Bianca Nicoleta – Pagina 5 – Zâmbet Călător

Best in travel 2018

Am ajuns să fac un obicei de a face planul de călătorie la începutul anului (poate chiar mai devreme) iar la sfârșit îmi place să trag linie, să privesc în urmă și să spun ”I did it and I am very proud!” și pentru următorul an să doresc și mai mult. Ăsta e microbul călătoriilor și mi se pare atât de sănătos iar multe dintre surprize vin pe parcursul anului și sunt atât de siropoase încât nu m-aș mai întoarce acasă.

Experiențele mi-au întărit caracterul și mi-au arătat că viața este o călătorie. Fă-o memorabilă!

După cum vă spusesem, în 2017 am plecat definitiv din România iar 2018 l-am vrut mai călător și pot să spun că sunt mândră rău de ce a ieșit. Am ajuns să număr zilele din calendar până la următorul zbor și să mă bucur la maxim de fiecare aventură.

IANUARIE

În ianuarie am trecut serios la treabă și a ieșit o escapadă cu fetele în Italia. Cu un program bine pus la punct și pe gustul tuturor am avut 4 zile în care am mâncat pizza napoletană, am admirat Vezuviu din toate unghiurile (și vai frumos se vede :)) ), am luat țeapă în Insula Capri, ne-am întors în epoca romană în faimosul Pompeii și ne-a mai rămas și timp pentru raiul Coasta Amalfi.

MAI

Iarna trece cât ai zice pește și iată-mă față în față cu prima tură solo la mijloc de mai. Da, prima tură solo și a fost atât de bine. Am fost zen un weekend la Edinburgh. Tot ce înseamnă, regi, prințese, legende, vrăjitorii, copii din flori, ciumă și războaie le găsești toate aici. La o aruncătură de băț e și Stirling care merită o vizită.

SEPTEMBRIE

După 3 vizite în România (sfârșit de mai,iunie și august), septembrie mă prinde iar în Scoția, de data aceasta în Glasgow în formulă de 5. Un weekend plin în care ne-am pus speranțele că monstrul din Loch Ness se va face văzut. Oricât ne-am rugat de el se pare că nu a vrut așa că ne-am vărsat supărarea în pub-ul cu cele mai multe sortimente de whiskey. Dă-i să curgă dacă tot suntem aici!

OCTOMBRIE

Octombrie nu avea cum să iasă mai frumos. A fost o bucurie și un extaz continuu timp de o săptămână,am fost un călător cu capul în nori la propriu. M-am bucurat de o toamnă superbă în Canada la Vancouver. Un program care a înglobat cele mai faine locuri. O zi întreagă și peste 12 km de plimbare în Stanley Park.

În inima Columbiei Britanice nu se poate o zi fără munte și drumeție iar dacă nu ești suficient de obosit merge și puțină adrenalină pentru cei cu rău de înălțime la Capilano Brige.

Vancouver Island e la 2 cm mai încolo pe hartă așa că i-am acordat o zi întreagă. Victoria m-a primit cu brațele deschise și mi-a arătat cea mai frumoasă grădină botanică.

Dacă tot e raiul schiorilor aici nu aveam cum să ratez una din cele mai faimoase stațiuni de schi. Cu un cer albastru și fără pic de nori am avut parte de o zi memorabilă în Whistler.

DECEMBRIE

Anul s-a grăbit să treacă deoarece la început de decembrie m-am trezit din nou la aeroport. Se anunță o călătorie mai lungă împărțită la 3.

Fug la câteva grade cu plus și Porto e casa mea pentru un weekend prelungit. Era la prima vizită în Portugalia și abia am înțeles de ce lumea se întoarce,frumos rău pe acolo. 2 zile am bătut în lung și-n lat orașul iar a treia zi m-am odihnit la un pahar de vin (sau mai multe) direct de la sursă, din Valea Douro.

La nici 3 zile de la revenire din Porto, 4 omuleți fug la aeroport. Destinația? Unde altundeva dacă nu Marrakech? Vacanța asta a fost cu năbădăi dar până la urmă am scos-o la capăt. Orașul l-am vizitat și în deșert am dormit. Asta era planul și ne-am ținut de el în mare parte :)).

Gata cu căldura, e timpul pentru o călătorie la frig. Un Crăciun petrecut în Islanda, țara focului și a gheții. Tânjeam după zăpadă și visam să văd aurore boreale. Ghinionul a început cu faptul că nu am mai prins locuri la Laguna Albastră, zăpadă nu a fost deloc, aurore nu am văzut în schimb ne-am bucurat de Golden Circle, un tur cu peisaje sălbatice, cascade și gheizere.

