Autor: Bianca Nicoleta

Ziua I: Plimbare pe malul marii

      Merg spre aeroport cu inima cât un purice. Știu ca e vacanță dar mintea mea o ia razna și derulează tot felul de filme și scenarii. 
      Să recapitulăm: vacanță luată pe ultima 100 m, prima tură solo, de data asta nu mă așteaptă nimeni în aeroport, nu mă cazează nimeni așa că, Bianca, descurca-te. A da și prima experiență într-un hostel. Ce mai, toate intr-una să fie treaba treabă!
        Îmi făcusem temele acasă, mama m-a învățat să fiu copil conștiincios dar treaba de acasă nu bate cu cea de pe teren așa că nu rămâne decât să îi dau înainte.
Zborul e liniștit, nimic special…aștept să ajung. În Dublin erau -4 grade iar când am ajuns m-a plesnit un val de căldură iar termometrul arăta 18 grade undeva la ora 21.00. Nu e rău deloc având în vedere că într-o săptămână sărbătoream Crăciunul.
          Știam cam pe unde să ajung și în care autogară. Autogara principală e San Telmo iar eu trebuia să ajung la Santa Catalina. Noroc sau nu..se invește un polonez în drumul meu care mă ghidează și ajung la hostel asta după ce eram nervoasă rău de ce nu mergea internetul pe telefonul meu. 
         La hostel toate bune, îmi iau patul în primire și trag o fugă până la mare și o plimbare pe faleză. Aur, nu alta!!!! Playa de Las Canteras e cea mai mare plajă din capitala insulei. 
Presimt că o să am un sfârșit de săptămână prelungit foarte palpitant.
        Mă întorc înapoi la hostel și fac cunoștiință cu colega de cameră, Maria Jose din Spania venită tot în concediu și decidem să mergem mâine înpreună în sudul insulei.
Va urma…soare, cămile, apă etc, etc :))
Citește și:

Gran Canaria: Cum să te bucuri de soare în decembrie

Perioadă: 14-18 decembrie 2017
Localizare: Gran Canaria – Las Palmas
Participanți: tură solo
Puncte forte: Las Palmas, Maspalomas, Arucas, Terror, Puerto de Mogan

     Se ia o piatră în gură de fiecare dată când vizitezi o țară pe care nu ai m-ai vizitat-o înainte.
De când am părăsit România, posibilitățile de călătorit s-au înmulțit drastic. Aeroportul din Dublin e la o aruncătură de băț iar multitudinea de companii aeriene și destinații nu e de neglijat, așa că am început să dau cu banul. 
     Aflasem destul de târziu că am câteva zile de concediu așa că am luat ofertele de la Ryanair la purecat și un lucru a fost clar: vreau la soare așa că a ieșit Gran Canaria victorioasă și vai ce mișto a fost!  
     Am aflat ca Las Palmas e un oraș cosmopolitan, nu exagerat de aglomerat, cu o plajă luuuungă de nisip, un port cu fainoșag, un muzeu dedicat expedițiilor lui Cristofor Columb si lista poate continua.
     Dacă e decembrie, soare să fie cât încape iar pentru asta am bătut sudul insulei, Maspalomas, Puerto de Mogan, dune de nisip și frumoasele..cămile :)).
     Nu ai cum să mergi în Gran Canaria și să nu bați superbele sate de munte, cu o biserica cocoțată în vârf de deal, cu buticuri pline de souveniruri și cu produse handmade: Arucas, Terror
     Dacă insula e destul de mică, ideal e să o bați pe toată de la nord-sud și de la est-vest, ceea ce am reușit în mare parte: Puerto de Las Nieves e cel mai frumos port la capăt de insulă.
     Ce a însemnat Gran Canaria pentru mine?
Citește și:

Copenhaga – tips and tricks

    Pot să spun că am profitat la maxim de cele 3 zile pline în Copenhaga și asta datorită Mariei care a pus în aplicare tot planul și m-a plimbat pe unde a știut ea mai bine, mă gândeam să vă împărtășesc câteva trucuri.
     Ziua I am luat la pas principalele obiectivele turistice gratuite:
– Mica Sirenă
– Citadela Frederikshavn
– Castelul Amalienborg (la ora prânzului este schimbarea de gardă asemănătoare cu cea de la Londra, eu nu am văzut-o dar e bine de știut)
– Biserica de marmură
– Nyhavn
– Stroget (cea mai lungă pietonală pt shopping din Europa)
– Christiania
 
