: La pas prin Porto

Ziua II: Porto se lasă descoperit

Ziua III: Faimoasele podgorii din valea Douro

Porto: sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești În căutarea vinului de Porto

Vancouver: sfaturi și cheltuieli

Ca la orice sfârșit de călătorie (că până la urmă se termină) îmi place să trag linie și să privesc în urmă dacă mi-am îndeplinit scopul. Vacanța în Canada a fost prea scurtă dar oricând e loc de revenit.

Dacă mă întrebați cum mi-am planificat bugetul am să o iau pas cu pas.

Este nevoie de ETA (Electronic Travel Authorisation) deși de viza de turist nu mai este nevoie. Pentru ETA se aplică online și se plătește o taxă de 7 CAD după care primești confirmarea pe e-mail. La intrare in Canada la Oficiul de Imigrări o să ai un mic interviu și există posibilitatea să ți se ceară anumite documente. Mi-a fost cerut biletul de retur, dovada cazării și tot felul de întrebări gen de ce am venit și ce am în plan să fac o săptămână.

Biletul de avion l-am cumpărat cu 5 luni înainte. Aveam eu un pitic pe creier să zbor cu Air Canada așa că am avut un zbor direct Dublin – Vancouver (aprox 9 h) și la retur o escala în Londra Heathrow. Biletul a costat 380 EUR.

Transportul de la aeroport spre centru durează aprox 40 minute și se face cu trenul, prețul unui bilet fiind 7.95 CAD.

Cazarea am dorit-o în zona Downtown aproape de principalele atracțiituristice. Nu am avut niciun abonament de autobuz sau vreun alt mijloc de transport. Media era de aprox 10 km / zi :))). Am ales un hostel cu mic dejun inclus Samesun Vancouver. Multiculturalitatea mi-a plăcut enorm, în fiecare zi, la micul dejun, te împrietineai cu alte persoane. Unii de luni de zile pe drumuri cu un rucsac în spate, alții cu placa de snowboard pentru a petrece un sezon de schi în Whistler. Cazarea pentru 7 nopți a fost 325 CAD.

În ceea ce privește intrările la obiectivele turistice am avut un avantaj: sunt studentă cu acte în regulă în Irlanda iar reducerile cu cardul de student în unele locuri au fost considerabile:

  • Vancouver Art Gallery: 13,5CAD (preț de student)
  • Chinese Garden: 9 CAD (preț de student)
  • Aquarium: 31,8 CAD (preț de student)
  • Capilanso Suspension Bridge: 39,5 CAD (preț de student) *
  • Grouse Mountain: 56 CAD (preț întreg) **
  • Tur Victoria & Butchart Gardens (Vancouver Island): 133,16 EUR (preț întreg pe Viator)

* referitor la transportul spre Capilano Suspension Bridge este shuttle bus gratuit iar de acolo este autobuz spre Grouse Mountain.

**accesul la Grouse Mountain e contra cost și mi se pare puțin piperat. Ca și alternativă poți să parcurgi traseul Grouse Grind (un hike de aprox 1,3h) și nu mai e nevoie să plătești intrarea, se plătește doar telecabina pentru coborâre 15 CAD.  Dacă se dorește vizitarea The Eye of the Wind se plătește extra 15 CAD.

Referitor la transport după cum vă spuneam sunt adepta mersului pe jos până nu mai pot :)). Nu am avut niciun abonament pe niciun mijloc de transport. Am folosit un aquabus pentru a ajunge la Granville Island Public Market 6 CAD tur-retur.

Referitor la transportul până în Whistler am luat un autobuz tur-retur la preț de 35 CAD cu cei de la Epic Rides. În 2h ești în rai.

Pe curând!

 

Continuă să citești Vancouver: sfaturi și cheltuieli

Ziua VII: Whistler – raiul schiorilor

Penultima zi în Canada începe devreme. Azi e vorba despre natură, munte cât vezi cu ochii și multă zăpadă. Nu ai cum să mergi în Vancouver și să sari peste Whistler paradisul schiorilor, locul unde s-au desfășurat Jocurile Olimpice de Iarnă 2010.