2018 în numere:

26 de zile călătoare în afara Irlandei
8 zile călătoare în Irlanda
12 zile la mama acasă în România
6 țări vizitate (4 în premieră)
1 nou continent
10 bilete de avion (5 companii aeriene diferite)
12 orașe
3 feriboturi
10 cazări diferite (apartament, hostel, hotel, casă de oaspeți, cort)
8 situri UNESCO
43.700 km zburați și zeci de ore petrecute în avion

Vă doresc un 2019 călător și zâmbăreț!

Continuă să citești Best in travel 2018

Islanda: vânătoare de aurore boreale

Perioada: 24 – 28 decembrie 2018
Participanți: Mihai, eu
Puncte forte: Reykjavik, aurora boreală, Golden Circle, gheizere

Nu visam să ajung vreodată în Islanda. Nu țin minte vreodată să o pun pe bucket list, îmi doream să văd aurora boreală dar parcă nu îmi sărea gândul tocmai la Islanda. Planul meu inițial era să merg în România de Crăciun dar la o discuție cu Mihai am zis să mergem undeva doar noi dar oare unde? Mă gândeam la un loc unde nu am fost niciunul și totuși să nu facem gaură în portofel sau să ne vindem un rinichi.

Ne-am pus de căutat bilete și ne întrebam oare mergem la frig sau la căldură? Skyscanner este prietenul meu după care reiau toate căutările la servici (da, lucrez într-o agenție de turism 😛 ). Și cum necum ne tot uitam pe harta Europei, să fie și aproape, unde nu am mai fost niciunul și la un moment dat Mihai a zis oare cum o fi în Islanda? Și Islanda a rămas, a doua zi am luat biletele și planul s-a bătut în cuie.

Am avut un decembrie nebun: Porto la început de decembrie, Marrakech la mijloc de decembrie și Islanda la sfârșit de decembrie.

După ce am luat biletele am început să mă documentez și să văd care e treaba. La o primă căutare am realizat că nu va fi o distracție tocmai ieftină dar s-a meritat.

Ce ne propusesem de acasă e să vizităm orașul și tot ce se poate pe lângă. Fiind și Crăciunul eram conștienți că multe vor fi închise dar mergem înainte. Am vrut neapărat să fie zăpadă, să vedem aurore boreale, gheizere și să ne bălăcim la Laguna Albastră.

Referitor la Laguna Albastră ne-am tras o țeapă cât China, nervii nu mai ajutau oricum așa că am mizam pe aurora boreală.

Nu a fost cum am planificat noi de acasă dar ceva ceva tot a ieșit.

Itinerar:

Ziua I: Reykjavik și vânătoarea de aurore boreale

Ziua II: Golden Circle

Ziua III: Reykjavik la 360°

Islanda: sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Islanda: vânătoare de aurore boreale

Marrakech: sfaturi și cheltuieli

Marocul a fost o experiență interesantă dacă privesc pe ansamblu, diferită cu ceea ce am fost eu obișnuită până acum dar interesantă rău.

Biletul de avion în luasem încă din luna august, înainte să știu că merg în Porto și după alte 9 zile spre Islanda. Zborul a fost cu binecunoscuta companie Ryanair și a fost EUR 88.10 euro fără locuri și îmbarcare prioritară.

În privința cazării știam de la început că vreau să dorm în riad așa că am convenit o noapte în riad și restul la hotel. Prima noapte de cazare a fost Riad La Porte iar doamna a fost foarte drăguță și atentă cu toate că nu vorbea engleză. Pentru vorbitorii de franceză cu siguranță e mai ușor. O noapte de cazare cu mic dejun și taxă de oraș inclusă a fost 48 euro/ 2 persoane. A doua cazare a fost la El Andalous Hotel and Spa 4* situat central. Camera dublă pe noapte a fost 69 euro cu mic dejun inclus. Deoarece am hotărât să luam cina la hotel am plătit 20 euro/ persoană extra.

Referitor la nebunia din deșert, turul a fost cu cei de la Marrakesh Tours. Prețul normal a fost 55 euro + 15 euro upgrade la cort privat / persoană. Singura dezamăgire a fost că nu am primit ceea ce spuseseră ei că este inclus. Nu mă așteptam la luxul luxului în deșert la acest preț prin urmare o noapte a fost suportabil.

Transferul aeroport – hotel și retur a fost 20 euro pentru 4 persoane. Cum nu a venit nimeni după noi am luat un taxi spre aeroport (15 euro) iar doamna mi-a returnat cei 10 euro înapoi prin PayPal. Transferul a fost cu cei de la Marrakech Airport transfers.

Sfatul meu e să lăsați un buget și pentru situații de urgență, cred că a fost prima oară când au mers așa mai pe dos treburile dar a fost învățătură de minte.

Pe curând!