În aceeași seară am cochetat cu ideea de a ne face Copenhaga Card ceea ce am și făcut.
     Copenhaga Card e un card care îți dă acces gratuit la majoritatea obiectivelor turistice precum și la transportul în comun inclusiv trasportul de la/ până la aeroport. Acesta se poate procura direct din aeroport, din Parcul Tivoli sau se poate face comandă și îți vine pe poștă.
Pe lângă card mai primești un pliant în care ai descrise toate atracțiile incluse, adresa lor, detalii privind transportul și oferte la diverse restaurante din oraș.
      Noi l-am luat de la Parcul Tivoli și pentru 48 de ore am plătit 549 DKK (aprox 77 euro).
Acesta se poate lua și pe 1 zi, pe 3, 4 zile sau o săptămână. Mai multe detalii găsiți aici.
– Castelului Frederiksborg. Intrarea la castel este 75 DKK (coroane suedeze). Pentru vizitarea castelului și a grădinii aveți nevoie în jur de 3-4 ore cu ghid audio.
– Fabrica Carlsberg, biletul de intrare este 100 DKK + degustarea a 2 sortimente de bere
– Parcul Tivoli  ne-a cam încurcat planurile. Cardul permite doar accesul în parc nu și partea de distracție. Dacă dorești să încerci toate nebuniile de acolo prețul începe de la 120 DKK în funcție de perioadă.
– Catedrala din Roskilde, catedrală aparținând patrimoniului UNESCO. Intrarea este 60 DKK
– Castelul Rosenborg una din frumoasele bijuterii daneze, e păcat să nu treci pe acolo. Dacă te-ai hotărât, intrarea e 110 DKK
– Tura cu barca pe canale durează cam 1 h și s-au dus încă 80 DKK.
– Turnul Rotund dacă dorești să vezi orașul de sus, intrarea e 25 DKK
– Biserica Mântuitorului dacă mai dorești încă un panoramic, intrare e 35-45 DKK în  funcție de anotimp.

     Totalul e 605 DKK adică ai economisit 56 DKK + transportul gratuit. Eu zic că și-a meritat banii.
Desigur, obiective și atracții mai sunt multe, nu ai cum să te plictisești dar restul le las pentru proxima ocazie.
Dacă mă întrebați de avion am ales varianta low-cost cu Ryan Air, Budapesta-Copenhaga-Budapesta. Având în vedere că am călătorit fără bagaj de cală am mai salvat câțiva bănuți.

V-am pupat! 🙂

Citește și:

Copenhaga cu gust de înghețată
Ziua I: ce vizităm azi?
Ziua II: fuga la castel și hai la bere
Ziua III: priveliști la apusul soarelui

Ziua III: priveliști la apusul soarelui

     Ziua a III o începem destul de matinal. Azi e ultima zi și mai avem planificate niște obiective așa că trecem la treaba. Maria sugerează să începem cu Catedrala din Roskilde, catedrală unde sunt îngropați membrii familiei regale. Roskilde este un orășel situat la 35 de km de capitala daneză.
Ajungem destul de repede, înainte să se deschidă așa că apucăm să mâncăm ceva dulce din piața de lângă catedrală.
     Catedrala a fost fondată la sf. sec X și a fost prima catedrală gotică din Scandinavia. Deși e una din principalele catedrale daneze, aici nu au avut loc nunți sau încoronări. Catedrala a devenit un mausoleu al familiei regale daneze începând cu sec XV.
      Catedrala face parte din patrimoniul Unesco începând cu anul 1995 fiind vizită de peste 150.000 de turiști anual.
     După vizitarea catedralei ne întoarcem în Copenhaga și fugim spre un alt castel..nu altul decât Castelul Rosenborg. Castelul Rosenborg un una din cele mai frumoase bijuterii arhitecturale daneze. Castelul a fost ridicat între anii 1606-1634 și a fost ocupat de familia regală până în 1720. 
Fiecare rege a adăugat camere acestea fiind decorate în funcție de tendințele din perioadele respective.
     Ca și atracții principale ale castelului se numără Sala Mare unde se află și tronul păzit de 3 lei din argint, celebrele tapițerii Rosenborg care datează din 1693 și nu în ultimul rând bijuteriile regale care se află în subsolul castelului.