Locul e rupt parcă dintr-un colț de rai si trebuie să ai noroc pentru câteva raze de soare. Se pare că se aliniaseră și stelele si soarele  pentru ca am prins o vreme incredibil de bună.

O iau la pas și mă pierd printr-un sătuț cochet în care încep să apară primii schiori și aflu că toate telecabinele sunt închise pentru mentenanță. Ia norocul de unde nu-i :)).


Pentru că aveam o zi întreagă la dispoziție am bătut în lung și-n lat toată stațiunea și am luat-o la pas prin împrejurimi. Soare, timp frumos, relativ cald; ingredientele perfecte pentru o zi perfectă de mers pe jos.

O iau spre Lost Lake, un traseu ușor de câțiva km prin pădure. Traseu destul de aglomerat pe prima porțiune de familii cu biciclete, persoane în vârstă și tineret. Traseul șerpuiește prin pădure și urcă puțin cât să nu uiți unde ești dar peisajul mă fură la tot pasul și mă opresc din 2 în 2 minute. Parcă nu aș mai pleca de aici :)).

Îmi iau rămas bun și pornesc mai departe pe traseu, începe să devină pustiu și mă mai intersectez din când în când cu vreun biciclist care mă salută amabil. Totul bine și frumos până un observ un marcaj și efectiv încremenesc. Pe marcaj nu scria altceva decât  „Atenție! Zonă frecventată de urși”.Mi-a urcat tensiunea instant și primul lucru care mi-a venit în minte era harta globului pământesc, că eram la mama naibii la mii de km departe de casă și că da sunt în Columbia Britanică si fir-ar chiar sunt urși pe aici. E ca și cum te-ai gândi dacă în Australia sunt șerpi veninoși. Am grabit pasul instant și la fiecare adiere de vânt mă întorceam în spate să văd dacă e ursul :))))). Mai ziceam câte un mulțumesc când mai trecea câte un biciclist prin zonă.

Cu Moș Martin nu m-am întâlnit (deh,nu a fost el așa norocos :))) ) și în aprox 4 h am fost înapoi în stațiune.Am luat-o din nou în pas de plimbare pentru ultimele raze de soare și mici suveniruri. Whistler e una din cele mai scumpe stațiuni de schi din lume iar când mergi e bine să mergi pregătit.

Cred că aici am găsit cele mai originale și ingenioase suveniruri iar pentru cei împătimiți ai sportului cred că e cu totul altă poveste. Gama de echipament este foarte diversificată și prețurile pe măsură dar e once in a lifetime :).

Itinerar:

Ziua VI: Vancouver Island – Victoria

Azi e zi cu fainoșag, mă trezesc din nou devreme de parcă nu e concediu dar cu siguranță ați realizat că pentru mine concediile nu sunt făcute să mă odihnesc, de multe ori ajung acasă mai obosită decât am plecat și când mă gandesc că următoarea zi sunt nevoită să merg la servici, parcă îmi vine să nu mă mai întorc deloc :).
Azi e zi de explorat Insula Vancouver punctul forte fiind Victoria capitala provinciei canadiene Columbia Britanică. Multe năbădăi am avut cu acest tur iar de preț nu vreausă îmi aduc aminte :)). Partea funny e că și-a meritat toți banii. Cu o seară înainte primesc e-mail că se schimbă locul plecării. Deja în mintea mea erau scenarii că sigur rămân în Vancouver :)). Spre final totul a fost ok.
Mă îndrept spre Richmond de unde voi lua feribotul, nu de alta dar e cam singura variantă de a ajunge acolo dacă nu iei avionul.
După 1.30 h iacă-mă pe Insula Vancouver. Feribotul oprește în Swartz Bay iar până în Victoria mai sunt aprox 30 de km.
Prima oprire este la Grădinile Butchart (Butchart Gardens) o minune de grădini de unde parcă nu ai mai pleca, 900 de specii de flori împărțite în diferite grădini (grădina trandafirilor, japonezaă, mediteraneană) având peste 1 milion de vizitatori anual.