Itinerar:

Marrakech: gust dulce (sau sărat?) de Africa

Ziua I: Marrakech la ceas de seară

Ziua II & III: Marocul autentic- 2 zile în deșert

Ziua IV: Marrakech – mix de culori, arome și tradiții

Țin să recunosc că ne-a mai rămas relativ puțin timp pentru a explora orașul, cam o jumătate de zi.

Alina și Stephen au avut 2 zile extra cât am fost noi în deșert să străbată orașul, prin urmare ei știau drumul și scurtăturile.

Prima oprire o facem la faimoasa moschee Koutoubia. Moscheea este vocea chemării la rugăciune de 5 ori pe zi fiind situată în cea mai populară piață Jemaa el-Fna. Minaretul de 70 m înălțime domină piața și veghează încă din secolul al XII – lea.

În partea nordică a minaretului se pot vedea ruinele primei moschei. Se pare că moscheea originală nu a fost perfect aliniată spre Mecca așa că s-au decis să o alinieze corect.

O luăm din loc și mergem spre centrul și inima orașului, locul unde se petrece toată acțiunea și probabil cel mai aglomerat loc Jemaa el-Fnaa, situată în orașul vechi. O atmosferă foarte faină, forfotă, oamenii vorbesc tare, se târguiesc, negociază. Alina e ghidul iar Stephen a ajuns maestru în negocieri așa că orice lucru cumpărat este negociat de el :)).

Piața este un adevărat labirint de străduțe întortocheate, magazine, forfotă continuă și o explozie de arome și culori. Exact același sentiment care l-am avut și în Turcia.

După atâta plimbat ne oprim la un restaurant cu vedere spre moschee și ne bucurăm de prânz când dintr-odată se aude o bubuitură urâtă: se surpase acoperișul terasei aceluiași restaurant unde eram noi. Noi am hotărât să mâncam sus pe terasă iar sub noi s-a surpat acoperișul terasei de la parter. Poliție, pompieri prezenți în 2 minute și 0 răniți. Sinceră sa fiu, pe moment m-am gândit că sunt focuri de armă. Poliția patrulează constant în zonele aglomerate și frecventate de turiști.

Între timp la restaurant încerc să fac check-in-ul căci spre seară avem zbor, introduc toate datele și mi se deschide un mesaj că acesta nu este un bilet de îmbarcare și că trebuie listat. E clar că aeroportul nu are cititor de cod de bare și nu se poate scana.

În mintea mea, mergem la hotel să ne luăm bagajele și listez biletele de îmbarcare la recepție.

Ajungem frumos la hotel, ne luăm bagajul și o rog pe doamna de la recepție să ne listeze biletele de îmbarcare. Șoc și groază când mi-a cerut 200 dirhami/ pagină (18 euro / pagină?!?!?!?!?!?!?!).Am rămas blocată și sincer nici nu vreau să știu ce față am făcut. Cum trăznet să ceri 36 euro pentru 2 pagini listate?!?!?!?!?!?! Eh, profitori, fraieri ca mine cu aplicația companiei aeriene sigur au fost grămadă iar cititor de bare la aeroport, pauză.

Nu aveam ce să facem, ori plătim aici, ori plătim altă căruță de bani ca să facem check-in-ul în aeroport. Nu îmi revin din șoc și așteptăm transferul ca să ne ducă la aeroport. Stăm ce stăm și nimic. Sun la firma de transfer, găsește toate datele dar șoferul nicăieri. Se pare că se dusese la alt hotel. Nu mai era timp de așteptat așa că luăm un taxi.

Ajungem la aeroport și vedem că este coadă la intrarea în aeroport. Mă întrebam oare ce se mai poate întâmpla?

Ajungem și noi la intrare ca să vedem că doar ca să intri în aeroport trebuie să treci și tu și bagajul printr-un scanner ca la securitate. Bun, noroc că se mișcă destul de repede.

Avânt toți biletele de îmbarcare listate, mergem spre securitate. Era un domn care verifica biletele de îmbarcare și ne spune că nu e bine că prima oară trebuie să mergem la ghișeul de check-in. Și noi nelămuriți întrebăm de ce pentru că nu avem bagaj de cală și biletele de îmbarcare sunt aici.Răspunsul este că avem nevoie de o stampilă pe biletul de îmbarcare. Ștampilă pentru ce?!?!?! Nu a mai știut să ne spună, așa că ne punem frumos la rând la ghișeul de check-in.