    Tot aici se găsesc portretele lui Johan Friedrich Struensee și ale reginei Caroline Mathilde. Regina Caroline Mathilde a fost căsătorită cu regele nebun Christian al VII-lea și a avut o aventură cu medicul regelui. Acest episod din istoria daneză a fost evidențiat în filmul „A royal affair” film care a câștigat numeroase premii. În film este evidențiată drama reginei și urmările aventurii cu medicul Struensee.
     Un ghid complet al unui oraș nu e complet dacă nu admiri orașul de sus. Unul din locurile unde poți admira orașul de sus este Turnul Rotund.
     Turnul Rotund este cunoscut ca fiind cel mai vechi observator astronomic din Europa în funcțiune datând din anul 1642. Astăzi observatorul astronomic este folosit de astronomi amatori.
Observatorul are o platformă exterioară de unde se poate admira priveliștea orașului. 

     După ce am admirat priveliștea orașului de sus ne gândim că o tură cu bărcuța pe canalele daneze nu sună rău așa că o luam din loc. E prima plimbare de acest gen care am făcut-o. E un mini-tur al orașului văzut de pe canale, cu explicații de la ghid care punctează principalele atracții turistice așa că mai trecem în revistă încă odată: Nyhavn, Mica Sirenă,cartierul Christiania, Opera și Biserica Mântuitorului.

     Turul durează aprox 1 oră iar dacă am ajuns din nou în Christiania, de data aceasta în timpul zilei, Biserica Mântuitorului îmi trage cu ochiul ( de fapt mi-a tras cu ochiul și în prima zi) și turnul acelă mă ispitește maxim. 
    Biserica Mântuitorului este cunocută pentru turla superbă care o are și 400 de trepte în spirală dintre care ultimele 150 de trepte înconjoară turla pe exterior turiștii fiind asigurați doar de un simplu grilaj de fier. Asta știam de acasă și eram super încântată de puțină adrenalină dar niciodată planul de acasă nu se potrivește cu cel din piață.
Aici am ajuns târziu, pe lângă ca era târziu era o coadă până afară..săream de pe un picior pe altul și nu știam dacă reușim sa urcăm, altă șansă nu aveam deoarece în aceeași seară aveam avion spre Budapesta :)). 
     Norocul a fost de partea noastră, urcăm pe niște scări înguste de lemn și prin niște turnuri prăfuite până ajungem la prima platformă..aici s-a dezlănțuit frumosul…un schelet perfect de Copenhaga scăldat în razele apusului de soare. A fost una din cele mai frumoase priveliști văzute.

     De aici nu știu ce s-a întâmplat, efectiv am uitat de partea cea mai palpitantă..nu am urcat mai sus deși lume pe prima platformă nu prea mai era și sincer cred că eram așa de absorbită de peisaj încât nici nu am văzut următoarele trepte. (Maria a mai fost încă odată după o perioadă și mi-a spus că erau acolo, mama lor de trepte). Și uite așa am ratat puțină adrenalină. Promit să recuperez și asta deoarece am prea multe restanțe :)).
     Astea au fost nebuniile făcute în Copenhaga..o capitală frumoasă, cu oameni relaxați și muuulte biciclete. Drumul spre casă a fost luuung, am ajuns în miez de noapte în Budapesta și spre dimineață în Satu Mare. 
     V-am pupăcit!!!!
Citește și:

Ziua II: fuga la castel și hai la bere

     Ziua II o începem de dimineață pentru că azi am plănuit să vizităm destul de multe obiective iar Maria zice să ne începem ziua cu Castelul Frederiksborg. 
Situat la aprox 38 km de Copenhaga, în orășelul Hillerod, Castelul Frederiksborg este în prezent Muzeul Național de Istorie. Cele mai vechi părți ale castelului sunt din anul 1560 și a fost construit de regele Frederic al II-lea fiind cel mai mare palat renascentist din Scandinavia.
     