 

A doua parte a zilei o petrec în Victoria – capitala insulei, un oraș foarte cochet. Priveliștea spre port e minunată iar soarele e prezent și el, rai nu alta. Nu am avut prea mult timp de petrecut în oraș așa că m-am plimbat doar în zona portuară și Parlament.

Mă îndrept spre feribot pentru un lung drum înapoi spre Vancouver iar când vezi că se aliniază stelele pentru un minunat apus simt că sunt în locul potrivit și momentul potrivit. A fost unul din cele mai frumoase apusuri văzute. Balenele se pare că s-au ascuns pentru ca nu am văzut niciuna dar nu e rău, ele să fie sănătoase.

Itinerar:

Ziua V: Hai la munte Capilano Park și Grouse Mountain

Știi acel moment de glorie când ești în același loc ca și poza din ghidul tău? Acel moment de glorie l-am avut azi: Capilano Suspension Bridge era pe coperta ghidului meu.
Vremea e absolut perfectă pentru o zi obișnuită din timpul săptămânii, culori frumoase de toamnă și unde poți să te bucuri de ele dacă nu la munte.
Prima oprire a fost la Capilano Park și m-am învârtit puțintel până am ajuns. Problema era transportul, practic este în afara orașului și e de combinat 2 autobuze. Nu că era imposibil dar ceva îmi dădea cu virgulă, asta până am verificat site-ul lor și am văzut că au transfer gratuit aflat la 15 minute de hostelul meu din Downtown. Mai multe detalii găsești aici.
Puzderie de oameni în așteptarea aceluiași autobuz și uite-mă plantată la intrare după aprox 25-30 min. Îmi scutur buzunarul de 39,50 CAD (preț de student :)) ) și mă las efectiv furată de peisaj.
     La intrare găsești totem poles pe care nu ai cum să nu îi vezi, după care piesa de bază a parcului: podul suspendat de unde poți vedea în toată splendoarea canionul. Odată trecut podul este un mic traseu printre copaci de zici ca ești într-un parc de distracție. Odată ce treci podul înapoi ajungi la puntea suspendată.
Mi-am petrecut prima parte din zi aici urmând să o iau din loc spre Grouse Mountain  la câțiva km depărtare de Capilano Park. Ies din parc și aștept autobuzul spre următoarea locație unde ajung în aprox 10-15 minute și mamă ce covor frumos de toamnă.
Nu îmi ia mult și mă dezmeticesc în al doilea rai: munte frumos, lume la alergat și un aer curat.
Îmi făcusem lecțiile de acasă și știam care e treaba cu urcatul și la ce este de belit ochii pe aici. Treaba e simplă și te scutură de câțiva zeci de euro în 2 secunde și 3 mișcări. Intrarea în parc și telecabina dus – întors este 56 CAD. Dacă vrei și o vizită la The Eye of the Wind te mai scuturi de încă 15 CAD.
Citisem că este o variantă low-cost și anume să urci cu piciorușele tale până sus și să cobori cu telecabina. Varianta mai sănătoasă și mai rămân cu ceva bani pentru sirop de arțar :)). Zis și făcut!
Hike-ul cu pricina se numește Grouse Grind Trail și pornește din parcare, un traseu de aprox de 1,5 – 2 h cu o lungime de 2.5 km și 800 m diferență de nivel.

Am reușit să îl parcurg în 1.42 h fără să mă grăbesc și să mă bucur de peisaj. Pe alocuri sunt și trepte dar scoți limba până sus, eh așa e cu cei care nu prea mai au antrenament, ca și mine :)).

Sus se pot vedea și 3 urși grizzly și o altă telecabină ce duce la The Eye of the Wind. După ce m-am învârtit pe acolo am luat telecabina (Skyride) ca să cobor deoarece să faci hike-ul în sens invers este interzis, e prea abrupt. Se poate doar urca.