Bombănim toți 4 că nu înțelegem care e faza cu ștampila lui pește. Ajunge și rândul nostru, dăm biletele de îmbarcare ca omulețul de la ghișeu, un nene de 1,4 m să ne spună că avem nevoie de viză. Do we need what?!?!?!?!?!?!? Și îi spunem că nu avem nevoie de viză, nu am avut nevoie de viză la intrare, o sa avem nevoie la ieșire? S-a dus omul să întrebe ceva coleg și de fapt da, NU avem nevoie de viză. Spiritele s-au încins maxim, ne-au pus ștampila pe biletul de îmbarcare, nenea de mai devreme a semnat biletul de îmbarcare și cu greu am reușit să trecem.

Recunosc că a fost cea mai ciudată experiență avută vreodată în aeroport și am zburat ceva până acum.

Până la urmă am făcut haz de necaz și după alte 3 ore am ajuns înapoi în Dublin. Ploaie și frig de îmi vene să plec iar.

Mihai mi-a promis că e prima și ultima oară când calcă în Maroc iar pentru mine învățătură de minte că aplicația de la compania aeriană și tehnologia nu mă salvează de fiecare dată.

Itinerar:

Marrakech: gust dulce (sau sărat?) de Africa

Ziua I: Marrakech la ceas de seară

Ziua II & III: Marocul autentic – 2 zile în deșert

Marrakech: sfaturi și cheltuieli

Ziua II & III: Marocul autentic – 2 zile în deșert

Am reușit să dormim doar câteva ore, gazda știa că la ora 7 este plecarea în tur așa că s-a trezit dis-de-dimineață să ne pregătească micul-dejun. Cafea, fructe, pâine făcută pe plită, lapte și gem.

Doar ce terminăm micul dejun șoferul vine să ne ia și astfel începe turul în deșert presărat cu surprize care mai de care alese. Suntem aprox 13 persoane de naționalități diferite.

Când am verificat traseul acasă, înainte să fac rezervare, google maps arăta un drum de aprox 6 ore și 355 km până în Zagora. Mă gândeam că nu avea să fie așa rău.

Drumul șerpuiește prin Munții Atlas iar priveliștea e minunată în schimb observ că drumul e tot mai greoi. Nu este autostradă, porțiuni de drum în lucru prost semnalate iar pe alocuri nu există niciun semn de circulație.

În jurul orei 13 ajungem la Aït Benhaddou, oraș marocan fortificat, patrimoniu UNESCO din 1987. Orașul fortificat e separat de podul construit doar cu câțiva ani în urmă, aici fiind încă 4 familii care locuiesc în orașul vechi.

Ksar Aït Benhaddou este probabil cel mai emblematic loc privind cultura marocană, casele construite din noroi cu o tentă de portocaliu, cuptoarele vechi care încă se pot vedea împreună cu peisajul superb dacă urci în kasbah au făcut din acest loc o atracție turistică de renume mondial aici fiind filmate o parte din celebrele filme precum: Sodoma și Gomora (1963), Gladiatorul (2000), Alexander (2004), Prince of Persia (2010) și o parte din Game of Thrones.

Din lipsa de timp, plimbarea în orașul fortificat a fost destul de scurtă pentru a avut suficient timp pentru masa de prânz și de a parcurge kilometri rămași înainte de apusul soarelui.

Ghidul ne povestea că biletul de intrare în Sahara este hijab-ul astfel că înainte de plecare am fost duși la o tarabă unde ne-au făcut o mică demonstrație cum se folosește hijab-ul ulterior cumpărându-le mai bine de jumătate de grup cu un preț deloc mic.

Mi s-a părut o mică scamatorie de a mai face bani pe buzunarul turiștilor.

Fiind un drum atât de lung până în Zagora, am reușit să ieșim din zona turistică, acolo am văzut adevăratul Maroc. Marocul nu înseamnă doar Marrakech, hoteluri de 4-5* în zonele de litoral și restaurante scumpe.

Am văzut un Maroc sărac, case construite tradițional care stăteau să pice și multe sate fără curent electric, ici-colo câte un panou solar. Sătenii încă se ocupă cu creșterea animalelor și au diferite plantații în spate casei care se pot adapta climatului deșertic.

Kilometri curg și mai trag cu ochiul pe hartă, observ că trecem de ultima localitate și parcă nu bate cu ceea ce văd pe geam.

Zagora e poarta de intrare în Sahara. Când spui Sahara te gândești la dune de nisip și deșert cât vezi cu ochii.. Ei, aici nu a fost așa. A fost un deșert stâncos și nici urmă de vreo dună de nisip.Am ajuns chiar înainte de apus unde ne așteptau cămilele să ne ducă la corturi. Da, plimbarea cu cămila în deșert e inclusă în distracție.

Aprox 30 minute a durat distracția dar pentru Mihai a fost un chin, la mine a fost suportabil. Nu e prima oară când m-am plimbat cu cămila, avusesem o experiență de genul în Gran Canaria.

Ajunși la cort primim un bun-venit de la beduini și tradiționalul ceai și se strigă lista pentru cazare. Aici au intervenit niște neînțelegeri privind cazarea la cort.

Eu când am făcut rezervarea am plătit un supliment pentru a avea cort separat (private tent) și se pare că doar pe noi și pe încă un cuplu iau găsit pe lista cu upgrade la cort privat.. Au rămas alte 3 cupluri care au fost nevoite să împartă cortul cu alte 2-3 persoane deși aveam confirmarea pe telefon pentru cort privat. Beduinul susținea sus și tare că nu apar pe listă și că nu are ce să facă și să sune la agenție. For real?! Suntem la mama naibii în deșert fără internet și semnal la telefon și tu te aștepți să sune cineva la agenție sâmbătă seara la ora 19.00 – 20.00?

Nu mi s-a părut deloc profesional cum au rezolvat situația iar lumea a rămas puțin dezamăgită.

Înainte să fac rezervare am trimis email agenției și am întrebat dacă sunt dușuri, mi s-a răspuns că la cort privat sunt. Nu am văzut urmă de duș în tot campusul acela, chiar mă întrebam dacă beduinii se spală? De toalete ce să mai spun, cică 2 intrări (doamne și domni) iar când intri de fapt era același cort fără nici un separeu pentru femei și bărbați.

Am zis asta e, o noapte nu murim. Mihai și-a lăsat jacheta în microbuz așa că a simțit la maxim cele 2-5 grade. Treabă serioasă să îl mai conving pe Mihai să calce în Maroc :)).

Trezirea a fost super devreme, un mic dejun rapid (ceai, pâine cu unt, miere și gem) și înapoi călare pe cămile.

Vă spuneam că pentru Mihai a fost un chin plimbarea cu cămila? În dimineața următoare aveam să aflu de ce pentru că am nimerit cămila lui. Era atât de incomod suportul acela din lemn încât îți venea să urli. Nu te puteai așeza nici cum fără să nusimți durere. Mihai și alte 3 persoane au mers pe lângă cămile până la șoseaua principală.. Același drum înapoi în Marrakech și gata.

Drumul înapoi a fost la fel de lung și spre după-masă iată-ne înapoi în Marrakech. Facem cazarea la hotel, între timp ne întâlnim cu Alina și Stephen mulțumindu-le că nu au venit cu noi :)).

Am terminat seara cu o plimbare spre centru și povești din deșert.

Itinerar:

Marrakech: gust dulce (sau sărat?) de Africa

Ziua I: Marrakech la ceas de seară

Ziua IV: Marrakech – mix de culori,arome și tradiții

Marrakech: sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Ziua II & III: Marocul autentic – 2 zile în deșert

Ziua I: Marrakech la ceas de seară

Zborul a trecut greu pentru fumătorii grupului (toți cu excepția mea) iar după 3.30 h de zbor iată-ne la 15 grade cu plus în faimosul oraș marocan.

Fiind totul organizat, șoferul pentru transfer ne aștepta deja în fața aeroportului urmând să ne îndreptăm spre riad. Pentru cei care nu știu riad-ul este casa tradițională marocană închiriată de proprietari. Cred că a fost cel mai frumos mod de a vedea cultura marocană și de a gusta mâncarea tradițională.

Și acum urmează ceea mai tragi-comică situație de bun venit în Maroc: transferul a durat aprox 20 de minute. Sincer vă spun că nu prea m-am gândit cum ajungem la riad, am zis că vedem la fața locului, cât de greu să fie? La intrarea în medină este o parcare super aglomerată și relativ murdară iar șoferul ne spune că am ajuns.

Ne uitam toți unul la altul și nu înțelegeam ce se întâmplă. Șoferul ne-a ajutat cu bagajele iar lângă mașină a venit o doamnă care nu vorbea decât franceză și arabă și a zis să mergem după ea. Mihai, Alina și Stephen erau nedumeriți, nu știau ce se întâmplă iar eu nici atât :))).

O doamnă la aprox 60 de ani, cu capul acoperit mai că o lua la fugă și alți 4 hăbăuci după ea. Medina e un labirint total, nu sunt numere la case și nici străzile nu au denumire, e locul cel mai perfect să te pierzi.

Ajunși la riad, începem să ne dezmeticim, între timp ne conectăm la internet și verificam pozele de pe net căci nu știam dacă suntem unde trebuie sau am fost răpiți :)).

Doamna ne servește cu celebrul ceai și începem să derulăm filmul: șoferul a sunat-o pe doamnă să anunțe că am ajuns deoarece în medină accesul mașinilor este interzis. Fiind un adevărat labirint nu am fi avut nici măcar 1% șansă să găsim riad-ul așa că doamna a venit după noi. Cred că asta e și singura variantă dar fiind prima oară în astfel de situație, în mintea noastră se derulau alte filme :)).

Ne-am luat camerele în primire și google translate a fost salvarea. Foarte drăguță doamna a venit cu noi să schimbăm dirhami și ne-a indicat un restaurant pentru turiști.

Gașca a vrut să încerce ceva tradițional așa că am mers pe celebra tajine. Tajine este probabil cea mai cunoscută în bucătăria nord-africană și constă în legume fierte, carte de pui sau miel, cuscus și curry. Mihai spune că a fost cea mai bună carne de miel care a gustat-o vreodată.

După cină am avut misiunea grea să vedem cum ne întoarcem la riad. Se pare că gașca se orientează mai bine în spațiu decât mine așa că au numărat străzile și am ajuns cu bine.

Ne luăm rămas-bun de la Alina și Stephen, ei vor avea 2 nopți de cazare la hotel iar Mihai și cu mine mergem o noapte în deșert.

Itinerar:

Marrakech: gust dulce (sau sărat? ) de Africa

Ziua II & III: Marocul autentic – 2 zile în deșert

Ziua IV: Marrakech – mix de culori, arome și tradiții

Marrakech: sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Ziua I: Marrakech la ceas de seară

Marrakech: gust dulce (sau sărat?) de Africa

Perioada: 13-16 decembrie 2018 Participanți: Alina,Stephen, Mihai,eu Puncte forte: Marrakech, Aït Benhaddou, Zagora, deșertul Sahara

Iată că după nici 3 zile de stat acasă (se pare că Porto a avut un efect misterios) mă grăbesc din nou spre aeroport. E decembrie și destinația este din nou la câteva grade cu plus.

De data asta nu merg singură deoarece s-au mai alăturat încă 3 persoane. Mihai s-a hotărât să vină cu mine deși nu era prea încântat de Africa iar mai apoi Alina și Stephen au completat forma perfectă a grupului.

Biletul de avion l-am cumpărat cu aproximativ 4 luni înainte și ideea de a dormi o noapte în deșert mă entuziasma la maxim și neapărat trebuia să o experimentez. Păcat că dezamăgirea a venit destul de rapid.

Cunoști acel sentiment când știi că ești capul organizării și totul trebuie să iasă așa cum vrei? Nu de alta dar că mai sunt 3 persoane cu tine. Exact de data aceasta nu a ieșit totul cum trebuia. Alina și Stephen s-au răzgândit în privința nopții în deșert și au decis să exploreze orașul (au fost foarte inspirați) iar cel care a avut cel mai mult de suferit a fost Mihai.

Autenticul și surprizele nu au întârziat să apară de cum am ajuns în buricul târgului.. Mihai era deja iritat maxim și eu încercam să văd partea bună a lucrurilor, hai că nu e chiar așa de rău pe cât pare.Până la urmă a fost chiar funny :)).

Credeam că o să îmi ”spăl” păcatul cu cele 2 zile în deșert dar planul de acasă nu a bătut deloc cu cel de la fața locului. Au fost 2 zile destul de lungi și obositoare.

Ultima zi totul a decurs normal, orașul fiind un mic labirint gata să fie descoperit cu un ultim episod de șoc și nervi la aeroport. Recunosc că au cea mai ciudată procedură de securitate dar cât timp călătorim,învățăm.

Itinerar:

Ziua I: Marrakech la ceas de seară

Ziua II & III: Marocul autentic – 2 zile în deșert

Ziua IV: Marrakech – mix de culori, arome și tradiții

Marrakech: sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Marrakech: gust dulce (sau sărat?) de Africa

Porto: sfaturi și cheltuieli

Portugalia mi-a lăsat o impresie foarte plăcută, iar de Porto mi-a povestit multă lume ca fiind un oraș plin de viață, istorie, cultură și vin. Sincer, exact așa a și fost.

Un loc unde ajungi rapid din Dublin mai ales dacă ai carență de vitamina D (aka eu :)) ), unde te încarci cu energie pozitivă, o destinație de pus pe listă atât pentru iubitorii de mâncare cât și pentru iubitorii de vin.

Cu siguranță mă veți întreba de costuri. Cei care mă citiți de ceva timp, știți ca nu sunt omul prea mofturos și țin bugetul în limita normalului.

Cazarea am ales-o la Rivoli Cinema Hostel, în buricul târgului, foarte aproape de Primărie și de orașul vechi. Am ales o cameră cu 4 paturi și norocul a fost ca în ultima noapte toate fetele plecaseră așa că toată camera a fost pentru mine. Un hostel curat, bine poziționat, cu mic dejun inclus și diversificat. Prețul pentru 3 nopți a fost EUR 46.00

Zborul a fost operat de Ryanair și prețul biletului tur-retur a fost EUR 54.96 fără priority boarding sau alte servicii extra.