  După anul 1648 castelul a fost folosit pentru ceremonii precum încoronarea și ungerea monarhilor absoluți. Catelul găzduiește o impresionanta colecție de tablouri și portrete.
     Capela este una din principalele atracții ale castelului, acesta fiind locul unde erau încoronați regii. Capela a fost singurul loc din castel care nu a luat foc în incendiul din 1859. 
     Sala Mare sau Sala Balului este cea mai mare camera din castel fiind total reconstruita dupa incendiul din 1859. Sala Mare este împodobită cu cele mai fine tapițerii și cea mai scumpă marmură.
     Fiecare castel are grădina lui iar Frederiksborg nu e mai prejos. După ce ne-am încărcat cu povești și am admirat tablouri am avut parte de o binemeritată plimbare în grădină. Grădina este concepută în stil baroc și are același design din anul 1990. Castelul este situat pe 3 insule artificiale iar grădina este locul ideal de recreere și liniște.
Mai multe detalii și program de vizitat găsiți aici.

     După ce am vizitat castelul ne întoarcem în Copenhaga și ne continuăm traseul la pas.
Se spune ca nu e o aventură sănătoasă dacă nu bei o bere în fiecare loc pe care il descoperi așa că urmăm tradiția și Maria spune că cea mai bună bere e cea de la sursă așa că luăm cu asalt fabrica de bere Carlsberg.
                            
   
     Povestea fabricii de bere începe în anul 1847 atunci când fabricantul de bere J.C.Jacobsen a găsit locația potrivită pentru amplasarea fabricii, un deal în satul Valby la numai câțiva km de periferia capitalei Copenhaga.
J.C.Jacobsen a denumit fabrica „Carslberg” în memoria fiului său Carl și de la traducerea din daneză a cuvântului „deal” (=berg).

     Turul începe cu prezentarea celei mai mari colecții de sticle de bere din lume…sunt nu mai puțin de 12.000 sticle prin urmare au intrat în Cartea Recordurilor.
     Turul continuă cu explicarea procesului de fabricare a berii, aici am găsit-o și Mica Sirenă în variantă mai mică iar în prezent Fabrica de Bere găzduiește și o herghelie de 20 de cai care sunt un punct de atracție.
     Turul se termină cu o degustare a 2 sortimente de bere care sunt incluse în biletul de intrare.
Mai multe detalii despre fabrică găsești aici.
     După degustare am picat de acord cu Maria că am prins destul curaj să încercăm toate „măgăoațele” din parcul de distracție Tivoli.


      Parcul sau Gradinile Tivoli este unul din cele mai mari parcuri de distracție din Europa fiind situat în centrul capitalei daneze și a fost construit în 1843.. Fiind în luna decembrie tot parcul era plin de beculețe și împodobit ca și bradul de Crăciun.
     Intrăm cu nerăbdare și sufăr cea mai mare dezamăgire din toată aventura daneză.
Cardul Copenhaga avea inclusă intrarea în parc dar nu este inclus accesul la carusele..toată lumea urla și se distra pe carusele și eu mă uitam jiind :))). Am rămas cu o plimbare foarte drăguță și mi-am promis că o sa revin.
     Mai multe detalii găsești aici. 
     Citește și:

Ziua I: ce vizităm azi?

   Am ajuns cu bine, m-am impacientat ca un Pepsi la aeroportul din Budapesta (așa fac eu când sunt într-un loc nou), zborul a fost plăcut iar Maria m-a așteptat cu un buchet foarte drăguț de flori (Multumeeesc!!!).
     Dar până să ajung m-au trecut căldurile prin aeroport la Budapesta și parcă am chemat ghinionul. De fiecare dată când sunt într-un loc nou îmi trec prin cap tot felul de întrebări gen: oare cum se va desfășura totul? Mă voi descurca? Dacă pierd avionul? :))
     Stresul nu a întârziat să apară, am ajuns cu mai bine de 2 ore în aeroport și stau eu cuminte să se deschidă ghișeul de check-in moment în care vine o mulțime de oameni, care no idea de unde au apărut și culmea că toți merg în Copenhaga (cel puțin așa credeam). Mă pun și eu frumos la rând ca tot omul, intru în discuție cu o domnișoară și totul ok. Ce mi-a dat cu virgulă a fost că cei din jurul nostru vorbeau doar engleză și rândul înainta foarte încet.
     La un moment dat mă desmeticesc să merg mai în față ca să văd că la rândul la care stăteam eu era ghișeul de check-in pentru cursa de Londra :))). Betoon. Ghișeul meu era cel de lângă și erau doar câteva persoane. Bravo, Bianca! Important e că nu te-ai trezit mai târziu. Trec rapid de securitate și mă lupt cu disperare să mă conectez la un Wi-fi ca să încarc o poză pe Facebook..și stau eu ce stau și nu se încarcă.
O las baltă și mă îndrept spre poartă moment în care văd că nu mai ajung și găsesc doar indicatoare cu poarta de îmbarcare și poarta nu o zăresc. Mă trece tura a 2-a de călduri și o iau la propriu la fugă…poarta de îmbarcare se afla pe o pista secundară a aeroportului într-o hală.
     Totul se liniștește după ce urc în avion și yuuuhuuu am decolat..
Continuarea se știe..Maria m-a întâmpinat la aeroport și am pornit spre casa ei. Ne așteaptă 3 zile pline.

     În materie de vizitat, temele ni le-am făcut în mare de acasă și eu și Maria..așa că prima zi am trecut în revistă obiectivele ce se puteau vizita gratuit.

     1. Mica Sirenă (Den lille Havfrue)

    Cine a fost copil cuminte și a citit poveștile lui Hans Christian Andersen? Micuța sirenă a devenit șefă la Copenhaga devenind simbolul orașului. Statuia nu măsoară decât 1,25 m și o găsești cuminte în zona Langelinie. Nu ai cum să treci pe lângă ea pentru că e plin de turiști în zonă indiferent de vreme..abia am reușit să ne strecurăm și noi să facem o poză.
     Povestea micuței sirene începe undeva în anul 1913 când Carl Jacobsen, fiul fondatorului fabricii Carlsberg se afla la o operă de balet – Mica Sirenă. Impresionat de reprezentație, ii cere unui sculptor să facă o statuie. Treaba a fost floare la ureche deoarece pe 23,081913, sculpura a fost dezvelită.

     2) Citedela Frederikshavn (Kastellet) 

     Citadela o găsești chiar lângă Mica Sirenă. Se zvonește că e una din cele mai bine păstrate cetăți din Europa de Nord. E construită în formă de pentagramă și azi e considerat parc public. Deși am intrat și în curtea interioară nu pot să zic că m-a atras ceva în mod special.
     3) Biserica Alexander Nevski
     Este singura biserică rusă din Copenhaga. Din punct de vedere arhitectural biserica are domuri care se pot observa din stradă. Este închinată sfântului Alexander Nevski.
Din păcate, când am fost noi, nu a fost deschisă. Google spune că merită vizită dacă ești prin zonă.
     4) Biserica Frederik (Biserica de marmură)

      
     Se află la 2 pași de Palatul Amalienborg și este o biserică luterană construită în stil roccoco. Circumferința cupolei măsoară 31 m fiind cea mai mare din Scandinavia. Sursa de inspirație se zvonește că este Basilica Sf. Petru din Roma.
     5) Palatul Amalienborg

     Palatul Amalienborg este piesa principală din cartierul Frederikstad iar azi e reședinta de iarnă a familiei regale daneze. Palatul e format din 4 clădiri aproape identice la exterior în stil roccoco fiind construite în jurul unei piețe octogonale unde se găsește și statuia Frederik al V-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei. În prim plan se poate vedea și Biserica Mormonă.
     Primul lucru care l-am făcut când am ajuns a fost să o întreb pe Maria în care dintre clădiri stă regina :)). Desigur, se poate vizita și interiorul (contra-cost) și schimbarea gărzii. 
     6) Opera Teatrului Regal
     De la Palatul Amalienborg fugim până la Opera Teatrului Regal. La ora actuală Opera din Copenhaga e considerată ca fiind una din cele mai bune clădiri de operă din lume. A fost renovată recent iar calitatea sunetului e una de excepție având un design interior și exterior de invidiat.
Noi am văzut-o doar din exterior, are o formă destul de interesantă, probabil iubitorii de arhitectură vor fii fascinați plus că poziționarea ei pe apă e ceva mai rar întâlnit.
     7) Nyhavn (Portul Nou)
     Despre Nyhavn și starea de bine care mi-o dă locul aș putea scrie un roman.A fost una din locațiile de pe bucket-list-ul meu E locul care mi-a plăcut cel mai mult din tot orașul, aici m-am bucurat de cea mai simplă plimbare, aici am mâncat înghețată cu Maria deși era decembrie (ce pot să spun, m-a convins :P), peisajul face minuni..acele case vechi și super colorate, localuri cochete și micile ambarcațiuni + statul pe ponton au făcut deliciu.
     La numărul 9 se găsește cea mai veche casă care datează ”numai” din 1681 și are același design. Cunoscătorii știu că Hans Christian Andersen și-a petrecut o mare parte din viață aici fiind locul care a servit ca și inspirație pentru binecunoscutele povești..a locuit la numărul 20, 67 și 18. Nyhavn era o zonă rău famată a orașului aici locuind doar oamenii săraci.
     8) Stroget 
     Hmm..tocmai ce ai pășit pe cea mai lungă stradă de shopping din Europa 1,1 km de pietonală de magazine cu haine, souveniruri, lego și restaurante. 
Atmosfera e drăguță, multă lume deși era spre seară, magazine în care găsești tot ce vrei și ce nu vrei.
     9) Christiania – orașul liber 
     În Christiania am ajuns spre seară…probabil sună puțin dubios. Maria a mai trecut pe aici așa că știa drumul și nu am zăbovit prea mult. 
De cum am făcut primii pași ne-a lovit un miros înțepător de iarbă care o găseai pe fiecare masă. Lumea stătea la o poveste cu iarbă în jurul focului. Recunosc ca nu mi-am imaginat o postură atât de degajată a locului.
     Christiania e cartierul rău famat al orașului și singurul loc unde drogurile ușoare sunt tolerate.
Fiind deja întuneric, plimbarea a fost destul de scurtă și fără incidente.
    Wake up, tomorrow is another day!
Citește și:

Best in travel 2016

Dacă nu acum, atunci când? Asta a fost replica mea dată tuturor persoanelor care mă întrebau: ”Iar pleci?!?” Dacă îmi făceam planul de bătaie la început de an, sigur dădea cu virgula. L-am lăsat la voia întâmplării și ce iese, iese!

Anul acesta pozele au avut ca și temă pozarea picioarelor, altfel mi-ați văzut jumătate colecția de încălțări și v-ați dat și seama care sunt preferații mei pentru că aproape toate locurile vizitate sunt în nuanțe de verde și galben :)). Scarpa a fost laitmotivul tuturor escapadelor de anul acesta :)) și recunosc că a ieșit binișor toată treaba :)).

Iarna zboară cât apuci să zici că nu a nins iar luna mai bate la ușă. Hop și eu gata de îmbarcare spre câteva grade cu plus pentru un veritabil ”Made in Turkey”. Plimbare de seară în Marmaris, o lecție de istorie în Efes, plajă în Kusadasi și un autentic Bodrum îmi țin gura căscată și aparatul pe poziții. Am avut la dispoziție o săptămână să mă bucur de o altă lume puțin mai diferită.