Mă plantez din nou în stație ca să prind autobuzul spre Capilano Park și ghici ce? Nu știu cum necum dar șoferul nu a vrut să îmi ia banii de bilet. Când a auzit că merg doar până la Capilano Park (aprox 10 stații) a zis ca e ok și mi-a făcut semn să urc. Nu i-am zâmbit și nici nu i-am tras cu ochiul dar gestul m-a uimit maxim. De la Capilano Park am luat din nou shuttle bus spre Downtown Vancouver și dusă a fost și ziua a 5-a.

Itinerar:

Canada: jurnal de vise devenit realitate
Ziua I: Vancouver, am ajuns!
Ziua II: Vancouver la pas
Ziua III: Vancouver-Chinatown
Ziua IV: Toată ziua Stanley Park
Ziua VI: Vancouver Island – Victoria
Ziua VII: Whistler – raiul schiorilor
Vancouver: sfaturi și cheltuieli

Ziua IV: Toată ziua Stanley Park

Mă trezesc cu un chef fantastic, o vreme superbă și un soare de îți vine să ieși la plimbare în pijama. În 30 de minute sunt gata îmbrăcată, echipată și mâncată. Azi urmează o zi luuungă cu mulți kilometri. Azi planul e să stau toată ziua în Stanley Park. Dacă te uiți pe hartă și vezi cât e de imens stai și te gândești dacă îl bați într-o singură zi.  Vreau să vă spun că e unul din cele mai mari parcuri din lume având peste 400 ha, peste 500000 de arbori și aprox 27 km de poteci dintre care vreo 10 km i-am bătut eu.
Vancouver Harbour e super-mișto și e în drum spre parc. De aici pleacă hidroavioanele pentru tururi panoramice și mai poți admira câteva yacht-uri. Soarele bate maxim iar culorile acelea de toamnă mă opreau din minut în minut.
Prima oprire în parc e la Vancouver Aquarium cel mai mare acvariu din Canada și printre primele 5 din America de Nord fiind, totodată și centru de cercetare marină. Foarte bine organizat pe zone prin urmare aici poți să vezi de la meduze până la delfini. Intrarea nu e deloc ieftină  și te scuturi de 31.80 CAD (preț student) cât ai zice…pește. Mai multe detalii despre aquarium găsești aici.
 
 Mă îndrept spre totem poles, acesta fiind unul din cele mai fotografiate zone din parc. Încerc să mă țin de traseul inițial dar e frumos rău de tot. Paleta de culori tomnatice se încadrează perfect în ziua cu soare fără nori.
O altă oprire este la Lacul Beaver, un lac într-o pădurice. Traseul urcă puțin și observ cu bucurie că sunt aproape singură pe aici. O doamnă de vârsta a doua își face plimbarea și mă salută politicos. Se schimbă și peisajul dar nu stau prea mult și pornesc spre Prospect Point pentru o priveliște de milioane.
Cred că mi-au găsit locul pentru că nu mă simt deloc într-un oraș mare și murdar plin cu turiști. Îmi place maxim că am loc să respir, aerul e curat, peisaj frumos rău de tot și imediat vine partea și mai plăcută. Hai o fugă spre Siwash Rock și de acolo direct la plajă Third Beach.
Picioarele încep să dea semne de oboseală dar e prea frumos să mă opresc. Traseul face o curbă și mă apropiu de clădiri fără să ocolesc Lost Lagoon și Inukshuk.
Itinerar:

Ziua III: Vancouver – Chinatown

Azi petrec mare parte din zi în Chinatown. Vizitasem o parte cu 2 zile în urmă (vezi aici) recunosc că Gastown și Chinatown e partea mea favorită de oraș până acum. Pe lângă Millenium Gate ce se mai poate vizita e Dr Sun Yat – Sen Classical Chinese Garden and Park, o oază de liniște în centru orașului. Intrarea costă 9 CAD/ student (mai multe detalii aici) și include vizitarea grădinii chinezești și un tur de aprox 45 minute în care se explică principiile de bază ale formațiunilor prezente și simbolistica acestora. Ploaia nu dă semne că se oprește.
Peste 50% din populația orașului Vancouver nu sunt vorbitori nativi de limbă engleză. Aici se găsește una dintre cele mai mari comunități de chinezi.
Ploaia nu se oprește sub nicio formă așa că mă îndrept spre Vancouver Science Museum aflat în Yaletown după care închei ziua.
Itinerar:

Ziua II: Vancouver la pas!