În ceea ce privește tururile și intrările la obiectivele turistice, am ales să iau un city pass numit Porto Card pentru 48 h care îți dă acces gratuit și nelimitat la transport și un discount la anumite atracții turistice,restaurante și evenimente culturale.

Țin să menționez că pentru mine nu a fost deloc rentabil. Metroul l-am luat o singură dată pentru transferul de la aeroport spre centru și atât. La retur a fost greva iar taxi-ul până la aeroport a fost EUR 19.00.

Ca și discount avut cu Porto Card a fost la câteva puncte turistice astfel că am plătit o sumă modică:

Catedrala Romano-Catolică (Sé) : EUR 2.00
Biserica San Francisco și muzeul : EUR 5.00
Biserica Dos Clerigos și accesul în turn: EUR 2.5

Acum pentru cei cu dureri de picioare și celor care nu le place să se plimbe prea mult poate să fie o afacere bună privitor la transport.

Turul din Valea Douro a fost separat și achiziționat de pe Viator și operat de Agenția Magical Douro având un preț de EUR 77.80. Tot ce am povestit aici a fost inclus în preț.

Pe curând!

Itinerar:

În căutarea vinului de Porto

Ziua I: La pas prin Porto

Ziua II: Porto se lasă descoperit

Ziua III: Faimoasele podgorii din Valea Douro

Continuă să citești Porto: sfaturi și cheltuieli

Ziua III: Faimoasele podgorii din Valea Douro

Dacă spui Porto spui vin așa că am dedicat o zi întreagă pentru a descoperi vinuri alese, podgorii și peisaje. Nu se putea fără degustat și fără a afla mai multe despre industria vinului de la cei mai faimoși producători.

Ziua începe devreme, întâlnirea cu ghidul a fost rapidă și punctuală iar azi voi petrece ziua cu un cuplu din Germania si 4 chinezi stabiliți în SUA.

Ieșim rapid din oraș și prima oprire este la Poso de Rogue, unde e și plăcuța care atestă că valea este patrimoniu UNESCO.

De la Poso de Rogue drumul șerpuiește pe valea râului și în scurt timp ajungem la Quinta do Tedo. Urmează un tur ghidat pentru a afla mai multe despre producția vinului.

În Porto se găsesc 48 de soiuri de struguri. În trecut tot procesul de producere a vinului se făcea natural ceea ce însemna o muncă asiduă și prezență unor bărbați puternici.

La Quinta de Tedo o parte din tradiție se păstrează și azi deoarece aici strugurii sunt încă presați cu picioarele. Este nevoie de 5-6 bărbați puternici care efectiv zdrobesc strugurii de 2-3 ori pe zi. Distracția și atmosfera bună este garantată cu un pahar de vin.

În funcție de an, recoltă și calitatea strugurilor se decide ce tip de vin se produce (Vintage, Late Bottle Vintage Tawny sau Ruby). Cel mai cunoscut și populat este Porto Ruby iar pentru cel Vintage este nevoie de o recoltă și o calitate a strugurilor foarte bună, acesta fiind și motivul pentru care nu se produce în fiecare an.

Am avut parte și de degustare a 3 tipuri diferite de vin, tot așa să începem fiecare zi de acum înainte.

A treia oprire este în Pinhão,un oraș mic și cochet, locul cel mai potrivit pentru a admira toată valea Douro. De aici se văd cel mai bine frumoasele terase, practic ești înconjurat de struguri, vin și peisaj magnific.

Poate te întrebi cum poți profita la maxim de toate la un loc ? Simplu: te bucuri maxim de o croazieră.

În ultimul an de când am început să călătoresc singură, am ales varianta de a alege un tur atunci când vreau să explorez o zonă unde neapărat e nevoie de mașină. Mi s-a părut cea mai faină alternativă plus că ghidul este de-al casei au o altă percepție și cunosc informații care nu le găsești în ghidurile turistice.

Ghidul care l-am avut în acest tur e de nota 10, un tip foarte relaxat care a trăit cu noi tot entuziasmul, nu s-a arătat nicio o secundă plictisit și avea tot timpul o temă de discuție. De cum ne-am îmbarcat pentru croazieră, am primit niște pături și următorul pas a fost să deschidă sticla de vin. Enjoy the wine!

După o plimbare de 1 oră în bătaia soarelui stomacul își cere drepturile așa că avem prânzul rezervat la altă cramă Vintage Theory,o zonă foarte liniștită și un prânz delicios cu nelipsita licoare portugheză.

După un prânz delicios am avut parte de o altă degustare. Toată lumea era deja veselă și informațiile nu mai erau procesate însă îmi aduc aminte că această cramă deține vin cu 125 de ani vechime. Nu mai e cazul să menționez că și prețul era pe măsură.

A urmat un drum de aproximativ 1 oră înapoi spre Porto și amintirea unei zile minunate.

Ajunsă la hotel m-am apucat de împachetat lucrurile, nu de alta dar dimineața devreme aveam zborul.

Sunt omul precaut, sunt omul care tot timpul pornește mai repede la aeroport pe motiv că nu știi ce poate interveni pe drum, nu de alta dar nu îmi place să mă stresez, așa că merg agale cu timp suficient înainte.

Pregătită de plecare, merg la metro. Nu mare îmi e mirarea când văd o pancardă pe care scrie GREVĂ și un domn care stătea de pază dar sincer nu știu ce păzea.

Dap, ghinion de dimineață, se pare că azi nu circulă metro-ul așa că mă gândesc rapid la planul B căci până pleacă avionul mai este timp de un pahar de vin :)).

Mă învârt ce mă învârt pe acolo și slavă Domnului că s-a inventat aplicație pentru comanda unui taxi.

Zbor a fost lin iar în Dublin am fost întâmpinată de o ploaie torențială de „Welcome home!”.

Itinerar:

În căutarea vinului de Porto

Ziua I: La pas prin Porto

Ziua II: Porto se lasă descoperit

Porto: sfaturi și cheltuieli

Continuă să citești Ziua III: Faimoasele podgorii din Valea Douro

Ziua II: Porto se lasă descoperit

Ziua începe devreme și ce altă variantă mai cu fainoșag aș putea găsi dacă nu să admir Vila Nova da Gaia când orașul se trezește încet la viață. Trec Podul Dom Luis I și mă întorc înapoi în sec al XVII – lea când a luat nașterea industria vinului aici în Porto.

Ambarcațiunile care se pot vedea și azi sunt numite „rabelos” și se foloseau pentru pentru transporta vinul pe cursul râului Douro, butoaiele fiind depozitate în pivnițele din Vila Novada Gaia, azi fiind un loc plin de viață, cu restaurante și pub-uri unde se pot degusta diferite sortimente de vin.

Cum eu nu mă împac deloc cu alcoolul la primele ore ale dimineții fac stânga împrejur și ajung din nou în zona veche a orașului, în Praça Ribeira. Aici găsești toate lucrurile posibile fabricate din plută: poșete, pantofi, bijuterii, jucării și vederi.

Zonă foarte aglomerată, plină cu restaurante, magazine de souvenir-uri, forfotă, claxoane și muzicanți stradali. Un adevărat aer portughez. Pun harta în buzunar și o iau la plimbare printre clădirile vechi și colorate cu străduțe pavate.

O altă variantă de a admira râul de sus e o plimbare la Jardim do Palácio de Cristal, grădină mică și cochetă, o oază de natură în oraș de unde orașul parcă se vede mai frumos. Intrarea e gratuită așa că merită o vizită.

Întrebare: ce nu lipsește niciodată dintr-o călătorie ?

Răspuns: Înghețataaaa!

Dap, eu sunt nebună după înghețată și îmi e mai mare dragul să o halesc când fug de frigul din Dublin să mă bucur de câteva raze de soare.

Și ca să ma crezi pe cuvânt de zâmbet călător uite aici ce înghețată se mănâncă în Porto. Yummy yummy!

Hmm..oare știi și unde găsești așa înghețată? Gelateria se află lângă faimoasa Librarie Lello, următorul meu punct de oprire. Coada pentru a vizita librăria e pe măsura fainoșagului așa că mă pun cuminte la rând.

Ceea ce o face atât de faimoasă este clădirea în sine ce datează din 1906 construită în stil neo-gotic și zvonul că JK Rowling ar fi folosit librăria ca sursă de inspirație pentru librăria din Harry Potter. Adevărat s-au nu era super aglomerat înauntru. Intrarea este 5 EUR dar îi folosești ca discount la orice carte achiziționată.

Cu o zi înainte am început să explorez zonele cu azulejos (gresie) așa că azi îmi reiau traseul.

Probabil biserica cea mai reprezentativă a arhitecturii rococo și ornată cu gresie albastră în exterior este Igreja do Carmo. Aș putea spune că mi-a plăcut ce mai mult.

Zona veche a orașului mi se pare la fel de fascinantă mai ales acum că am avut 2 zile la dispoziție să o cutreier în lung și-n lat.

Ceea ce nu am băgat de seamă cu o zi înainte e că am trecut pe lângă gară fără să intru. Am aflat ulterior că și Gara São Bento este un veritabil „muzeu” pentru cei fascinanți de gresia albastră.