Nici nu apuc să vin bine acasă căci număr zilele până la următoarea plecare: 3 zile lungi de explorat coasta în superbul Muntenegru și alte 3 zile de admirat sălbăticia Croației.
În Muntenegru e rai, peisaje de munte,sălbatice,exact pe gustul meu, fiecare peisaj îmi rămâne pe retină. Aflu și eu care e treaba cu plaja de nudiști iar Petrovac și Ulcinj si-au spus povestea și istoria prin cetățile care domină plajele. În Budva am găsit una din cele mai frumoase plaje iar portul și cetatea doar îmbogățesc locul. Totul se îmbină armonios și odată ajuns nu îți mai vine să pleci.
Din Muntenegru trecem rapid în Croația și peisajul rămâne la fel de spectaculos.
Îmi iau rămas bun de la Muntenegru cu o ultimă oprire în Golfului Kotor. Fiind timpul foarte scurt am ales să admir golful de sus pentru un o panoramă de milioane.
Dintr-o minunăție în alta am ajuns în Dubrovnik. Cetatea m-a lăsat fără cuvinte; fie că alegi să te plimbi pe străduțele pavate, că îți faci loc printre oameni să înaintezi sau că ești efectiv fascinat de ceea ce vezi rămâne un loc în care vei dori să te întorci.
În Omis am fost tot pe fugă dar peisajul combinat cu munte și mare a fost imposibil de ignorat. Nu mai fusesem în croazieră din 2015 :)) prin urmare am urcat pe vapor cu o singură destinație: Insula Brac. Sălbatică, extravagantă, simplă și impunătoare. Cireașa de pe tort a insulei este plaja Zlatni Rat pe care nu am ratat-o nici eu.
După ce m-am sălbăticit destul revin la oraș și prima oprire pe hartă e în Split. Am vizitat centru vechi cu străduțe înguste și pavate într-un soare nemilos de iunie. Trogir, a doua oprire, merită o vizita deoarece este un adevărat muzeu în aer liber motiv pentru care este inclus în patrimoniu UNESCO.
Dacă tot mi-am făcut încălzirea cu peisaje de munte, am zis să continui și acasă. Prima tură montană solo în Munții Oașului. Altitudine maximă 1200 m Vârful Pietroasa. Nu am avut tragere de inimă pentru o tură solo dar îmi tot ziceam că trebuie să o fac și pe asta, rezultatul a fost mulțumitor.
Sfârșitul lui iulie a început cu o aventură cu gust cracovian alături de prieteni dragi și spre un eveniment mult așteptat.
Plecarea în Polonia a fost singura vacanță programată la începutul anului. Am început cu o scurtă oprire în Slovacia la Kosice pentru un panoramic de 360 de grade. Cracovia ne-a arătat toată partea ei de istorie tumultuoasă presărată cu mult frumos, legende, monumente și povești. După ce ne-a ars soarele bine de tot am hotărât să scădem câteva grade și să coborâm la -327 m în mină de sare Wieliczka.
Wadowice a fost orașul care mi-a arătat câtă bunătate și simplitatea poate să aibă un om care a trăit liber și vrednic, locul de naștere al Papei Ioan Paul al II-lea și casa lui transformată în muzeu.
După ce am bătut betoane destule, Gabi își spală păcatul și ne ”împăcăm” la o drumeție pe Creasta Cocoșului într-un început de cuptor ca la Maramu`.
Dacă tot vine noiembrie și frigul, e de luat o piatră în gură cu ocazia primei vizite în Marea Britanie. Londra m-a prins cu tema nefăcută total. Am mers cu alte treburi decât cele de a bate orașul în lung și în lat astfel că am ajuns doar în St. Albans, un orășel tipic englezesc.
Decembrie a fost cireașa de pe tortul anului 2016. A fost primul meu contact cu Scandinavia și sunt mai mult decât sigură ca nu este ultimul. Am avut 3 zile pline cu gust de înghețată daneză iar Copenhaga s-a ”dezbrăcat” de tot frumosul care am apucat să îl vizităm fie că a fost vorba de o plimbare în Nyhavn, că ne-am simțit regine la Frederiksborg sau că am ales o bere Carlsberg direct de la sursă, Maria fiind gazda perfectă și ghid pe măsura așteptărilor mele.
A fost anul cel mai nebun în materie de nu-stau-acasă și am reușit să bifez și câte ceva din bucket list. Mulțumesc celor care au împărțit cu mine momente faine, oboseală, zâmbete, voie bună și amintiri.
Un 2017 cu zâmbete călătoare!

 

Continuă să citești Best in travel 2016

Copenhaga cu gust de înghețată

Perioada: 30 noiembrie – 3 decembrie 2016.
Localizare: Copenhaga – Danemarca
Participanți: Maria, eu
Puncte forte: tot ce am putut vizita

     Călătorului îi șade bine cu drumul. Copenhaga a fost cireașa de pe tortul anului acesta în materie de zburat, hoinărit, descoperit, zâmbit, mâncat înghețată în decembrie și ”degustat” bere direct de la sursă.
Pentru cireașa de pe tort îi sunt datoare Mariei, Maria a fost gazda mea pentru 3 zile și ghidul meu în materie de ce-putem-face-3-zile-pe-aici? Maria a fost cea care m-a plimbat prin toate părțile și care consulta orarul mijloacelor de transport și alte lucruri organizatorice prin urmare Maria îți MULTUMEEEESC FRUMOS că m-ai suportat 3 zile lungi și pline. La următoarea ieșire promit să fiu copil și mai cuminte (când voi dormi, evident :P).
     A fost și primul meu contact cu țările nordice iar pentru Copenhaga aveam eu o afinitate aparte de pe vremea când mi-am făcut primul bucket-list. Nu avea să mă dezamăgească în niciun fel, poate puțin frigul dar a meritat toată dârdâiala și o mică răceală. Muuuulte biciclete indiferent de vreme, oameni frumoși și relaxați, plimbări pe seară în Christiania, regine pentru câteva ore la Frederiksborg, dezamăgire la Parcul Tivoli și adrenalină pentru una din cele mai tari priveliști care le-am văzut vreodată dintr-un turn: un schelețel perfect de Copenhaga scăldat în raza soarelui la apus.
     Citește și:
     

Vii pe Creasta Cocoșului?

     Asta e întrebarea care mi-a pus-o Gabriel dupa ce m-a făcut de rușine la Cracovia o săptămână că nu am fost pe Creasta Cocoșului (cred că a vrut să iși spele păcatul :)) ).

Când; 6 august 2016
Unde: Creasta Cocoșului, Munții Gutâi
Cine: Gabriel, Mihai, Lorenzo, eu
Traseu: Pasul Gutâi – Hanul Pintea Viteazul (983) – Poiana Boului – Creasta Cocoșului (1428) – bandă roșie
Distanță: aprox 6 km.
Timp: 2-2 ½  ore

     După ce mă așteaptă băieții în gara din Baia Mare ne organizăm și rapid suntem la Hanul lui Pintea, lăsăm mașina și deja suntem în pădure. Până mă dezmeticesc deja suntem în Poiana Boului de unde încet încet se lasă Creasta văzută. Traseul urcă destul de lejer doar eu ce mai gâfâiam :D. 
Minune mare când ajungem și vedem că nu suntem singuri: manele, mici, bere, gratare. Ne-am bucurat puțin de peisaj și am coborât în scurt timp.

     Creasta Cocoșului e o formațiune de rocă vulcanică fiind rezervație naturală și arie protejată aflată în nord-vestul Munților Gutâi. Cea care dă nume rezervației este o colină ascuțită de circa 200 m lungime fiind aproape verticală. De aici se poate admira Vf. Ignis, Complexul Șuior și Mogoșa.

     După ce ajungem în Baia Mare, luăm direcția spre gară ca să ajung și eu acasă. Nu mică mi-a fost mirarea când mi s-a spus că trenul are întârziere ”DOAR” 4 ore. Trăiască CFR-ul. Numai bine că ne-a rămas timp de o limonadă și am luat alt mijloc de transport.

St. Albans: orașul păstrat la naftalină

     Începutul lunii noiembrie m-a prins în Marea Britanie, aproape de Londra.
Cred ca a fost prima plecare (deși știam că voi pleca cu aprox. 2 luni înainte) unde nu mi-am făcut planul de bătaie de acasă. Am plecat pentru alte treburi și am zis că dacă ajungem pe undeva foarte bine, dacă nu, Londra nu se mișcă de unde este și nu e problemă că mai vin încă odată.
     Singura ieșire a fost în St. Albans un orășel foarte cochet și cu puțin din acel tradițional englezesc.
     Catedrala St. Alban probabil punctul forte al orașului, o construcție impunătoare de-a dreptul impresionantă. Aveam să aflu ulterior că această catedrală are cea mai lungă navă din Marea Britanie, ”doar” 85 m.
      Povestea spune că această biserică a fost fondată în anul 793. Primul stareț al mănăstirii a fost numit doar în anul 1077 care a început să mărească biserica în stil romanic începând cu marele turn ce a fost finalizat abia în anul 1115. După ce Henric al VIII – lea, în 1594, rupe legăturile cu Roma și se declară Șef Suprem al Bisericii, catedrala intră într-un proces de degradare timp de 3 secole. Abia în 1834 începe restaurarea catedralei ieșind la suprafață picturi murale care au fost ascunse de var timp de 3 secole, În prezent în această catedrală se celebrează liturghii din 4 religii diferite.
     După ce am vizitat catedrala am luat la pas centrul.

The end!