Bună dimineața Vancouver gândisem eu cu chef de viață, asta până mi-am aruncat ochii pe fereastră să vad că plouă. Plouă mocănește și totul mi se pare foarte gri. Nici nu știu de unde să o iau din loc și cu ce să încep.
Mă trezesc la Vancouer Art Gallery, loc care nu știu de ce dar nu m-a impresionat absolut deloc. Intrare a fost 13,5 CAD / student dar efectiv mi s-a părut pierdere de vreme. Ori nu mă impresionează pe mine arta ori am eu o problemă.
Supărată că nu am văzut nimic pe gust mă îndrept spre Yaletown.
O oprire scurtă la Engine 374 Pavilion unde se găsește o locomotivă care a efectuat primul drum transcontinental în Vancouver în anul 1887. Intrarea e liberă.
Dacă ești în Yaletown nu ai cum să nu vizitezi și Granville Island.
Ca să ajungi la Granville Island trebuie să treci False Creek. Ai doua variante în condițiile în care ești pe jos: ori treci podul Granville Bridge ori folosești un aquabus.
Aquabus-ul e o chestie foarte mișto pe care nu am încercat-o până acum. E mic și rapid,cât ai zice brânză ești pe partea cealaltă. Biletul a fost 6 CAD dus-întors. Eu nu am mai folosit returul deoarece am vrut să mă plimb și am ocolit.
În Granville Island cel mai cunoscut loc e Granville Public Mark, o piață foarte mișto cu mâncare proaspătă, pește, sirop de arțar natural (yummy yummy).
 
Un mic secret din  piață: fructele de mare sunt delicioase! Cu stomacul plin pot să mă plimb și să continui False Creek Seawall Stoll.
Itinerar:

Ziua I: Vancouver, am ajuns!

Plec cu emoții la aeroport, îmi verifica a mia oară toate documentele și mă îndrept spre check-in. E prima oară când am parte de un control atât de riguros și e cineva curios cât port la pantofi. Mi s-a verificat de 3 ori pașaportul și am fost întrebată de ETA.
Îmi luasem loc la geam și era pentru prima oară când zburam cu un avion atât de mare. După 9 ore de zbor deja nu mai aveam chef nici să dorm, nici să citesc, nici să vorbesc cu domnul de lângă mine, vroiam doar să împing avionul să aterizăm mai repede. By the way: frumoasă Groenlanda de sus :)).
Ajung în ditamai aeroportul din Vancouver și urmează o căruță de întrebări, verificări, formulare completate și documente. După mai bine de o oră reușesc să ies din aeroport și să iau metroul spre centru. Un drum de 40 de minute până în centru, internet deloc dar cazarea am găsit-o rapid. Fac check-in-ul în 5 minute și ies în tura de recunoaștere. Lonely Planet is your friend.
Casa mea timp de o săptămână e în buricul târgului așa că papuci comozi să am și spor la explorat :)).
Gastown e partea istorică a orașului cu câteva străzi pavate, clădiri de toate formele și dimensiunile si o atmosferă foarte boemă. A fost partea din oraș care mi-a plăcut cel mai mult.
Nu ai cum să nu remarci Steam Clock un ceas cu abur la colț de stradă construit în 1977 care funcționează cu electricitate iar în partea superioară iese abur.

Trec pe lângă Vancouver Police Museum care era închis pe când am ajuns și la Statuia lui Gassy Jack locul unde a fost deschis primul pub din Vancouver. Nu ai cum să nu remarci magazinele de suveniruri și siropul de arțar.

O iau agale pe străzi și ajung în Chinatown, nu prea ai cum să nu îți dai seama că ești aici, Chinatown Millenium Gate te anunță că ai sosit.
     Mâine urmează o altă zi în căutare de ceva nou.
Itinerar: